ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1530/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a Civila la 6 martie 2012 sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 1.124.307,16 RON plus TVA, reprezentând chirie datorată pentru folosința imobilului în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.105.400 RON plus TVA (adică 484.000 Euro plus TVA), reprezentând chirie datorată pentru folosința imobilului în perioada februarie 2010 - noiembrie 2011, precum și obligarea pârâtei la plata contravalorii utilităților neachitate în cuantum de 10.696,38 RON, cu cheltuieli de judecată.

La 28 mai 2013, pârâta B. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii bunurilor pretins însușite de către aceasta, precum și la plata contravalorii îmbunătățirilor pretins efectuate la imobil și, de asemenea, compensarea acestei creanțe cu sumele pretinse de reclamantă prin cererea principală.

Prin sentința civilă nr. 5846 din 24 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

La 9 iunie 2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă sub nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 3438/2017 din 15 decembrie 2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.124.307,16 RON plus TVA, reprezentând chiria datorată pentru folosința imobilului în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2010.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.105.400 RON plus TVA, reprezentând chirie datorată pentru folosința imobilului în perioada februarie 2010 - noiembrie 2011, precum și suma de 8829,40 RON, reprezentând contravaloarea utilităților neachitate.

S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea reconvențională și, în consecință, s-a respins cererea reconvențională ca fiind prescrisă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 18.408 RON reprezentând reducerea taxei de timbru acordată reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B., care a fost admis prin decizia civilă nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

S-a decis anularea în parte a sentinței atacate, cu privire la capetele din cererea reconvențională având ca obiect restituirea bunurilor și plata contravalorii îmbunătățirilor și, drept consecință, s-a reținut cauza în vederea evocării fondului cu privire capetele din cererea reconvențională având acest obiect, acordându-se termen la 16 ianuarie 2018.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a încuviințat pentru pârâta B. proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind totodată respinsă solicitarea pârâtei de încuviințare a probei cu martori, expertiză evaluatorie și expertiză în construcții.

A fost încuviințată pentru reclamanta S.C. A. S.R.L. proba cu înscrisurile depuse la dosar și s-a respins solicitarea acesteia de administrare a probei cu înscrisuri (facturi) ce stau la baza obiectivelor expertizei în construcții.

De asemenea, s-a respins solicitarea reclamantei de încuviințare a probei cu expertiză în construcții.

Prin decizia civilă nr. 300A/2019 din 20 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în urma evocării fondului, s-au respins ca neîntemeiate capetele din cererea reconvențională având ca obiect restituirea contravalorii bunurilor și plata contravalorii îmbunătățirilor, formulată de pârâta B..

Recurenta-pârâtă B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, deciziei civile nr. 300 din 20 februarie 2018 și împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunțate în aceeași cauză de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale.

În temeiul dispozițiilor art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție, deliberând cu prioritate asupra chestiunii timbrajului și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor argumente:

Pentru termenul din 14 mai 2019, recurenta-pârâtă B. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 24.407,47 RON și 5 RON timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, care însă a fost respinsă prin încheierea din 14 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pentru termenul de la 1 octombrie 2019, recurenta-pârâtă B. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 24.407,47 RON și 5 RON timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs, obligație pe care partea în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Conform prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit, respectiv 1 octombrie 2019, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției, precum și dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de pârâta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 2351A/2018 din 21 noiembrie 2018, deciziei civile nr. 300 din 20 februarie 2018 și împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.