ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 944/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 14 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. SLATINA, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 680.000 RON pentru perioada 3 februarie 2016 până în prezent și în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii ce reprezintă, în conformitate cu art. 272 si următoarele C. proc. civ., cheltuielile judiciare efectuate de reclamant cu conservarea a 801,2 grame mercur metalic în stare pură lichidă ce a constituit mijloc material de probă în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina jud. Olt.

Prin sentința civilă nr. 4020/2018 din 15 octombrie 2018, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat în favoarea Tribunalului Olt competența de soluționare a cererii formulate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 30 octombrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 758/2018 din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia nr. 302/2019 din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 758/2018 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva acestei decizii, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta consideră că prin soluția dată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, datorită efectului devolutiv al apelului statuat în art. 476 C. proc. civ., instanța trebuia să se pronunțe asupra tuturor cererilor și mijloacelor de apărare ale părților, invocate atât în apel cât și în primă instanță.

În acest context, se susține că instanța de apel nu a respectat acest lucru, nepronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și structurilor sale subordonate, invocată atât prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de fond și reiterată prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de apel.

In atare situație, cum normele de procedură evocate au caracter imperativ, recurenta consideră că încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității actului emis astfel, producând în mod evident părții al cărei mijloc de apărare nu a fost analizat, o vătămare care nu poate fi înlăturat altfel.

Totodată, recurenta apreciază că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs ce se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta susține că în cadrul motivării soluției, după expunerea desfășurării procesului penal și a diverselor cereri și contestații formulate de societatea reclamanta si după menționarea dispozițiilor art. 272 alin. (1) C. proc. pen., făcând totodată trimitere la decizia Curții Constituționale, instanța de apel anulează sentința instanței de fond și trimite cauza spre rejudecare, fără a arata de ce prima instanță ar fi reținut eronat situația de fapt din cauză și ar fi aplicat greșit normele de drept incidente.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, în raport cu obiectul și temeiul juridic al cererii reclamantei, respectiv cheltuieli judiciare efectuate în dosarul penal, revine organelor de urmărire penală/instanței penale competența de a stabili cuantumul și obligația suportării cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul acestuia.

În acest context, recurenta susține că instanța de apel nu a arătat de ce soluționarea cauzei pe excepție de către instanța de fond ar fi greșită, însă s-a pronunțat implicit pe fondul litigiului dedus judecații, fără a motiva de ce pretențiile societății reclamante sunt întemeiate și de ce pârâtul chemat în judecată este și cel care trebuie obligat la plată, în condițiile în care însăși apelanta-reclamantă arată că între aceasta și organele de poliție a avut loc predarea-primirea cantității de mercur și s-ar fi purtat "negocieri verbale" asupra, tarifului de depozitare, așadar situația de fapt indica cu totul alți participanți ai eventualului raport obligațional.

Față de această situație, recurenta arată că actele normative care reglementează regimul deșeurilor nu stabilesc nici o atribuție sau obligație în această materie pentru Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice sau instituțiile subordonate acestuia, în acest sens menționează dispozițiile art. 21 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor.

De asemenea, recurenta consideră ca hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în cazul cheltuielilor efectuate în cadrul dosarului penal de către o persoană care nu a avut calitatea de parte în acest dosar, potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen., se stabilesc potrivit legii civile, însă de către instanța penală sau organul de urmărire penală, deoarece textul menționat nu prevede ca această stabilire a cuantumului cheltuielilor trebuie făcută de instanța civilă.

Concluzia stabilirii și în acest caz a cheltuielilor judiciare de către instanța penală sau organul de urmărire penală se impune cu atât mai mult cu cât din interpretarea teleologică a textului legal, fiind vorba de C. proc. pen., capitolul referitor la cheltuielile judiciare, toate dispozițiile din actul normativ au în vedere procedura înaintea instanțelor/organelor penale. Nu există nicio rațiune pentru care să se interpreteze că alin. (6) al art. 276 C. proc. pen. se referă la instanța civilă, dacă acest lucru nu este prevăzut în mod expres.

Prin întâmpinarea depusă, la 21 august 2019, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea recursului, întrucât motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 alin (1) punctele 5,6 și 8 C. proc. civ. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus, la 5 septembrie 2019, răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia ca nefondate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 31 octombrie 2019, părțile depunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE OLT împotriva deciziei nr. 302/2019 din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și a acordat termen la data de 21 mai 2020, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE OLT este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și structurilor sale subordonate, invocată atât prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de fond și reiterată prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de apel și cum normele evocate au caracter imperativ, consideră că încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității actului emis astfel, producând în mod evident părții al cărei mijloc de apărare nu a fost analizat, o vătămare care nu poate fi înlăturat altfel.

Critica formulată, în temeiul acestui motiv de recurs, este nefondată urmând a fi respinsă, având în vedere că Tribunalul Olt, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii a luat în examinare excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, apreciind cu privire la ordinea soluționării excepțiilor, că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Chiar dacă instanța de apel nu a răspuns acestor critici, aceasta a avut în vedere pretențiile financiare rezultând din faptul licit de conservare în condiții de siguranță până la finalizarea cercetărilor penale a cantității de mercur ridicate cu ocazia efectuării cercetării în dosarul penal nr. x/2014 și cu privire la care s-a dispus definitiv în procesul penal măsura confiscării, sens în care a apreciat că, cantitatea de mercur aparține Statului Român care, urmare a confiscării, are calitatea de proprietar.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Critica recurentei, subsumată acestui motiv de casare, prin care a susținut că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât nu a arătat de ce soluționarea cauzei pe excepție de către instanța de fond ar fi greșită, fără însă a motiva de ce pretențiile societății reclamante sunt întemeiate, se constată a fi nefondată, pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază și această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, reținând, în esență, că obiectul cererii reclamantei S.C. A. S.R.L. este o acțiune în pretenții, formulată de o societate terță care nu are calitatea de parte în procesul penal, dar care a efectuat cheltuieli izvorâte din desfășurarea procesului penal și că pretențiile financiare formulate în cadrul procesului penal nu au fost soluționate în cadrul acestui proces.

Totodată, instanța de apel a constatat că pretențiile financiare ale societății reclamante rezultă din faptul licit de conservare în condiții de siguranță până la finalizarea cercetărilor penale a unei cantități de mercur, ridicate cu ocazia efectuării cercetărilor în dosarul penal nr. x/2014 și cu privire la care s-a dispus definitiv în procesul penal măsura confiscării speciale și că în acest context, cantitatea de mercur aparține Statului Român care, urmare a confiscării are calitatea de proprietar până la distrugerea și neutralizarea finală a cantității de 801,2 3 grame mercur, astfel cum prevăd dispozițiile art. 574 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, a reținut față de considerentele Curții Constituționale statuate prin decizia nr. 440/2017, că persoana care a efectuat cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal și care nu are calitate de parte în procesul penal, are deschisă calea acțiunii civile pentru pretențiile ocazionate de desfășurarea procesului penal rămase nesoluționate în procesul penal, urmând a fi soluționate potrivit legii civile.

Așa fiind, în raport cu probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente speței, nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că soluția instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având în vedere că în cauză aceasta a stabilit situația de fapt și anume că, în speța dedusă judecății este vorba de cheltuieli judiciare, efectuate de societatea reclamantă, care nu are calitate de parte în procedura judiciar penală cu depozitarea și conservarea cantității de 801,2 grame mercur și care a făcut obiectul unei confiscări speciale, în fața unor instanțe de judecată penale.

În acest context, Înalta Curte constată că motivarea hotărârii dată de către instanța de apel se referă la probele administrate în cauză și este în concordanță cu acestea, răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de recurentă, întrucât conduce în mod logic la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă din examinarea criticilor din recurs nu rezultă că instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea apelului, recurenta apreciind că în cazul cheltuielilor efectuate în cadrul procesului penal de o persoană care nu a avut calitatea de parte în dosar, potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen. se stabilesc în temeiul legii civile, însă de către instanța penală sau organul de urmărire penală, deoarece textul nu prevede că această stabilire a cuantumului cheltuielilor trebuie făcută de instanța civilă.

În acest context, se reține că, Curtea Constituțională prin decizia nr. 440/2017 s-a pronunțat și cu privire la această situație nereglementată făcând trimitere la art. 276 din C. proc. pen., constatând că legiuitorul a statuat în această procedură de plată a cheltuielilor judiciare făcută de părți, prevăzând în mod expres, la alin. (1-5) ale art. 276, că recuperarea acestor cheltuieli se face de la partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpat. Cu privire la celelalte cazuri nereglementate în mod expres la art. 276 alin. (1-5) din C. proc. pen., în care alte persoane care nu au calitate de părți în procesul penal, dar ar putea avea anumite pretenții financiare izvorâte din desfășurarea procesului penal, precum și referitoare la alte situații decât cele reglementate la alineatele precedente, alin. (6) al art. 276 din același Cod prevede că instanța stabilește obligația de restituire conform legii civile.

Astfel, Curtea Constituțională a hotărât la pct. 17 din motivare că acest mecanism nu este de natură a lipsi persoanele îndreptățite la restituirea unor sume de bani reprezentând cheltuieli judiciare de posibilitatea de a-și valorifica respectivele drepturi, ci prevede un alt mecanism juridic de stabilire a drepturilor în cauză decât cel prevăzut de normele procesuale penale, mecanism ce impune aplicarea legii civile.

Prin urmare, invocarea de către recurentă a faptului că instanța penală este cea chemată să se pronunțe asupra cheltuielilor judiciare, este greșită, având în vedere că potrivit deciziei nr. 440/2017 a Curții Constituționale, instanța civilă este cea care se pronunță asupra cuantumului acestor cheltuieli judiciare.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE OLT împotriva deciziei nr. 302/2019 din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE OLT împotriva deciziei nr. 302/2019 din 7 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.