ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 993/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 17 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

2.1. Motivele cererii

Contestatorul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., a arătat că instanța de fond nu a soluționat cauza în baza cererii de chemare în judecată, care face referire strictă la obligarea pârâtei de a comunica modalitatea de plată, respectiv procesul-verbal nr. x din 26 septembrie 2012. Se mai arată că Legea nr. 241/2008 este singura prevedere legală care reglementează activitatea de furnizare a serviciilor de apă și canal, iar coroborarea acestei legi cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ. este nelegală, abuzivă și inadmisibilă.

Atât instanța de fond, cât și cea de recurs au reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5361/2014, pronunțată ulterior cererii de renunțare la judecată, formulată la 16 martie 2010.

Referitor la punctul 5 al art. 509 C. proc. civ., revizuentul arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, prin Ordonanța din 15 octombrie 2018 din dosarul nr. x/2016, precizează statutul juridic al sumelor pretinse și încasate de pârâtă, iar prin cererea de chemare în judecată, completată la 9 februarie 2017, s-au indicat sumele pretinse și încasate de pârâtă cu încălcarea art. 952 și art. 969 C. civ., dar mai ales în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unei notificări.

În susținerea punctului 8 al art. 509 C. proc. civ., se arată că încheierile din 11 februarie 2010 și din 16 martie 2010 nu au fost atacate în termen procedural, devenind astfel executorii; toate hotărârile emise în dosarele nr. x/2016, nr. y/2019, nr. z/2013 și nr. 496/122/2017 se află sub incidența autorității de lucru judecat, ceea ce explică faptul că nu există hotărâre judecătorească care să-l oblige pe revizuent la plata vreunei sume de bani.

2.2. Întâmpinarea

În termen procedural, intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității în raport de data pronunțării sentinței civile nr. 1876/2017 și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere că se solicită revizuirea unei decizii pronunțate într-o contestație în anulare a unei alte decizii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a recursului.

Pe fondul cererii de revizuire, se învederează faptul că aspectele invocate de revizuent cu privire la existența dosarului penal nr. x/2016 nu pot avea legătură cu prezenta cauză, având în vedere obiectul diferit al celor două dosare.

2.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată din 28 mai 2020, Înalta Curte a reținut dosarul în pronunțare asupra excepției de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., precum și asupra excepției tardivității cererii de revizuite întemiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 din același act normativ.

În ceea ce privește excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită". Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1), pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre aceste instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță".

Așadar, competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepția situației în care revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cauza de față, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza în baza cererii de chemare în judecată, și în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscrisuri noi Ordonanța din 15 octombrie 2018 din dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Decizia a cărei revizuire se solicită în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., a fost pronunțată de Curtea de Apel București.

În aplicarea dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., este Curtea de Apel București, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1), pct. 8 din același act normativ și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în favoarea Curții de Apel București.

Cu privire la cererea de revizuire întemiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, ultima hotărâre în sensul articolului anterior menționat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 702R din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, coroborate cu dispozițiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Raportat la datele speței, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 7 noiembrie 2019.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 18 februarie 2020, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 702R din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1),pct. 8 din același act normativ.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 1 și 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în favoarea Curții de Apel București.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei nr. 702R din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A..

Fără cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare.

Definitivă în ceea ce privește soluția asupra cererii de revizuire.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.