ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2427/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se aprecieze asupra calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1886 din 20 aprilie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, avându-se în vedere că denunțarea dorinței de emigrare a unei persoane se înscrie în sfera activităților și atribuțiilor potrivnice regimului comunist, la care face referire textul legal.

De asemenea, sunt întrunite condițiile pentru existența calității de colaborator al Securității și în situația în care notele scrise conțin doar opinia proprie a semnatarului, în sensul că acesta nu poate garanta înapoierea mamei sale în țară.

Acest tip de denunțuri nu poate fi exclus pe considerentul că la momentul efectuării nu există certitudinea punerii în practică a activității potrivnice regimului comunist, deoarece tocmai acesta era susceptibil de a avea un efect mai pronunțat asupra persoanelor denunțate, în sensul împiedicării plecării din țară.

Cât privește considerentul sentinței recurate potrivit căruia ar avea relevanță faptul că Securitatea cunoștea și din alte surse intenția mamei intimatului de a emigra, se susține că este rezultatul aplicării greșite a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Legiuitorul nu distinge după cum autoritățile cunoșteau sau nu informația primită de la colaborator, astfel încât prima instanță a adăugat la norma legală.

Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 și din perspectiva neîndeplinirii condițiilor aceste teze, respectiv ca informațiile să fie cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare date în timpul anchetei și procesului pentru motive politice, iar informațiile să privească și cauza pentru care persoana a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată.

Este dat cu încălcarea disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și considerentul conform căruia nota intimatului nu ar putea avea urmări nocive asupra persoanei denunțate, deoarece intenția unei persoane de a părăsi țara și de a se stabili într-un alt stat reprezenta o atitudine extrem de gravă, susceptibilă de a atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist .

În fine, mai arată recurentul-reclamant că norma legală sus-menționată nu cere furnizarea mai multor informații, fiind suficientă chiar și decelarea unei singure informații și nu poate prezenta clauză de exonerare ipoteza existenței și a unor note fără relevanță din această perspectivă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite în speță condițiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece din singura notă informativă depusă la dosar nu rezultă că informațiile furnizate de pârât ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte reține că din cuprinsul notei din data de 14.12.1983, intimatul-pârât a arătat că "în legătură cu plecarea mamei mele la fiica sa, în prezent în SUA, menționez că nu garantez înapoierea în țară a mamei mele, cunoscând gradul de afinitate între mamă și fiică, fapt pentru care nu sunt de acord cu plecarea mamei mele" - citat menționat de prima instanță.

Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 solicită îndeplinirea cumulativă a două condiții:

Prima condiție este aceea ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Intimatul-pârât a informat Securitatea despre posibilitatea ca mama sa să nu se mai întoarcă în țară în ipoteza în care va pleca la fiica sa, stabilită în SUA.

Din actele dosarului rezultă că intimatul-pârât cunoștea despre intenția mamei sale chiar de la aceasta, astfel că nu a comunicat organelor Securității opinia sa, ci o informație referitoare la o activitate/atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, știut că asemenea persoane erau considerate ca fiind ostile regimului.

Însuși intimatul-pârât cunoștea care este consecința faptei de a rămâne în străinătate în perioada comunicată, atât pentru mama sa, cât și pentru familia rămasă în țară.

Informația oferită de intimatul-pârât trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, aceasta întrunind cea de-a doua condiție prin faptul refuzului de eliberare a vizei de plecare în SUA.

Așadar, informația a vizat îngrădirea dreptului la liberă circulație care este recunoscut ca un drept fundamental al omului.

În speță, nu are relevanță dacă informația a condus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deoarece norma legală impune doar ca aceasta să "vizeze" îngrădirea lor, să fie aptă să se obțină un asemenea rezultat.

De asemenea, nu are relevanță dacă se cunoștea intenția mamei intimatului-pârât și din alte surse, întrucât textul analizat nu impune ca informația să fie deținută exclusiv de sursă.

În concluzie, prin informația oferită de intimatul-pârât acesta a urmărit ca mamei sale să i se îngrădească dreptul la liberă circulație, pentru a nu exista repercusiuni și asupra sa ori familiei sale, ceea ce îndeplinește teza conținută de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că sunt întrunite criticile formulate de recurentul-reclamant, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1886 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Constată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.