ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2020

Ședința publică din data de 7 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Garda Națională de Mediu - Comisariatul Municipiului București, a formulat plângere împotriva procesului-verbal Seria x nr. x/06.08.2019.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 8165/2019 din data de 10 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de contarvenție Seria x nr. x/06.08.2019 pentru săvârsirea următoarelelor fapte omisive constând în: nerespectarea obligației de a se supune tuturor procedurilor și cerințelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului asupra aerului înconjurător și a mediului, conform art. 79 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător; nerespectarea obligației de a colecta separat cel puțin următoarele categorii de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă, conform art. 14 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor.

Instanța a reținut că petenta are sediul social în Municipiul Pitești, jud. Argeș, și doar locul constatării faptelor se află la punctul de lucru din București.

S-a mai reținut că în ambele legi speciale se prevede că acestea se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care competența se stabilește potrivit criteriului locului săvârșirii faptelor contravenționale și, întrucât puterea de decizie o au organele de conducere ale petentei persoană juridică, punctul de lucru fiind doar un dezmembrământ fără personalitate juridică și fără putere de decizie, instanța a apreciat că luarea deciziei de nerespectare a obligațiilor impuse de legislația privind protecția aerului și a mediului nu putea fi săvârșită decât de către persoanele cu putere de decizie, respectiv administratorul societății.

Instanța a considerat că distincția dintre faptele comisive și omisive este relevantă în ceea ce privește momentul săvârșirii, respectiv, în cazul celor omisive constând în neluarea măsurilor pentru protejarea calității aerului și neluarea măsurilor pentru colectare diferențiată a deșeurilor, acestea se consideră săvârșite la momentul la care trebuiau luate măsurile de către persoana/persoanele care aveau puterea de decizie în cadrul persoanei juridice.

Reținând că petenta are sediul social în Municipiul Pitești, aici fiind locul de desfășurare a activității organelor de conducere care aveau obligația să ia aceste măsuri și nu le-au luat, care este locul săvârșirii faptelor contravenționale și nu punctul de lucru unde se aflau angajații acestei societăți și care nu aveau putere de decizie asupra luării măsurilor de protecție.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Pitești, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 760/2020 din data de 26 februarie 2020, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. și pe intimata Garda Națională de Mediu - Comisariatul Municipiului București, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cade în competența de soluționare a judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția, fiind o competență teritorială exclusivă, în accepțiunea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cu toate acestea, a apreciat că locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentei este reprezentat de locul unde a fost efectuat controlul de către reprezentanții intimatei, respectiv locul concret unde s-a constatat nerespectarea obligațiilor legale de către petentă, nefiind relevant locul unde este situat sediul petentei și unde se află organele de conducere care au putere de decizie în privința activității petentei.

S-a mai reținut că petenta a fost sancționată pentru neîndeplinirea unor obligații care trebuiau efectiv aduse la îndeplinire la locul unde a fost efectuat controlul, astfel că același loc prezintă relevanță și în situația neîndeplinirii obligațiilor respective.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Petenta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o plângere formulată împotriva procesului-verbal de contravenție Seria x nr. x/06.08.2019, emis de către intimata Garda Națională de Mediu - Comisariatul Municipiului București.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției Seria x nr. x/06.08.2019, emis de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Municipiului București, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor și art. 59 alin. (1) din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, coroborat cu art. 94 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, pentru faptele reținute în sarcina sa, petenta fiind sancționată cu o amendă contravențională în cuantum total de 55.000 RON.

În fapt, petenta a fost sancționată de organul de control pentru că la punctul de lucru din București, nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de colectare selectivă a deșeurilor și de a însemna containerele destinate colectării, precum și pentru poluarea produsă atât în interiorul șantierului, cât și pe străzile adiacente, constând în urme de praf, deșeuri din contrucții și demolări.

Cum Legea nr. 104/2011 și Legea nr. 211/2011, în baza cărora petenta a fost sancționată, nu conțin prevederi derogatorii privind competența teritorială în cazul plângerilor contravenționale și, mai mult, în ambele se precizează că acestea se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2011, urmează a se aplica dreptul comun în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001, aspect reținut în mod corect de către ambele instanțe aflate în conflict de competență.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată, date fiind circumstanțele de fapt cauzei și aspectele reținute în sarcina petentei ce au condus la aplicarea sancțiunilor contravenționale, că neregulile reținute prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor vizau șantierul de la punctul de lucru al societății din Municipiul București, str. x din Sectorul 1, și nu societatea în ansamblul ei.

Astfel, în condițiile în care nu este vorba despre neîndeplinirea unei obligații la sediul societății petente, ci de neîndeplinirea la punctul de lucru din București, a unor obligații prevăzute prin lege, locul săvârșirii faptei, în sensul art. 32 din O.G. nr. 2/2001, este cel de la acel punct de lucru.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speță, raportat la circumstanțele cauzei și față de prevederile legale menționate, care instituie o normă de competență teritorială absolută, competența de soluționare a plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, în a cărei circumscripție au fost săvârșite contravențiile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Garda Națională de Mediu - Comisariatul Municipiului București în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2020.