ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5799/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra contestației în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14.09.2018, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1967 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2018, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. constatând că părțile, legal citate, nu s-au prezentat la termenul de judecată și nici nu au solicitat judecata în lipsă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2018, a fost dispusă suspendarea judecării contestației în anulare, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2018 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15 aprilie 2018.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1967 din 15 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.