ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6469/2019

Ședința publică din data de 13 decembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel București - sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. x/29.01.2015 transmisă de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV al anului 2014; anularea adresei nr. x/04.03.2015, astfel cum a fost modificată prin adresa nr. x/19.09.2015 prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamanta împotriva notificării nr. x/29.01.2015; anularea notificării nr. x/29.04.2015 transmisă de către CNAS prin care le-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2015; anularea adresei nr. x/16.06.2015, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de împotriva notificării nr. x/29.04.2015 și obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 2422 pronunțată în data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel București - sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins exceptia inadmisibilitatii cererii modificatoare, ca neîntemeiata, a admite in parte actiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat urmatoarele acte emise de pârâtă notificarea nr. x/29.01.2015, privind trimestrul IV 2014; notificarea nr. x/29.04.2015, privind trimestrul I 2015; adresa nr. x/04.03.2015 și adresa nr. x/16.06.2015.

Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la comunicarea către reclamanta a consumului de medicamente suportate din FNUASS si din bugetul Ministerului Sanatatii, consum inregistrat in trimestrele IV 2014 si I 2015, aferent vanzarilor reclamantei și a respins în rest actiunea, ca neîntemeiata.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâtul Casa Națională de Asigurări de Sănătate și recurs incident reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursurilor și casarea sentinței.

Recurenta-pârâtă, cu privire la excepția inadmisibilității cererii modificatoare respinsă de instanța de fond, arată că nu s-a înregistrat o plângere administrativă prealabilă cu privire la obligarea CNAS la comunicarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trim. IV al anului 2014 și în trim. I al anului 2015 astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității.

Pe fond, în esență, apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că CNAS nu a comunicat consumul de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trim. IV al anului 2014 și în trim. I al anului 2015, în număr de unități din fiecare medicament.

În acest sens, arată că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 întrucât se raportează doar consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

CNAS a depus la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii notificărilor contestate de reclamantă din care rezultă consumul de medicamente aferent trimestrului IV al anului 2014 și trimestrului I al anului 2015.

De asemenea, datele transmise de CNAS sunt conforme cu realitatea, consumul total de medicamente fiind calculate pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

Astfel, reclamanta a transmis listele medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială, în cadrul acestor liste fiind incluse și medicamentele identificate prin codurile CIM ce fac obiectul cauzei deduse judecății.

Apreciază că susținerea instanței de fond referitoare la faptul că CNAS nu a probat corectitudinea datelor transmise este nefondată, întrucât toate informațiile legate de datele de consum puse la dispoziția instanței precum și a reclamantei au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel național.

Sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011 și legislația derivată astfel că nu se pot critica prevederile legale.

Invocă recurenta decizia Curții Constituționale nr. 789/2015 prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.

Precizează că modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) indice 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

Referitor la anularea adreselor contestate, susține că răspunsurile CNAS la contestația formulată de reclamantă nu au natura unor acte administrative și nu produc efecte juridice.

În consecință, solicită admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.

Apreciază că, în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii modificatoare.

Pe fond, a învederat, în esență că, în mod corect prima instanță a reținut lipsa oricărei transparențe în ceea ce privește datele comunicate de CNAS și a obligat pârâta la comunicarea consumului de medicamente iar, din rapoartele de control depuse chiar de pârâtă rezultă existența a numeroase erori cu privire la valorile indicate inițial în notificările pe baza cărora a efectuat plata contribuției în trimestrele în discuție.

În consecință, a solicitat respingerea recursului.

Intimata-reclamantă a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii în sensul anulării notificării și ca urmare a faptului că valoarea consumului determinată de CNAS este nelegală și obligarea la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor sale.

În opinia recurentei, aprecierile instanței în ceea ce privește stabilirea bazei de calcul a contribuției claw-back sunt eronate, fiind bazate pe o aplicare greșită a normelor de drept material, în special a art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, sens în care se impune modificarea considerentelor.

Astfel în mod greșit prima instanță a reținut că CNAS a procedat corect prin stabilirea bazei de calcul a contribuției ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorilor de contribuție.

Procedând astfel, instanța a încălcat prevederile O.U.G. nr. 77/2011 dar și principul justei așezări a sarcinilor fiscale.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, modul de calcul al contribuției neavând în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 77/2011.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de pârâtă este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin notificarea nr. x/29.01.2015, recurenta-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei-recurente datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției claw-back aferente trimestrului IV al anului 2014, respectiv valoarea procentului "p" ca fiind 25,33% și valoarea aferentă consumului de medicamente. Prin adresa nr. x/04.03.2015, astfel cum a fost modificată prin adresa nr. x/19.03.2015, s-a respins contestația administrativă.

Prin notificarea nr. x/29.04.2015, recurenta-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei-recurente datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției claw-back aferente trimestrului I al anului 2015, respectiv valoarea procentului "p" ca fiind 26,10% și valoarea aferentă consumului de medicamente. Prin adresa nr. x/16.06.2015, s-a respins contestația administrativă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii completatoare, instanța de recurs va menține soluția de respingere a excepției întrucât, verificând motivele invocate de reclamantă prin contestațiile administrative și prin cererea de chemare în judecată, se reține că s-a antamat problema nemotivării notificărilor și a imposibilității de verificare a datelor comunicate de CNAS, reclamanta solicitând a i se comunica valorile consumurilor de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor sale.

În consecință, solicitarea formulată de reclamantă nu are caracter de noutate, recurenta-pârâtă fiind învestită prin contestația administrativă și cu criticile formulate de reclamantă prin cererea completatoare astfel că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește soluția primei instanțe de anulare a actelor contestate, Înalta Curte o va menține, fiind în acord cu judecătorul fondului referitor la argumentele potrivit cărora DAPP nu are posibilitatea de a cunoaște și de a verifica data eliberării medicamentelor pe care le-a declarat ca făcând parte din portofoliul său.

Dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 (forma existentă la data emiterii actelor contestate), prevăd modul în care se stabilește și se raportează consumul de medicamente în vederea calculării contribuției trimestriale astfel:

"(3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei și a formatului aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Prin aceste dispoziții legale se instituie un circuit al informațiilor privind consumul de medicamente, precum și documentele care urmează a fi întocmite de către autoritățile publice în vederea comunicării și centralizării informațiilor.

Este evident faptul că modul în care se colectează și se centralizează datele menționate anterior trebuie să asigure atât transparența acestora cât și corectitudinea lor.

Din această perspectivă, instanța de recurs apreciază că motivul de nelegalitate constând în imposibilitatea de se verifica legalitatea mențiunilor cuprinse în notificări, a fost corect reținut de prima instanță.

Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituția României prevede în art. 31 alin. (2) obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice, dar și asupra problemelor de interes personal.

Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității, cu alte cuvinte, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora și în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență".

Față de aceste prevederi legale, nu se vor reține susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora reclamanta-intimată a inclus în listele transmise medicamentele identificate prin codurile CIM întrucât calculul taxei se realizează pentru medicamentele raportate potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, și nu pe baza raportărilor DAPP.

Contribuția de claw-back este asimilată obligației fiscale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că se impune ca actul de constatare al sumei de plată să fie conform și principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalității prevăzut expres la art. 3 lit. b) din Codul fiscal, potrivit căruia: "b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;".

Într-adevăr, recurenta-pârâtă a comunicat datele centralizate însă lipsa datelor primare furnizate de spitale, centre de dializă și farmacii referitoare la consumul de medicamente, care se comunică în baza O.U.G. nr. 77/2011, conduce la concluzia că s-a procedat într-o manieră unilaterală și discreționară prin stabilirea datelor menționate în cuprinsul notificării, pe baza unor date centralizate în cadrul unui sistem informatic care nu sunt accesibile intimatei-reclamante.

În acest context, nu se vor reține argumentele recurentei-pârâte care susține că datele transmise sunt conform cu realitatea tocmai pentru faptul că aceste date nu prezintă caracter de accesibilitate și transparență, fiind înregistrate în evidențele unităților care le raportează și preluate întocmai prin centralizarea lor, fără a se da posibilitatea controlului acestora pentru a se verifica dacă sunt sau nu reale.

Chiar și în condițiile în care documentația primară era dificil de administrat, această împrejurare nu este de natură a înlătura caracterul util și pertinent al acestor înscrisuri astfel că nu se reține argumentul în sensul că prima instanță a interpretat cu rea-credință diligențele depuse de pârâtă, întrucât ceea ce deține recurenta-pârâtă sunt situațiile centralizate valoric pe fiecare cod CIM iar valorile lunare de consum medicamente comunicate de către casele de asigurări de sănătate se face prin machete de raportare.

Chiar și în situația în care sistemul de raportare este cel prevăzut prin dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, nu se poate înlătura accesul la justiție a plătitorului taxei claw-back care trebuie să achite contribuția legală însă nu poate verifica datele care au stat la baza raportărilor centralizate de CNAS. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât chiar din rapoartele depuse de recurenta-pârâtă rezultă existența unor erori cu privire la valorile indicate inițial în notificări.

Nu este negată obligația intimatei-reclamante de a achita taxa claw-back, astfel cum s-a statuat și jurispudența Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, invocată de recurenta-pârâtă, sînsă criticile avansate de recurenta-pârâtă nu conduc la reformarea soluției pronunțate de instanța de fond care, în mod corect a dispus anularea notificărilor și a răspunsurilor la plângerea prealabilă, urmând ca pârâta să emită alte notificări, dar în condiții de legalitate.

În consecință, în lipsa unor elemente concrete referitoare la suma pe care o datorează intimata-reclamantă cu titlu de contribuție de claw-back, pentru veniturile încasate din vânzarea de medicamente incluse în programele naționale de sănătate, actele administrative contestate au fost corect anulate de către prima instanță.

În ceea ce privește anularea adreselor nr. x/04.03.2015 și y/16.06.2015, instanța reține prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor . . . . . . . . . .(2) Contestațiile și actele doveditoare se depun la registratura Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7)".

De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol dispune că "Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

În consecință, acest motiv de recurs referitor la faptul că cele două adrese nu sunt acte administrative nu va fi reținut ca întemeiat.

Instanța de control judiciar constată ca fiind întemeiat recursul declarat de pârâtă în ceea ce privește obligarea acesteia la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum înregistrat în trimestrele IV 2014 și I 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Din lecturarea considerentelor hotărârii recurate se desprinde concluzia că cererea reclamantei a fost admisă în ceea ce privește componenta de comunicare a consumului de medicamente, adică de comunicare a numărului de unități din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS, însă fără a se indica un temei de drept avut în vedere de prima instanță la pronunțarea acestei soluții, singurul argument fiind că este necesară cunoașterea acestui element pentru a se putea verifica ulterior dacă s-a luat în calcul prețul integral al medicamentului sau numai partea care se decontează.

Or, o astfel de justificare nu are acoperire legală, astfel că hotărârea recurată a fost pronunțată, parțial, cu eludarea normelor legale incidente speței.

Astfel, s-a interpretat în mod greșit că valoarea consumului se raportează la valoarea de vânzare a medicamentelor de către deținătorul autorizațiilor de punere pe piață.

Prevederile art. 3 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conduc la concluzia ca valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS și din bugetul MS și nu la consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei.

Așa cum rezultă chiar din art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (...)" iar la alin. (4) se stipulează că "(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente (...)."

Prevederile legale citate se coroborează și cu cele ale art. 3 alin. (2) prin care se reglementează formula de calcul a procentului "p" în funcție de indicatorii CTt care este egal cu valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată, iar BAt este egal cu bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul MS.

Astfel, întrucât contribuția claw-back se calculează prin raportare la valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, recurenta-pârâtă are obligația de a comunica DAPP valoarea consumului și nicidecum consumul în sens cantitativ, astfel cum eronat a reținut prima instanță și cum a interpretat intimata-reclamantă.

Față de aceste considerente, este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., doar în ceea ce privește recursul principal declarat de pârâtă și numai în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea acesteia la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum înregistrat în trimestrele IV 2014 și I 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Analizând recursul incident declarat de reclamantă, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Recurenta-reclamantă a apreciat că este eronată soluția primei instanțe prin care a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, consum aferent vânzărilor sale.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de recurs constată că argumentele instanței de fond sunt corecte, întrucât reclamanta a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Din interpretarea coroborată și sistematică a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 rezultă că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul MS.

De altfel, decizia Curții Constituționale nr. 789/2015 interpretează actul normativ care reglementează obligația de plată a contribuției, conform căreia valoarea consumului este suma valorilor de compensare a medicamentelor din FNUASS și din bugetul MS, iar nu suma valorilor de vânzare a medicamentelor de către DAPP, pe lanțul de distribuție.

Prin decizia sus-menționat, Curtea Constituțională a statuat că, "în aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se intern în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus".

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că "această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP."

Văzând considerentele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale nr. 665/2015, 668/2014 și 789/2015, instanța de recurs reține că, în ceea ce privește adaosurile comerciale, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, nu sunt întemeiate susținerile recurentei-reclamante.

De altfel, recenta jurisprudența a instanței supreme este în acest sens, recurenta indicând soluții din jurisprudența mai veche.

Având în vedere considerentele mai-sus expuse, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Se va casa în parte sentința atacată și rejudecând, se va înlătura obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrat în trimestrele IV din 2014 și I din 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Se va respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând, înlătură obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrat în trimestrele IV din 2014 și I din 2015, aferent vânzărilor reclamantei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2422 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2019.