ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5872/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, prin care se modifica Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016, pana la soluționarea definitiva a cauzei având ca obiect acțiune in anulare a Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018.

Prin sentința nr. 31 pronunțată în data de 15 februarie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a suspendat executarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236 din 27.12.2018, în privința efectelor asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea acestuia și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 31 din 15 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât acestea se aplică doar instituțiilor expres nominalizate, între care nu se regăsește și recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar obiectul cererii deduse judecății nu privește venituri publice de natura celor enumerate de art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 din același act normativ.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 19 noiembrie 2019, conform dovezii de înmânare a citației către funcționarul din cadrul instituției însărcinat cu primirea corespondenței, aflată la dosar.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 31 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.