ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 363/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 55 din 17 mai 2016 Tribunalul Suceava a constatat perimată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 624 din data de 12 mai 2015, pronunțată de aceeași instanță în dosar nr. x/2014, formulată de revizuenta A..

Recursul declarat de revizuentă împotriva acestei hotărâri a fost anulat ca tardiv formulat, prin decizia nr. 113 din 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Împotriva deciziei nr. 113 din 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la 21 iulie 2016, sub număr de dosar x/2016, iar prin decizia nr. 25 din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă s-a constatat perimată contestația în anulare.

Contestatoarea A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată la data de 8 martie 2017.

Fără a se raporta la motivele de casare expres reglementate de prevederile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., în cuprinsul cererii de recurs, contestatoarea A. a menționat că declară recurs împotriva deciziei pronunțată la data de 8 martie 2017 și a solicitat admiterea acțiunii care a vizat moștenirea, arătând că a reclamat și la DIICOT București, întrucât sunt peste 30 de ani de procese abuzive.

Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FĂLTICENI nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în cuprinsul raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recurenta nu a depus motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, raportul fiind comunicat părților la data de 2 noiembrie 2017.

La 4 decembrie 2017 recurenta a arătat că declară "contestație în anulare la comunicarea din 2.11.2017 și că solicită acordarea cheltuielilor de judecată" că "a făcut și plângere penală pentru judecătorii care nu respectă legea cu fosta moștenire de la părinți".

Înalta Curte de Casație și Justiție, asupra nulității recursului de față, constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în condițiile în care art. 421 alin. (2) C. proc. civ. reglementează că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.

Art. 489 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. stipulează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

În cauză, decizia atacată a fost pronunțată la data de 8 martie 2017, recursul a fost declarat la data de 14 martie 2017, cu respectarea termenului prevăzut imperativ de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., însă simpla susținere din cuprinsul cererii de recurs în sensul că solicită admiterea acțiunii privind moștenirea, nu poate echivala cu o motivare.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 25 din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2018.