ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2018

Ședința publică din data de 20 septembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1718, pronunțată la data de 21 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2014, a respins recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 1600/Ap din 14 noiembrie 2016 și a încheierii din 9 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare și cerere de revizuire (printr-o cerere unică), în termen, pârâta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI, solicitând admiterea cererii sale de recurs împotriva deciziei civile nr. 1600/Ap pronunțate de către Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în ședința publică din data de 14 noiembrie 2016, prin care s-a respins cererea sa de repunere în termenul de apel și, respectiv, de apel, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2016, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării apelului până la soluționarea apelului formulat în cadrul dosarului nr. x/2014

Cererea de contestație în anulare și revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 31.01.2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 26 aprilie 2018, cu titlu prealabil, Înalta Curte a pus în discuție necesitatea disjungerii cererii de revizuire de cealaltă cale de atac în retractare, respectiv, contestația în anulare, dispunându-se disjungerea cererii de revizuire și formarea unui nou dosar, ce va fi repartizat aceluiași complet de judecată, inițial învestit prin repartizare aleatorie, fixându-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 20 septembrie 2018.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, completul 3 (completul de judecată inițial învestit prin repartizare aleatorie), la data de 27.04.2018, sub nr. x/2018.

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., revizuenta a invocat, în esență, următoarele motive:

Referitor la recursul împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2016, instanța de recurs a menținut hotărârea instanței de apel fără a se referi la motivele sale privind prioritatea suspendării si respectiv la motivele de recurs, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute de societatea sa, respectiv, asupra motivelor invocate de pârâtă, pentru o mai bună înțelegere a situației, reluând motivele pentru care a solicitat suspendarea cererii de apel și, respectiv, motivele de recurs privind respingerea cererii de suspendare.

Referitor la recursul împotriva deciziei civile nr. 1600/AP, revizuenta a susținut că prin această decizie, instanța de apel a respins cererea sa de repunere în termenul de apel reținând, în esență că, de vreme ce hotărârea a fost comunicată legal, societatea sa nu are motive temeinice pentru a fi repusă în termenul de apel.

Revizuenta atrage atenția că instanța de recurs a procedat în aceeași manieră ca și instanța de apel, ignorând motivele sale pentru repunerea în termen și stabilind același lucru, că legalitatea comunicării hotărârii exclude repunerea în termen.

Or, susține revizuenta, în cuprinsul cererii de recurs a arătat că tocmai această motivare este greșită și se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., instanța de recurs nepronunțându-se asupra acestei critici, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. l din C. proc. civ., având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute, respectiv, asupra motivelor invocate de aceasta- în esență, că deși hotărârea este comunicată legal, societatea sa nu a putut formula apelul în termenul legal din motive care nu îi sunt imputabile și care nu au legătură cu legalitatea comunicării.

În acest sens, revizuenta a reluat, în continuare, criticile aduse prin cererea de recurs cu privire la această motivare, rămase nesoluționate de către instanța de recurs.

Revizuenta a mai arătat că, instanța de apel a reținut drept comunicare legală a hotărârii și menționarea de către un avocat ales pentru o altă cauză a hotărârii atacate cu apel în prezenta cauză, iar în cuprinsul cererii de recurs societatea sa a criticat această motivare a instanței de apel, arătând că hotărârea este rezultatul înțelegerii greșite a situației de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii (art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.).

Susține revizuenta că instanța de recurs nu a analizat acest motiv de recurs, fiind incidente dispozițiile art. 509 pct. 1 din C. proc. civ. (instanța nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute).

Mai mult, revizuenta a solicitat instanței să remarce că, deși comunicată legal la data de 05.06.2015, neluarea la cunoștință de această hotărâre nu este imputabilă societății, întrucât societatea sa a realizat demersurile în vederea realizării drepturilor sale legitime, sens în care, a reluat, pe scurt, dezvoltarea motivelor sale de recurs neanalizate de instanța de recurs, astfel că, susține revizuenta, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 pct. 1 din C. proc. civ. (instanța nu s-a pronunțat asupra lucrurilor cerute).

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reținând următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cele trei ipoteze prevăzute de art. 509 pct. 1 Noul C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, și reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin formularea din textul legal se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunța asupra lor.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.

Așadar, nepronunțarea instanței trebuie să vizeze un "lucru cerut", noțiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, cele accesorii sau subsidiare, nu diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri sau soluțiile date asupra lor.

Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speță.

O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs a respins recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 1600/Ap din 14 noiembrie 2016 și a încheierii din 9 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, fiind menținută soluția de respingere, ca tardiv formulat, a apelului declarat împotriva sentinței de fond, deci, fără a schimba soluția pe cererile care au fixat cadrul litigiului și pe care ar fi omis să le analizeze.

Faptul că s-a respins recursul nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care face vorbire de un lucru cerut, și nu de soluția pronunțată de instanță; nu se poate cere revizuirea unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe motiv că instanța, dispunând respingerea recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel, nu s-ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere care nu a format obiectul recursului, astfel că, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ.

Deopotrivă, respingând recursul și fiind menținută soluția de respingere, ca tardiv, a apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, Înalta Curte a menținut hotărârea primei instanțe, ca și situația de fapt reținută de aceasta.

Căci, nu constituie plus ori minus petita și, prin urmare, nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanței de recurs care, respingând recursul împotriva deciziei de respingere a apelului ca tardiv declarat, a menținut hotărârea primei instanțe și situația de fapt reținută de aceasta.

Prin urmare, instanța de recurs nu a acordat nimic, nepronunțându-se ea însăși cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se verifică, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., respectarea principiului disponibilității, nefiind vorba despre minus, plus, ori, extra petita.

Procedând astfel, instanța de recurs nici nu putea să nu acorde ceea ce s-a cerut ori să nu se fi pronunțat asupra lucrurilor cerute- așa cum invocă revizuenta în temeiul art. 509 pct. 1 C. proc. civ.- pentru că, respingând apelul, ca tardiv declarat, la rândul său instanța de apel nu a acordat nimic, ci a menținut ceea ce a dat tribunalul prin sentință, ipoteza neacordării a ceea ce s-a cerut, minus petita, ori peste ceea ce s-a cerut, plus petita, raportându-se la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează, de altfel, aspecte ale pricinii ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs pe cererea sa de repunere în termenul de apel și motivele invocate în susținerea acesteia.

Nemulțumirea revizuentei, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății- care alcătuiesc fondul cauzei-, și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susținerea revizuentei în sensul că instanța de recurs nu a analizat un anumit motiv de nelegalitate care a fost invocat prin cererea de recurs, de altfel, reluat și prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico- juridic al instanței în adoptarea soluției din recurs.

În condițiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțate de instanța de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curți drept motiv de revizuire nu vor fi reținute.

Înalta Curte reține, astfel, că expunând situația de fapt dedusă judecății, prin cererea de revizuire formulată revizuenta S.C. A. S.R.L. București a reiterat solicitările formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Astfel, din motivele cererii de revizuire, rezultă că pretinsele greșeli ale instanței de recurs de a nu se pronunța asupra aspectelor cu soluționarea cărora a fost învestită, au vizat, în realitate, pretinsele erori săvârșite de instanța de recurs în examinarea motivelor de nelegalitate, care nu a soluționat în favoarea revizuentei litigiul dedus judecății, sub aspectul respingerii cererii sale de repunere în termenul de apel sau, al respingerii cererii de suspendare a judecării apelului până la soluționarea apelului formulat în cadrul dosarului nr. x/2014

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1- 11 Noul C. proc. civ., și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii. Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituțională.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, cererea de revizuire nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, neputând fi primită repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță, astfel că, invocarea de către revizuentă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ. se apreciază să nu sunt incidente în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, și, în aceste condiții, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1718 din 21 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2018.