ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 153/2018

Decizia nr. 153/2018 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 40 din data de 27 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/86/2016, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității contestație în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 79 din data de 13 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/86/2016 și a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, în esență, a reținut că, în raport de prevederile art. 317 și ale art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se exercită împotriva hotărârilor date în condiții de neregularitate procedurală sau împotriva deciziilor date în recurs.

Constatând că partea nu a invocat motive de neregularitate procedurală, a apreciat că aceasta a formulat o contestație în anulare specială, ce este reglementată de art. 318 C. proc. civ. și care poate fi exercitată doar împotriva deciziilor date asupra recursului. Având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în soluționarea unei cereri de revizuire, instanța a apreciat că este inadmisibilă contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, a declarat apel contestatoarea A. susținând că înscrisurile depuse la dosar dovedesc dreptul de moștenire după părinții săi (B. și C.), după sora sa (D.) și după E.. Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 543 din data de 12 septembrie 2017, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 40 din data de 27 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., Comisia municipală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Fălticeni și Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Suceava. Instanța de apel a reținut că hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei decizii prin care s-a soluționat o cerere de revizuire a unei hotărâri date în materia legilor fondului funciar.

Constatând că, potrivit prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată și că decizia împotriva căreia a fost declarat apelul este o deciziei irevocabilă, a apreciat că acesta este inadmisibil. În termen legal, contestatoarea A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 543 din data de 12 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/86/2016. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-contestatoare a susținut că nu au fost respectate hotărârile definitive care fac dovada că are dreptul la moștenirea rămasă după B. și C., după D. și după E.. De asemenea, a arătat că au fost întocmite acte false de către intimatul F. și solicită punerea în posesie pe vechiul amplasament.

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și a excepției nulității recursului, invocate din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia sau a mai multor motive dintre cele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din același cod. Per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului. În speță, în cuprinsul cererii de recurs este exprimată doar nemulțumirea părții cu privire la modul de soluționare a litigiului și la întocmirea unor acte pretins a fi false, fără a fi invocate veritabile critici care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate prin raportare la soluția dată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Simpla nemulțumire a părții față de decizia pronunțată de curtea de apel este insuficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, recurenta-contestatoare având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele statuate limitativ de lege, dezvoltând critici încadrabile în situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurenta-contestatoare nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând și neargumentând incidența vreunui motiv de casare sau de modificare a hotărârii, și s-a rezumat doar la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic și a căror relevanță nu a evidențiat-o în raport de motivele expres prevăzute de lege pentru promovarea căii de atac a recursului.

În consecință, nefiind posibilă o încadrare a susținerilor din cererea de recurs în cazurile limitative prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, și în lipsa identificării unor motive de ordine publică în condițiile art. 306 alin. (2) din cod, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 543 din data de 12 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018. Procesat de GGC - GV