ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5372/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.02.2016, astfel cum a fost precizată în ședința publică din 15.11.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, solicitând anularea parțială a Metodologiei privind modificarea programului de Transport interjudețean 2013-2019, și anume a punctului 2 și a pct. 4 și 5 din Anexa nr. 1 la Metodologie, să se constate ca solicitarea lor îndeplinește condițiile legale pentru modificarea programului de transport prin suplimentarea programului existent cu noi curse pe codul de traseu 2205 Reșița - Timișoara, introducerea acestor curse suplimentare în programul de transport și atribuirea acestor curse în condițiile legii.

Pârâta Autoritatea Rutieră Română-ARR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția litispendenței, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea excepției litispendenței, pârâta a arătat că reclamanta a introdus la data de 26.04.2016, la Curtea de Apel București, acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, având același obiect și aceleași părți ca în prezenta cauză.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 4030 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.

2.2. În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă susține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. i) din OMTI nr. 980/2011, respingând capătul1 de cerere reținând că dispozițiile anterior menționate stabilesc posibilitatea și nu obligația ARR de a modifica programul de transport interjudețean.

A mai susținut recurenta că instanța de fond prin hotărârea recurată a apreciat că refuzul intimatei-pârâte este unul justificat, reținând că dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. i) din OMTI nr. 980/2011 au fost interpretate în mod corect, având în vedere interpretarea gramaticală, cea sistematică și ținând seama de voința legiuitorului.

În opinia recurentei, instanța de fond a preluat în totalitate apărarea ARR din întâmpinare, făcând o interpretare gramaticală a cuvântului stații și stațiile.

Totodată, recurenta menționează că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 425 C. proc. civ. deoarece nu a motivat și nu s-a pronunțat pe capătul 3 din acțiune privind introducerea curselor solicitate în programul de transport și atribuirea acestora în condițiile legii.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, considerând că, instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul 3 din cererea de chemare în judecată.

Recurenta reclamantă afirmă că judecătorul fondului și-a fundamentat soluția exclusiv pe baza argumentelor pârâtei, fără a analiza și motivele de nelegalitate invocate de reclamant precum și probatoriul administrat în cauză, în ansamblul său.

Subliniază Înalta Curte că motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Faptul că instanța a preluat unele dintre argumentele unei părți, pe care le-a considerat pertinente, nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate. Pentru a se concluziona în sensul incidenței art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza menționată de recurenta reclamantă, este necesar ca ansamblul hotărârii să ateste nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., adică lipsa considerentelor, ipoteză ce nu se regăsește în situația în care instanța preia argumentele uneia din părți, considerându-le pertinente și concludente.

Or, rezultă din considerentele hotărârii faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate de reclamant în susținerea criticilor sale la adresa actelor deduse judecății, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, context în care critica grefată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondată.

Față de acestea, urmează a se constatata neîntrunirea motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, hotărârea criticată reflectând corecta aplicare a dispozițiilor art. 62 lit. a) din OMTI nr. 980/2011.

Recurenta susține că este operator de transport rutier de persoane ce deține licența de traseu seria x nr. x pe traseul interjudețean 2205 Reșița - Timișoara și prin cererea din data de 11.05.2015 a solicitat în temeiul O.G. nr. 27/2011 și OMTI nr. 980/2011, introducerea de noi curse pe traseul interjudețean 2205 Reșița-Timișoara, respectiv a unui număr de 2 curse conform graficului de circulație. Prin adresa nr. x/17.09.2015, recurentei i s-a comunicat faptul că solicitarea nu respectă prevederile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011 cu modificările ulterioare.

Recurenta a susținut că Metodologia privind modificarea programului de transport interjudețean, la pct. 2 introduce condiții suplimentare care nu se regăsesc în art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, condiții suplimentare care ar fi permis intimatei eliminarea solicitării recurentei de modificare a Programului de transport interjudețean prin suplimentarea cu noi curse a traseului interjudețean 2205 Reșița-Timișoara.

Astfel, în vederea asigurării unui mediu concurențial normal între operatorii de transport rutier care efectuează curse/trasee din programele de transport persoane prin servicii regulate, cererea reclamantei a fost verificată și analizată prin corelarea graficului de circulație propus cu celelalte trasee din Programul de transport interjudețean 2013-2019 și din Programul de transport județean 2014-2019, rezultând că nu se respectă un decalaj de minimum 30 de minute între plecările din stații/autogările capete de traseu".

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) din OMTI nr. 980/2011, "programul de transport interjudețean se poate modifica anual în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv, astfel: (i) introducerea de noi curse pe un traseu existent în programul de transport - numai în condițiile în care se respectă un decalaj de minimum 30 de minute între plecările din stații/autogările capete de traseu, situate în aceeași localitate".

La pct. A.2. din "Metodologia privind modificarea programului de transport interjudețean 2013-2019 în perioada de valabilitate a acestuia" se prevede că "solicitarea va fi analizată, conform graficului de circulație anexat, numai în situația în care este justificată (există solicitări din partea călătorilor, administrației publice locale etc)".

Suplimentarea numărului de curse este indisolubil legată de stabilirea programului de transport pe traseul interjudețean respectiv, fiind necesară corelarea cursei noi cu cele deja existente.

De altfel, din interpretarea gramaticală a normei, rezultă cu evidență faptul că rațiunea legiuitorului a fost aceea de asigurare a decalajului plecărilor din stații (opriri intermediare pe traseu) și din autogările capete de traseu, iar nu numai din acestea din urmă, de vreme ce substantivul "stații" nu apare, la rândul său, articulat.

Scopul evident este acela de preluare optimă, ritmică, a călătorilor, fără suprapuneri de curse în unele stații (ceea ce ar lipsi de justificare suplimentarea numărului de curse).

Prin urmare, instanța a interpretat corect norma legală aplicabilă.

Pe de altă parte, solicitantul la care se referă legiuitorul este un operator de transport rutier deja "deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv".

Deci, distinct de modificarea programului de transport interjudețean aflat în derulare, în etapa anunțării noului program pentru care se organizează licitație în vederea atribuirii licențelor de traseu, legiuitorul a reglementat și posibilitatea modificării ulterioare atribuirii licențelor, când operatorul care deține deja licență de traseu solicită majorarea numărului curselor (mijloacelor de transport care s-au dovedit insuficiente pentru deservirea tuturor pasagerilor de pe acel traseu).

În concluzie, nu pot fi reținute susținerile recurentei cu privire la faptul că ARR nu a dat curs solicitării acesteia, ci cu exces de putere a emis un refuz, în condițiile în care, urmare analizei solicitării S.C. A. S.R.L. și a propunerilor de grafice de circulație pentru noile curse pe traseul interjudețean 2205 Reșița-Timișoara sub aspectul decalajului de 30 de minute prin raportare la toate situațiile intermediare de pe parcursul traseului, cât și la autogările capete de traseu, situate în aceeași localitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, a rezultat faptul că recurenta nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i din OMTI nr. 980/2011, corroborate cu dispozițiile art. 37 și art. 6 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 27/2011, precum și cu cele ale art. 16 din OMIRA nr. 353/2007 cu modificările ulterioare.

Ca atare, hotărârea instanței fondului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, este la adăpost de critică, astfel că recursul de față va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 4030 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.