ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Piese Auto Logistic S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca urmare a incidenței în cauza a dispozițiilor art. 1.4 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 rep. întrucât prezentul ordin are un conținut identic în privința restricțiilor impuse în sarcina reclamantei și a efectelor sale ca și Ordinul nr. 1960/2018, contestat și în privința căruia instanța a dispus prin hotărâre rămasă definitivă suspendarea în parte a executării acestuia, exact cu privire la aspectele cuprinse în prezentul ordin și obligarea pârâților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu.

Prin sentința nr. 43 din data de 22 februarie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a suspendat executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018 în ceea ce privește aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a aceluiași Ordin.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2554 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 43 din 22 februarie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În cauză, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 RON.

Aceasta obligație i-a fost comunicată recurentei prin citația emisă la data de 05 august 2019.

Văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 43 din data de 22 februarie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.