AFFAIRE SCOZZARI ET GIUNTA CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2008)53 [1] Executarea Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Scozzari și Giunta împotriva Italiei (Cercetările nr. 39221/98 și 41963/98, Hotărârea din 13 iulie 2000, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la plasarea neîntreruptă a copiilor reclamantei în comunitate din 1997. (a se vedea detaliile din anexă) Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)53 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Scozzari și Giunta și alții împotriva Italiei Rezumatul introductiv al cauzei Cazul privește două încălcări ale articolului 8, din cauza, pe de o parte, a plasării neîntrerupte din 1997 a celor doi copii minori ai recurentei în comunitatea Il Forteto După ce au fost preluați de stat și, pe de altă parte, din cauza faptului că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a păstra șansele de refacere a relațiilor familiale dintre copii și mama lor prin organizarea de vizite regulate. Pe de altă parte, Curtea Europeană a considerat că suspendarea autorității părintești și expulzarea temporară a copiilor din familiile lor au fost justificate, aceștia din urmă suferind violențe repetate și cel mai mare care a suferit abuzuri sexuale de către un prieten de familie. În aprecierea sa, Curtea Europeană a luat în considerare în special următoarele circumstanțe: În ceea ce privește plasarea copiilor în comunitatea Il Forteto - condamnarea, în 1985, a doi responsabili ai comunității, Il Forteto, pentru rele tratamente și abuz sexual asupra persoanelor cu handicap aflate în comunitate care aveau rezerve serioase și care necesitau prudență și vigilență specială; - rolul foarte activ pe care aceste persoane îl jucau în continuare în monitorizarea copiilor; modul semnificativ în care unii responsabili de acest lucru, inclusiv una dintre aceste două persoane, au contribuit la întârzierea sau la împiedicarea punerii în aplicare a deciziilor Tribunalului pentru copii din Florența care permiteau contactele dintre reclamantă și copiii săi ; influența din ce în ce mai mare pe care o aveau responsabilii de acest gen asupra copiilor, în scopul de a-i îndepărta de mama lor - incertitudinea în ceea ce privește persoanele care au avut custodia efectivă a copiilor, diferiți oameni care s-au prezentat ca părinți adoptivi; - absența limitării la durata plasării copiilor fără nicio justificare valabilă. Cu toate acestea, Curtea Europeană nu a fost chemată să se pronunțe cu privire la "Forteto" ca atare sau la calitatea generală a monitorizării copiilor încredințați acestuia din urmă. De asemenea, aceasta nu a fost chemată să spună dacă încrederea multor instituții față de "Forteto" era bine plasată sau nu. În ceea ce privește întâlnirile dintre reclamantă și copiii săi: - lipsa de sens mai ales în ceea ce privește numărul și spațiul lor în timp (doi în aproape trei ani) □ întâlniri episodice, organizate între 1997 și 2000, având în vedere principiile care decurg din art. 8, care reglementează punerea în aplicare efectivă și coerentă a deciziilor instanțelor care urmăresc, în principiu, să favorizeze, între părinți și copii, întâlniri care își vor reface relațiile în vederea unei posibile combinări. - autonomia excesivă a serviciilor sociale în punerea în aplicare a deciziilor Tribunalului pentru copii, precum și atitudinea negativă pe care au manifestat-o față de reclamantă fără niciun temei obiectiv convingător și contribuind astfel la accentuarea separării dintre mamă și copiii ei - confirmarea de către instanță a demersului serviciilor sociale fără verificări aprofundate; aceste circumstanțe au avut ca rezultat modificarea și deviarea de la scopul lor a deciziilor instanței de autorizare a întâlnirilor între mamă și copii, cu riscul unei separări ireversibile între ele. Pe plan procedural, trebuie remarcat faptul că mama, resortisant italian și belgian, a acționat în fața Curții Europene și în numele copiilor săi. În 1999, guvernul belgian a intervenit în cadrul procedurii în fața Curții Europene prin prezentarea de observații. Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Costuri și cheltuieli de judecată Total 200 000 000 ITL 18 485 000 ITL 218 485 000 ITL Plătit la 07/02/2001 b) Măsuri individuale În ceea ce privește plasarea în comunitatea din Il Forteto De la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, au avut loc următoarele evoluții: : în iulie 2001, Tribunalul pentru Copii din Florența a încredințat custodia celor doi copii unui cuplu, cu reședința în cadrul comunității Autoritățile italiene au subliniat faptul că foștii lideri ai comunității, condamnați în trecut la infracțiune, nu mai sunt implicați în educația copiilor și nu mai desfășoară activități în contact cu copiii și s-au angajat să asigure respectarea strictă a acestor cerințe. În același timp, Tribunalul pentru Copii din Florența a remediat lipsa de limitare temporală a plasamentului, prin ordonarea unei plasamente pe o perioadă de 3 ani. La expirarea acestui termen, Tribunalul respectiv a prelungit plasarea până în septembrie 2005. Această ultimă decizie de prelungire a fost solicitată în februarie 2006. În așteptarea deciziei Curții de Apel, tribunalul pentru copii din Florența a decis o nouă prelungire a plasării pentru cel mai tânăr dintre cei doi copii, cel mai mare devenind major între timp. Prin decizia din 26 martie 2008, Curtea de Apel a confirmat plasarea menționată până în septembrie 2009. Cel mai mic, care va ajunge la majoritate în 2012, este însărcinat cu cuplul menționat anterior, căsătorit, membru al comunității Il Forteto. a eforturilor depuse și a asigurărilor furnizate de autoritățile italiene, a circumstanțelor actuale diferite de cele descrise de Curtea Europeană în hotărârea sa din 2000, a dezvoltării copilului încă minor în familia sa gazdă și a timpului scurs de la plasarea sa inițială, Delegații miniștrilor au decis să închidă aspectul cauzei privind plasarea. În ceea ce privește întâlnirile dintre reclamantă și copiii acesteia Ca urmare a hotărârii Curții Europene, responsabilii cu serviciile sociale au fost înlocuiți și, în cadrul Tribunalului pentru copii din Florența, noi judecători sunt responsabili de această cauză. Această instanță controlează, într-un mod mai strict, evoluția relațiilor dintre mamă și copiii săi, în lumina obligațiilor Italiei în temeiul hotărârii Curții. În cei aproape opt ani în care Comitetul de Miniștri și-a exercitat supravegherea cu privire la executarea acestei hotărâri, problema întâlnirilor dintre mamă și copii a fost în centrul preocupărilor sale. Comitetul a urmărit îndeaproape, în toți acești ani, evoluția acestora, descrisă în detaliu în notele publice pe ordinea de zi a celei de-a 1020-a ședințe DH, martie 2008 (Comitetul miniștrilor - 1020-a ședințe (DH), 4-6 martie 2008 - Ordinea de zi adnotată - Deciziile - secțiunea 4.1 - Versiunea destinată informării publice http://www.coe.int/T/CM/home_en.asp În acest context, Consiliul a salutat cooperarea dintre delegațiile belgiene și italiene în ceea ce privește problema contactelor dintre mamă și fiul său minor și le-a încurajat să continue această cooperare pentru a evalua circumstanțele care permit să se ajungă la concluzia că este posibilă reluarea contactelor de către autoritățile italiene. Delegații au remarcat noile eforturi depuse de autoritățile italiene în ceea ce privește reluarea contactelor dintre reclamantă și fiul său minor și au identificat asigurările furnizate de autoritățile italiene de a-și continua angajamentul în acest domeniu. În plus, aceștia au salutat cooperarea continuă dintre autoritățile belgiene și cele italiene în vederea stabilirii unui cadru care să permită reluarea progresivă a contactelor dintre reclamantă și fiul său minor pe baza deciziilor judiciare italiene relevante, încurajându-le ferm pe cele două state în cauză să persevereze pe această cale pe o bază bilaterală. În lumina acestor evoluții, delegații au decis să închidă și acest aspect al cauzei. În plus, Curtea de Apel din Florența a autorizat, în decizia sa menționată anterior din martie 2008, continuarea întâlnirilor, cu o prezență cât mai discretă a serviciilor sociale. Aceste servicii au fost, de asemenea, responsabile cu identificarea modului în care întâlnirile pot avea loc treptat într-un mod mai flexibil. II. Măsuri generale Consolidarea controlului asupra plasamentelor Controlul asupra investițiilor a fost consolidat. În special, o nouă lege (n) 149 din 2001) a intrat în vigoare, care reglementează adoptarea și îngrijirea copiilor de către stat. Potrivit acestei legi, ordonanțele de plasare trebuie să indice modalitățile de exercitare a competențelor recunoscute persoanei la care este plasat copilul și să permită părinților și altor membri ai familiei să mențină relații cu minorul. Ordonanțele trebuie să indice, de asemenea, durata plasării, determinată în raport cu ansamblul măsurilor care vizează reintegrarea minorului în familia sa de origine. Serviciile sociale, responsabile cu plasarea, trebuie să informeze judecătorul cu privire la orice eveniment de importanță deosebită și, în special, trebuie să faciliteze relațiile minorului cu familia sa de origine și întoarcerea sa acasă. Un aviz al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din 2003 constată că sistemul de control consolidat instituit prin legea nr. 149 din 2001 este satisfăcător din punct de vedere general. CSM a indicat, de asemenea, că, în cazul plasării de copii pe lângă persoane cu cazier judiciar, judecătorii pentru copii trebuie: (a) să acorde o atenție specială și o atenție (b) să ia decizii motivate în acest sens; (c) să se asigure că o astfel de investiție continuă este posibilă; (d) evaluarea la valoarea lor justă a preocupărilor legitime ale persoanelor vizate; alte măsuri adoptate, au fost organizate seminarii pentru judecătorii pentru copii și asistenții sociali pentru a le sensibiliza cu privire la cerințele Convenției, astfel cum sunt interpretate prin jurisprudența de la Strasbourg în domeniul dreptului familiei. Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată în revista juridică Rivista internazională dei Diritti dell'uomo, n3/2000, p. 1015-1046. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 25 iunie 2008 în cea de-a 1028-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)53

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Scozzari et Giunta contre l'Italie

(Requêtes n

os

39221/98 et 41963/98, arrêt du 13 juillet 2000, Grande Chambre)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le placement ininterrompu depuis 1997 des enfants de la requérante dans la communauté «

Il Forteto

» après leur prise en charge par l'Etat et le manquement des autorités à leur devoir de préserver les chances de rétablissement des liens familiaux par l'organisation de visites régulières (violation de l'article 8) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)53

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt

dans l'affaire Scozzari et Giunta et autres

contre l'Italie

Résumé introductif de l'affaire

L'affaire concerne deux violations de l'article 8, en raison d'une part, du placement ininterrompu depuis 1997 des deux enfants mineurs de la requérante dans la communauté «

Il Forteto

», après leur prise en charge par l'Etat, et, d'autre part, du fait que les autorités avaient manqué à leur devoir de préserver les chances de rétablissement des liens familiaux entre les enfants et leur mère par l'organisation de visites régulières.

Par ailleurs, la Cour européenne a estimé que la suspension de l'autorité parentale des parents et l'éloignement temporaire des enfants de leur famille étaient justifiés, ces derniers ayant enduré des violences répétées et l'aîné ayant subi des abus sexuels par un ami de la famille.

Dans son appréciation, la Cour européenne a notamment pris en considération les circonstances suivantes :

1)

S'agissant du placement des enfants dans la communauté «

Il Forteto

»

:

- la condamnation, en 1985, de deux responsables de la communauté «

Il Forteto

» pour mauvais traitements et abus sexuels sur des personnes handicapées placées dans la communauté qui suscitait de sérieuses réserves et exigeait une prudence et une vigilance particulières ;

- le rôle très actif que lesdites personnes continuaient à jouer dans le suivi des enfants

; la manière significative dont certains responsables du «

Forteto

», y compris l'une de ces deux personnes, avaient contribué à retarder ou entraver la mise en œuvre des décisions du tribunal pour enfants de Florence autorisant des contacts entre la requérante et ses enfants

; l'influence croissante que les responsables du «

Forteto

» exerçaient sur les enfants, visant à les éloigner de leur mère

;

- l'incertitude entourant les personnes ayant la garde effective des enfants, différentes personnes s'étant présentées comme parents d'accueil ;

- l'absence de limitation à la durée du placement des enfants sans aucune justification valable.

Toutefois, la Cour européenne n'a pas été appelée à se prononcer sur le « Forteto » en tant que tel ou sur la qualité générale du suivi des enfants confiés à ce dernier. Elle n'a pas non plus été appelée à dire si la confiance de nombre d'institutions envers le « Forteto » était bien placée ou non.

2)

S'agissant des rencontres entre la requérante et ses enfants :

- le manque de sens – vu leur nombre et espacement dans le temps (deux en près de trois ans) – des rencontres épisodiques, organisées entre 1997 et 2000, à la lumière des principes découlant de l'article 8, lequel commande la mise en œuvre effective et cohérente des décisions des tribunaux tendant en principe à favoriser, entre parents et enfants, des rencontres qui renoueront leurs relations en vue d'un regroupement éventuel.

- l'autonomie excessive des services sociaux dans la mise en œuvre des décisions du tribunal pour enfants ainsi que l'attitude négative dont ils ont fait preuve vis-à-vis de la requérante sans aucun fondement objectif convaincant et contribuant ainsi à accentuer la séparation entre la mère et ses enfants

;

- la confirmation par le tribunal de la démarche des services sociaux sans vérification approfondie.

Ces circonstances ont eu pour résultat de modifier et détourner de leur but les décisions du tribunal autorisant des rencontres entre la mère et ses enfants, avec le risque d'une séparation irréversible entre eux. Sur le plan procédural, il convient de noter que la mère, ressortissante italienne et belge, a agi devant la Cour européenne également au nom de ses enfants. En 1999, le Gouvernement belge est intervenu dans la procédure devant la Cour européenne en déposant des observations.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

-

200 000 000 ITL

18 485 000 ITL

218

485

000 ITL

Payé le 07/02/2001

b) Mesures individuelles

1)

Quant au placement au sein de la communauté «

Il Forteto

»

:

Depuis l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme, les évolutions suivantes sont intervenues

: en juillet 2001, le Tribunal pour enfants de Florence a confié la garde des deux enfants à un couple, résidant au sein de la communauté «

Il Forteto

» (juridiquement une coopérative agricole). Ce couple exerce une responsabilité individuelle ainsi que la garde «

exclusive et directe

» sur les enfants. Les autorités italiennes ont souligné que les anciens dirigeants de la communauté, condamnés par le passé au pénal, n'étaient plus impliqués dans l'éducation des enfants et n'exerçaient plus d'activités au contact d'enfants, et se sont engagées à veiller à l'observation stricte de ces exigences.

En même temps, le Tribunal pour enfants de Florence a remédié au défaut de limitation temporelle du placement, en ordonnant un placement pour une durée de 3 ans. A l'expiration de ce terme, ledit Tribunal à prorogé le placement jusqu'en septembre 2005. Cette dernière décision de prorogation a fait l'objet d'un appel en février 2006. Dans l'attente de la décision de la Cour d'appel, le tribunal pour enfants de Florence a décidé d'une nouvelle prorogation du placement pour le plus jeune des deux enfants, l'aîné étant devenu majeur entre temps. La Cour d'appel a, par décision du 26 mars 2008, confirmé ledit placement jusqu'en septembre 2009. Le cadet, qui atteindra sa majorité en 2012, est confié au couple précité, marié, membre de la communauté «

Il Forteto

».

Au vu

des efforts accomplis et des assurances données par les autorités italiennes, des circonstances actuelles différentes de celles décrites par la Cour européenne dans son arrêt de 2000, du développement de l'enfant encore mineur dans sa famille d'accueil et du temps qui s'est écoulé depuis son placement initial, les Délégués des Ministres ont, décidé de clore l'aspect de l'affaire concernant le placement.

2)

Quant aux rencontres entre la requérante et ses enfants

:

Suite à l'arrêt de la Cour européenne, les responsables des services sociaux ont été remplacés et, au sein du Tribunal pour enfants de Florence, de nouveaux juges sont chargés de l'affaire. Cette juridiction contrôle, de façon plus stricte, l'évolution des relations entre la mère et ses enfants, à la lumière des obligations de l'Italie en vertu de l'arrêt de Cour.

Pendant les presque huit années au cours desquelles le Comité des Ministres a exercé sa surveillance sur l'exécution de cet arrêt, la question des rencontres entre la mère et ses enfants a été au centre de ses préoccupations. Le Comité a étroitement suivi, pendant toutes ces années, leur évolution laquelle est décrite en détail dans les notes publiques sur l'ordre du jour de la 1020e réunion DH, mars 2008 (

Comité des Ministres - 1020e réunion (DH), 4-6 mars 2008 - Ordre du jour annoté - Décisions - Rubrique 4.1 - Version destinée à l'information publique

–

http://www.coe.int/T/CM/home_en.asp

)

Dans ce contexte, il s'est félicité de la coopération qui s'est établie entre les délégations belge et italienne, en ce qui concerne la question des contacts entre la mère et son fils mineur et les a encouragées à poursuivre cette coopération en vue d'évaluer les circonstances permettant de conclure qu'une reprise des contacts est rendue possible par les autorités italiennes.

Les Délégués ont noté les nouveaux efforts déployés par les autorités italiennes sur la question de la reprise des contacts entre la requérante et son fils mineur et ont relevé les assurances données par les autorités italiennes de continuer leur engagement en ce domaine. Ils ont, de plus, salué la coopération qui se poursuivait entre les autorités belges et italiennes en vue d'aménager un cadre propice à la reprise progressive des contacts entre la requérante et son fils mineur sur la base des décisions judiciaires italiennes pertinentes en encourageant vivement les deux Etats concernés à persévérer dans cette voie sur une base bilatérale. A la lumière de ces développements, les Délégués ont décidé de clore également cet aspect de l'affaire. Par ailleurs, la Cour d'appel de Florence a, dans sa décision précitée de mars 2008, autorisé la poursuite des rencontres, avec une présence aussi discrète que possible des services sociaux. Ces services ont également été chargés de déterminer de quelle manière les rencontres pourront progressivement se dérouler de façon plus souple.

II.

Mesures générales

1)

Renforcement du contrôle sur les placements

:

Le contrôle sur les placements a été renforcé. En particulier, une nouvelle loi (n

o

149 du 2001) est entrée en vigueur, laquelle règle l'adoption et la prise en charge des enfants par l'Etat. Selon cette loi, les ordonnances de placement doivent indiquer les modalités d'exercice des pouvoirs reconnus à la personne auprès de qui l'enfant est placé et permettre aux parents et aux autres membres du noyau familial de maintenir des relations avec le mineur. Les ordonnances doivent également indiquer la durée du placement, déterminée par rapport à l'ensemble des mesures visant la réintégration du mineur dans sa famille d'origine. Les services sociaux, responsables du placement, doivent informer le juge de tout évènement d'importance particulière et doivent notamment faciliter les relations du mineur avec sa famille d'origine et son retour dans son foyer. Un avis du Conseil Supérieur de la Magistrature (CSM) en 2003 note que le système de contrôle renforcé établi par la loi n

o

149 de 2001 est satisfaisant sur le plan général. Le CSM a indiqué par ailleurs qu'en cas de placement d'enfants auprès de personnes ayant un casier judiciaire, les juges pour enfants doivent :

a) prêter une attention et une vigilance spéciales

;

b) prendre des décisions motivées sur ce point ;

c) veiller à l'opportunité de rendre un tel placement continu ;

d) évaluer à leur juste valeur les préoccupations légitimes des personnes concernées.

2)

Autres mesures adoptées

:

Par ailleurs, des séminaires ont été organisés pour les juges pour enfants et les assistants sociaux afin de les sensibiliser aux exigences de la Convention telles qu'interprétées par la jurisprudence de Strasbourg dans le domaine du droit de la famille.

L'arrêt de la Cour européenne a été traduit et publié dans la revue juridique Rivista internazionale dei Diritti dell'uomo, n

o

3/2000, p. 1015-1046.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que l'Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 25 juin 2008 lors de la 1028e réunion des Délégués des Ministres