ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1791/2020

HOTĂRÂRE

24.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1791/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 17 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.C. B. S.A., obligarea pârâtului, pe cheltuiala acestuia, la schimbarea amplasamentului instalațiilor existente pe terenul reclamantului; obligarea pârâtului la plata sumei de 84.600 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului afectat de instalațiile acestuia, aferentă perioadei septembrie 2016- septembrie 2019, achitată într-o singură tranșă, sumă actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente până la plata integrală a sumei; obligarea pârâtului la plata unei prestații cu caracter permanent, cu titlu de chirie pentru suprafața pe care o ocupă, de la data promovării acțiunii până la desființarea/mutarea edificiului de pe terenul reclamantului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 559 și art. 621 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 551 din 23 aprilie 2020, Judecătoria Târgu Neamț, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul S.C. B. S.A. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, apreciind, totodată, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din același act normativ având în vedere că, deși există în Târgu Neamț o sucursală a pârâtului, nu sunt îndeplinite condițiile textului de lege anterior menționat, respectiv nu există obligații care urmează a fi executate la locul instanței unde se află dezmembrământul și obligațiile a căror îndeplinire o solicită reclamantul nu rezultă din acte încheiate de reprezentantul punctului de informare Energie electrică -Gaze naturale din Târgu Neamț.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Mureș a pronunțat sentința civilă nr. 2252 din 10 iulie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în lipsa unui raport juridic contractual între părți, intervine răspunderea de drept comun, respectiv răspunderea civilă delictuală, aspect în raport de care sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1), pct. 9 C. proc. civ. care instituie competența teritorială alternativă a instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Ca situație de fapt, s-a reținut că stâlpii și cablurile aeriene sunt amplasate pe terenul reclamantului situat comuna Petricani, jud. Neamț, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Târgu Neamț.

În raport și de faptul că alegerea de competență a fost realizată de reclamant în vederea administrării probatoriului cu mai multă ușurință, având în vedere că a fost solicitată proba cu expertiză topografică, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se reține că acțiunea are trei capete de cerere principale care au cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, a căror soluționare atrage competența materială a judecătoriei, în primă instanță, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) și lit. k) C. proc. civ., coroborate cu art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul celui de-al doilea capăt de cerere este reprezentat de despăgubiri solicitate pentru ocuparea terenului proprietatea reclamantului de stâlpii și cablurile aeriene ale pârâtului, faptă ilicită ce atrage incidența normelor de drept ce reglementează instituția răspunderii civile delictuale.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În litigiul pendinte, Judecătoria Târgu Neamț este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul pretins a fi fost folosit abuziv de pârât, iar Judecătoria Târgu Mureș este instanța de la sediul pârâtului, aflat în Târgu Mureș, B-dul x nr. 42, jud. Mureș.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Târgu Neamț, instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite și producerii prejudiciului, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Târgu Neamț nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la sediul pârâtului.

Din perspectiva celor expuse, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.