ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4547/2018

Ședința publică din data de 19 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 13 februarie 2018 sub dosar nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE DEVA, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. x/2014 al Biroul executorului judecătoresc B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea titlului executoriu și întoarcerea tuturor formelor de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, contestatorul a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, suspendarea executării silite și anularea tuturor actelor de executare silită întocmite și întoarcerea executării silite pentru sumele poprite.

Judecătoria Deva, prin sentința nr. 1318 din 8 iunie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Deva, invocată din oficiu.

A declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, prin SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE DEVA.

În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a făcut aplicarea normelor legale imperative prevăzute de art. 721 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. - în forma în vigoare la data introducerii contestației la executare, respectiv 13 februarie 2018, reținând că, în dosarul execuțional nr. x/2014 al Biroul executorului judecătoresc B. executarea silită s-a pornit în data de 2 iunie 2014 împotriva debitorului A., care la data respectivă avea domiciliul stabilit în județul Timiș, conform înregistrărilor existente în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din data de 14 iunie 2012.

Astfel învestită, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința nr. 10007 din 13 septembrie 2018 a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara.

A declinat în favoarea Judecătoriei Deva competența de soluționare a contestației la executare înaintată de contestatorul A..

A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe.

A dispus suspendarea judecății cauzei.

A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță s-a raportat la dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și la art. 650 alin. (1) C. proc. civ. - în forma în vigoare la data începerii executării silite, respectiv 12 iunie 2014, apreciind că în aplicarea art. 25 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

Înalta, Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Deva este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare iar conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ. procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiași legi.

În speță, încuviințarea silită în dosarul de executare nr. 564/2014 al BEJ B.. s-a făcut prin încheierea civilă nr. 2275/CC din 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Deva, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 650 alin. (1), în forma în vigoare la data de 12 iunie 2014, care consacra competența teritorială de a soluționa contestația la executare ca aparținând, în mod exclusiv, instanței de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speță, Judecătoria Deva.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabilește că Judecătoria Deva este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2018.