ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1910/2018

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale se află înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. - moștenitori acceptanți ai revizuentului D. (decedat pe parcursul procesului).

Prin cererea formulată la data de 7 februarie 2018, doamna judecător E., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire, a declarat că se abține de la judecata dosarului nr. x/2016

La data de 9 februarie 2018 revizuenții au formulat cerere de recuzare a doamnei judecător F., în condițiile în care aceasta va intra în compunerea completului care va soluționa cererea de abținere formulată de doamna judecător E.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă - față de dispozițiile art. 46 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. civ. - cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de revizuenții A., B. și C.

Prin aceeași încheiere, instanța a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător E.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 14 februarie 2018, petenții A., B. și C. au formulat la data de 5 martie 2018 (data plicului de expediere) cerere de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 martie 2018 și repartizat completului de filtru CF 5.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 19 martie 2018 și comunicat părților la data de 23 martie 2018.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, sub aspectul prematurității căii de atac, astfel cum s-a reținut în cuprinsul raportului întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiași text de lege, dispun că încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, respectiv încheierile prin care se încuviințează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind însă evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza.

În speță, recurenții supun căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător F. și prin care s-a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător E., cereri formulate în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect revizuire, cu termen de judecată la data de 4 aprilie 2018.

Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 5 martie 2018, cauza (cererea de revizuire) nu era încă soluționată, având termen de judecată stabilit la data de 4 aprilie 2018.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deși prevăzută de lege, nu este deschisă părților decât la finalul judecății - odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluționare a cauzei.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a fost promovată anterior soluționării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, față de dispozițiile art. 53 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

În această situație nu pot fi analizate criticile petenților cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

De asemenea, din lecturarea motivelor de recurs, se deduce faptul că nemulțumirile petenților cu privire la încheierea din data de 14 februarie 2016 vizează și soluția de admitere a declarației de abținere și de menținere a actelor îndeplinite de judecătorul care s-a abținut.

Cu privire la soluția de admitere a cererii de abținere, dispozițiile art. 53 alin. (2) C. proc. civ. dispun că încheierea prin care s-a admis abținerea nu este supusă niciunei căi de atac, aspect față de care recursul declarat împotriva aceleiași încheieri, cu privire la soluția de admitere a declarației de abținere, apare ca fiind inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur, recursul declarat împotriva încheierii din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenții A., B. și C. împotriva încheierii din data de 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2018.