ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la calcularea dobânzii potrivit formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit, respectiv "6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii - 4,12 %", obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit, obligarea pârâtei la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014 potrivit aceleiași formulei, obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014, imputarea sumelor reținute în mod nelegal de către bancă în ratele calculate începând cu luna aprilie 2014 asupra principalului rămas de restituit cu consecința reducerii corespunzătoare a soldului rămas de restituit al creditului, obligarea băncii la plata de daune cominatorii de 1000 euro pe zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6116 din 8 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu majoritate, a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 6116 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. A schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că: a admis, în parte, cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta să calculeze ratele de credit, începând cu luna aprilie 2014, conform formulei de calcul a dobânzii prevăzute la art. 3.1 din contract, respectiv "standard (6 M EURIBOR+CDS+MRR+Marja Băncii=13,42%)-4,12%" și la emiterea unui nou grafic de rambursare prin raportare la această formulă; a dispus imputarea sumelor reținute de pârâtă, cu încălcarea clauzei privind modul de calcul al dobânzii, respectiv a sumei de 44.210,59 euro, calculată până în luna martie 2014, inclusiv, și a sumei de 16.539,05 euro, calculată din luna aprilie 2014 până la data introducerii acțiunii - 30.06.2014, asupra capitalului rămas de restituit în temeiul contractului; a respins celelalte capete de cerere, ca fiind neîntemeiate, și a obligat intimata-pârâtă să plătească apelanților-reclamanți suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta E. S.A. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți A. și B. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că se dezvoltă exclusiv critici de netemeinicie a hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 10 mai 2017, recurenta-pârâtă E. S.A. a solicitat înlăturarea susținerilor intimaților și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 20 septembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă E. S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a susținut, în esență, admisibilitatea recursului formulat, în raport de faptul că suntem în prezența unei cereri evaluabile în bani al cărei obiect depășește valoarea prag de 1.000.000 RON.

Intimații-reclamanți A. și B. au depus punct de vedere la raportul întocmit, prin care a susținut, în esență, inadmisibilitatea recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, se constată că, obiectul cauzei îl reprezintă obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la calcularea dobânzii potrivit formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit; la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzute în Contractul de credit; la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014 potrivit aceleiași formulei, precum și obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că întrucât acțiunea are mai multe petite, printre care obligația de a face neevaluabilă în bani și pretenții într-un cuantum redus, care nu depășește valoarea de 200.000 RON (nefiind indicat nicăieri un cuantum exact al dobânzilor care ar fi trebuit să se restituie reclamanților, cu titlu de despăgubiri constând în sume încasate în mod nelegal, fără temei contractual de către pârâtă) nu poate fi avută în vedere ca subscriindu-se cerințelor legale referitoare la exercitarea celor două căi de atac, apelul și recursul.

Se constată că în fața primei instanțe, pârâta E. S.A., prin notele de ședință depuse la 19 septembrie 2014, a solicitat instanței să pună în vedere reclamanților să precizeze valoarea fiecărui capăt de cerere dedus judecății și temeiul de drept pentru stabilirea competenței instanței și a taxei judiciare de timbru.

Prin notele depuse de către reclamanți la 2 octombrie 2014, aceștia au precizat că temeiurile de drept pentru fiecare capăt de cerere se referă la obligația de a face și la obligația de a da, după cum urmează: capătul 1 de cerere vizează obligarea pârâtei la recalcularea soldului creditului, potrivit prevederilor contractului de credit nr. x, prin eliminarea valorii adăugate în mod nelegal în aprilie 2014; capătul 2 de cerere vizează obligarea pârâtei de a calcula dobânda potrivit formulei de dobândă prevăzută în contractul de credit 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 3 de cerere vizează obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare calculat pe baza formulei de dobândă prevăzută în contractul de credit 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 4 de cerere vizează obligarea pârâtei la recalcularea ratelor de credit achitate începând cu luna aprilie 2014, potrivit formulei 6M EURIBOR + CDS + MRR + Marja Băncii-4,12%; capătul 5 de cerere vizează obligarea pârâtei la plata unei dobânzi penalizatoare calculată la nivelul prevăzut în contract pentru toate sumele încasate nejustificat în contul ratelor de credit începând cu aprilie 2014; capătul 6 de cerere vizează imputarea sumelor reținute în mod nelegal de către bancă în ratele calculate începând cu aprilie 2014 asupra principalului rămas de restituit cu consecința reducerii corespunzătoare a soldului rămas de restituit al creditului; capătul 7 de cerere vizează obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1000 euro/zi de întârziere.

Astfel, în raport de obiectul cererii deduse judecății, de precizările reclamanților în fața primei instanței, care se subscriu prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceste aspecte nu pot conferi recurentei dreptul la exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1882 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2018.