ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 05.04.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa OPSNAJ a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, fără somație și fără trecerea vreunui termen, obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă a medicamentului Avastin 400 mg pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea acțiunii pe drept comun.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 122 din 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admisă cererea reclamantei, în sensul că au fost obligați pârâții să asigure reclamantei medicamentul Avastin 400 mg pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2019

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Ministerul Sănătății și Casa OPSNAJ, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta Casa OPSNAJ a arătat că medicamentul Avastin poate fi prescis în baza protocolului terapeutic, doar pentru anumite afecțiuni, iar atâta timp cât instanța a dispus acordarea unui medicament care nu poate fi suportat din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, întrucât nu există un temei legal de presciere, respectiv de decontare a acestuia, s-a apreciat că s-a realizat în mod clar o încălcare flagrantă a prevederilor legale speciale în materia asigurărilor sociale de sănătate și totodată o situație de contradicție între obligația recurentei de a pune în executare hotărârea judecătorească și lipsa prevederilor legale care să completeze cadrul legal impus de dispozitivul ordonanței președințiale.

Recurenta a arătat că se decontează din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate numai medicamentele cuprinse în Lista denumirilor comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate curative în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc aprobată prin H.G. nr. 720/2008 și pentru afecțiunile stabilite prin protocoalele terapeutice.

Recurenta a arătat că instanța de fond nu a înțeles mecanismul care stă la baza decontării medicamentelor din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. S-a precizat faptul că afecțiunea de care suferă reclamanta nu se regăsește printre afecțiunile pentru care medicamentul AVASTIN poate fi prescris în baza protocoalelor terapeutice stabilite prin Ordinul nr. 1301/2008.

Având în vedere calea de atac formulată, recurenta a susținut că punerea în executare a hotărârii excede cadrului legal în limitele căruia se realizează acordarea medicamentelor în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și, pe cale de consecință, a solicitat suspendarea punerii în executare a hotărârii recurate până la pronunțarea instanței de recurs.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că în mod greșit a fost soluționată această excepție de către instanța de fond, medicamentul în discuție nu poate fi decontat de recurentă, întrucât recurenta nu poate deconta din FNUASS medicamente pentru afecțiuni care nu sunt prevăzute în protocoalele terapeutice. Ca atare s-a susținut că legitimarea procesuală pasivă nu aparține Casa OPSNAJ.

Cu privire la fondul ordonanței președințiale s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, întrucât medicamentul în discuție nu se poate acorda potrivit legii și, ca atare, este evident că nicio instanță de judecată nu o poate face în mod legal. Recurenta a susținut că medicamentul Avastin nu poate fi prescris reclamantei pentru afecțiunea acesteia și implicit nu poate fi decontat din FNUASS, iar o asemenea cercetare este rezervată numai unei analize pe fond a cauzei.

Recurentul Ministerul Sănătății a criticat soluția instanței de fond atât cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și pe fondul ordonanței.

S-a susținut că autoritatea recurentă chiar dacă face parte dintre autoritățile cu atribuții în ceea ce privește procedura de includere a unui medicament în Listă, acest fapt nu are nicio relevanță în mecanismul legal de decontare a medicamentelor, întrucât decontarea aparține exclusiv CNAS.

Pe fondul ordonanței, recurentul a arătat că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe o reținere echivocă și străină de prevederile legale, respectiv pe o presupusă inerție a autorităților române. S-a arătat că DAPP este singurul care deține toate informațiile referitoare la acest medicament, informații ce se atașează la solicitarea de evaluare a medicamentului potrivit OMS nr. 861/2014.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-reclamantă a susținut că instanta de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât medicamentul Avastin a avut efecte benefice incontestabile asupra stării de sănătate a intimatei, aspect dovedit prin administrarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, care arată, fără echivoc, faptul ca boala este stabilă și chiar în regresie. In plus, s-a susținut că veniturile proprii nu îi permit continuarea tratamentului necesar prescris de medici, datorită prețului prohibitiv al acestuia, aspect de natura să îi afecteze dreptul la sănătate, și, implicit la viață.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate regularitatea învestirii cu recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de Ministerul Sănătății nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului formulat.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speță, se constată că recurenta-pârâtă nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, în raport de motivul de casare invocat în cererea de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obligația de achitare a taxei judiciare a fost comunicată recurentului prin adresa emisă la data de 2 iulie 2019.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru recurentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din data de 19 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reținând că litigiul nu are ca obiect venituri publice, motiv pentru care recurentul nu se poate prevala de scutirea instituită de art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Cum dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă la dosarul cauzei, după ce recurentul a luat cunoștință despre respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare datorate pentru soluționarea căii de atac formulate, devin aplicabile dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. care arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) și art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Critica recurentei privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții este nefondată și va fi respinsă de instanța de control judiciar, care reține că instanța de primă jurisdicție a soluționat corect excepția invocată.

Astfel, instanța de fond a reținut că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății și CNAS și Casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești din subordinea sa, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor CNAS competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Recurenta a susținut că nu poate deconta din FNUASS medicamente pentru afecțiuni care nu sunt prevăzute în protocoalele terapeutice, ceea ce este cazul cu privire la medicamentul solicitat de reclamantă.

Instanța de control judiciar reține că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.". Conform art. 242 din același act normativ "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.".

Totodată, conform art. 276 din Legea nr. 95/2006, "(3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

Înalta Curte reține că recurenta este autoritatea care gestionează bugetul propriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, astfel încât îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea intimatei de a i se asigura tratamentul necesar pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100%, medicamentul Avastin 400 mg, fiind de altfel autoritatea publică căreia îi revine, în cadrul mecanismului legal, obligația decontării medicamentului.

Văzând dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă deține legitimare procesuală pasivă, fiind implicată în mecanismul privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, sens în care va respinge critica formulată cu privire la soluționarea excepției.

Cu privire la critica adusă sentinței pronunțate referitoare la cererea de ordonanță președințială, instanța de control judiciar reține că recurenta a susținut că medicamentul Avastin nu poate fi prescris reclamantei pentru afecțiunea acesteia și implicit nu poate fi decontat din FNUASS.

Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. Înalta Curte de Casație și Justiție își însușește sub acest aspect considerentele instanței de fond.

Condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală arătată au fost analizate de instanța de fond, iar instanța de control judiciar reține că în mod corect a fost soluționată cererea reclamantei.

Astfel, cu privire la urgență, Înalta Curte reține că în motivele de recurs prezentate nu există critici ale recurentei ce vizează această condiție de admisibilitate.

Instanța de control judiciar reține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe valabilitatea unui act, ci a luat o măsură provizorie, respectiv obligarea pârâților să asigure reclamantei medicamentul Avastin 400 mg pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2019

De asemenea, cu privire la aparența de drept, Înalta Curte reține că recurenta nu a criticat argumentul esențial al instanței de fond referitor la existența autorității de lucru judecat provizorii a sentinței civile nr. 17/2018 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin care aceiași pârâți au fost obligați să includă pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului Avastin pentru indicația glioblastom.

Înalta Curte reține că nu este incident motivul de casare invocat în cauză, considerent pentru care sentința pronunțată de instanța de fond va fi menținută ca legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul formulat de Ministerul Sănătății și va respinge recursul declarat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 122 din 18 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.