ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4787/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4787/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2018
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1805 din 07.03.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. LIVIU prin mandatar C. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivarea acestei decizii, s-a reținut în esență că motivele invocate în sprijinul cererii de recuzare pot fi circumscrise unei veritabile căi de atac contra măsurilor procedurale ale completului și chiar împotriva deciziei civile nr. 5898/17.11.2016, ceea ce este inadmisibil întrucât contravine flagrant principiului legalității reglementat de art. 7 C. proc. civ.
În consecință, s-a apreciat că invocarea acestor aspecte ca motive de recuzare a magistraților este inadmisibilă.
Împotriva deciziei nr. 1805 din 06.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurentul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat incidența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a susținut, în esență, că decizia atacată este susceptibilă de a fi retractată, întrucât după darea deciziei atacată s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În preambulul cererii revizuentul a susținut admisibilitatea cererii prin prisma termenului de declarare a acestei căi de atac și prin prisma înscrisurilor cu care solicită să fie corelate.
În continuare revizuentul prezintă argumentele de fapt ale cererii care nu vor fi reluate în sinteză.
În ceea ce privește contextul și relevanța înscrisurilor doveditoare noi care demonstrează existența îndoielilor cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați, se susțin următoarele:
În concret, susține că presiunile aplicate magistraților în cauzele penale ale lui A. au fost pregătite prin modificarea Legii nr. 92/1992, la acel moment Protocoalele fiind imposibil de înfățișat instanței dar cunoscute de D. și judecătoarea E..
Prin modalitatea de soluționare a recursului, a fost încălcat dreptul fundamental la o instanță independentă și imparțială, la un proces echitabil și dreptul la un remediu efectiv.
În continuare revizuentul prezintă elementele care reprezintă motivele care au condus la formularea cererii de recuzare a judecătorilor E. și F..
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de revizuire, cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care să se admită recursul.
Intimata G. S.A. la 22.10.2018 a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, excepția nulității cererii de revizuire și excepția inadmisibilității. În combaterea cererii pe fondul său, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Aspectele privind excepția lipsei calității de reprezentant și a nulității cererii de revizuire au fost soluționate în cadrul chestiunilor prealabile puse în discuția părților în ședința publică de la 08.11.2018.
Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție revizuentul A. Liviu a sesizat instanța cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia supusă revizurii, instanța de recurs a respins recursul declarat de recurentul A. Liviu prin mandatar împotriva încheierii din 7 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a magistraților care au judecat și soluționat dosarul nr. x/2014.
În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."
Reglementarea art. 509 C. proc. civ. nu lasă loc de interpretare în sensul că pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - pct. 11 din același articol.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești numai în cazurile strict determinate de lege. Obiectul revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă vizează fondul pricinii, indiferent daca este pronunțată în primă instanță sau în căile de atac, adică apel, recurs sau rejudecare pe fond după admiterea contestației în anulare. Prin excepție, pentru motivele limitativ prevăzute la alin. (2) al art. 509, pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare, aceste limitări fiind de ordine publică.
Din textul legal enunțat rezultă că pentru hotărârile judecătorești care fac obiectul alin. (1) al art. 509 legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al cererii de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Cu alte cuvinte este instituită condiția de admisibilitate a evocării fondului, care presupune stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic litigios decât cea care a fost dată până la cel moment.
Nu evocă fondul hotărârile prin care cauza a fost soluționată în temeiul unei excepții procesuale, prin care apelul a fost respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alt motiv care a împiedicat cercetarea sa pe fond, hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat, anulat sau admis cu consecința casării deciziei atacate.
Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că prin decizia ce face obiectul cererii de revizuire a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva unei încheieri dată într-o cerere de recuzare. În această situație nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, fiind luate în analiză aspecte formale ale căii de atac, privind soluționarea unui incident procedural, respectiv cererea de recuzare formulată împotriva completului de apel.
Fiind atacată cu revizuire o hotărâre de respingere ca nefondat a unui recurs, rezultă că hotărârea dată în recurs nu îndeplinește cerința de admisibilitate a evocării fondului, impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de cele reținute, devine inutilă analiza celorlalte aspecte de inadmisibilitate invocate de intimată.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1805 din 06.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. LIVIU împotriva deciziei civile nr. 1805 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2018.