ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4887/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 31.10.2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a formulat în temeiul art. 8 și urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 50/1991, art. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991, art. 1 și urm. din C. proc. civ., cerere de chemare în judecată a pârâților Comuna Dărmănești, B.-primarul com. Dărmănești, C.-viceprimarul com. Dărmănești, D. și E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea următoarelor acte administrative: certificatul de urbanism nr. x din 05.05.2014, emis de Comuna Dărmănești, certificat anexat la adresa număr de ieșire 3549/06.06.2014, comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x, autorizația de construire/desființare nr. x din 07.05.2014 emisă de Comuna Dărmănești, autorizație anexată la adresa număr de ieșire 3549/06.06.2014, comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x, partea a doua (ultimele cinci aliniate) din Adresa Primăriei com. Dărmănești, având număr de ieșire 3549/06.06.2014 comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, recunoașterea intereselor legitime și dreptului de proprietate al reclamantului, repunerea în situația anterioară, prin desființarea gardului/împrejmuirii edificate, repararea pagubelor cauzate și acordarea de daune morale în cuantum minim de 100.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 01 octombrie 2015 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect "stabilire drept de proprietate" și "desființare gard/împrejurimi", formându-se un nou dosar cu nr. x/2015

Prin sentința nr. 2078 pronunțată la data de 13 noiembrie 2015, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "stabilire drept de proprietate" și desființare gard/împrejmuiri în favoarea Judecătoriei Suceava.

Ca efect al hotărârii declinatorii de competența cu privire la capetele de cerere mai sus menționate la data de 11.01.2016 pe rolul Judecătoriei Suceava a fost înregistrată cauza sub același număr de dosar, nr. x/2015

La termenul din 11 martie 2016, reclamantul A. a formulat o cerere modificatoare, completatoare și precizatoare a capetelor de cerere ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea dreptului de proprietate cu privire la terenul intravilan în suprafață de 46 m.p. situat în Comuna Dărmănești, Județul Suceava, teren ce face parte din imobilul identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Comunei Dărmănești, conform Extrasului de carte funciară pentru informare nr. x din 08.09.2014, eliberat de O.C.P.I. Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, precum și lăsarea terenului revendicat în deplina proprietate și liniștita posesie a sa, a reclamantului, desființarea gardului/împrejmuirii construite de pârâții-vecini D. și E. în luna mai 2014 pe terenul proprietatea sa situat în Comuna Dărmănești, Județul Suceava, identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Com. Dărmănești, reconstituirea hotarului imobilului proprietatea sa situat în com. Dărmănești, Județul Suceava, identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Comunei Dărmănești, grănițuirea și fixarea semnelor corespunzătoare între imobilul proprietatea sa și imobilul pârâților-vecini D. și E. și admiterea excepției nulității absolute și/sau anularea Titlului de proprietate nr. x, emis la data de 29.04.2005, de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Județul Suceava, pe numele lui F. pentru terenul în suprafață de 240 m.p. situat în Tarlaua x, Parcela x din intravilanul Județul Suceava, precum și a actelor subsecvente, respectiv Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 157 emis la data de 31.07.2006 de B.N.P. G., în Dosarul nr. x/2006, și Contractul/de vânzare-cumpărare încheiat la data de 4 august 2006 între H. și pârâții-vecini D. și E., autentificat de B.N.P. G. sub nr. x/04.08.2006, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 22 aprilie 2016, instanța a pus în discuția părților cererea modificatoare, completatoare și precizatoare a capetelor de cerere ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, formulată de reclamant și a constatat că modificarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant a avut loc tardiv, motiv pentru care reclamantul a fost decăzut din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

La termenul din 16 septembrie 2016, reclamantul a formulat o cerere de lămurire a limitelor judecării cauzei prin care a solicitat să se stabilească cadrul procesual și calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății

La termenul de judecată din data de 14.10.2016, instanța a pus în discuție excepția tardivității modificării acțiunii, excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor în fapt și în drept pe care se întemeiază cererea și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B.,C. și Comuna Dărmănești, rămânând în pronunțare pe aceste excepții.

Prin sentința civilă nr. 4738 din data de 09.12.2016 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de lămurire a limitelor judecării cauzei.

S-a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată.

S-a anulat, ca nemotivată în fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții COMUNA DĂRMĂNEȘTI, B., C., D. și E..

Împotriva sentinței civile nr. 4738 din data de 09.12.2016 și a încheierii de ședință din data de 22.04.2016 pronunțate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2015 a formulat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și a încheierilor premergătoare atacate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 22.04.2016 pronunțată de Judecătoria Suceava, a arătat că aceasta a fost nemotivată și dată cu încălcarea și/sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare.

Prin decizia nr. 1097 din 3 octombrie 2017 Tribunalul Suceava a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4783 din 09.12.2016 și a încheierii de ședință din 24.04.2016 a Judecătoriei Suceava, în dosar nr. x/2015, ca nefondat; a luat act că intimata Comuna Dărmănești nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel și a obligat pe apelantul A. să plătească intimaților D. și E. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 103 din 08.05.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 5 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, în apel, într-o cerere având ca obiect stabilire drept de proprietate și desființare gard/împrejurimi, prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

În acest context, trebuie arătat că, prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1097 din 3 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.