ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2459/2018

Ședința publică din data de 5 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Petroșani, secția Civilă sub nr. x/2017, la data de 19 iulie 2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. SARL, a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Contestatoarea A. a depus o completare la contestația la executare, prin care a solicitat anularea încheierii nr. 537/1 din 05.09.2017 privind eliberarea sumei rezultate în urma executării silite, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional nr. x/2017; anularea încheierii nr. 537/06.09.2017 privind eliberarea sumei rezultate în urma executării silite, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional nr. x/2017, precum și întoarcerea executării silite în ceea ce privește sumele de bani reținute prin poprirea contului bancar al contestatoarei, deschis la banca D., în baza adresei de înființare a popririi nr. 537/29.06.2017, întocmită de executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuțional nr. x/2017.

Prin precizarea acțiunii depuse la data de 20.10.2017, contestatoarea A. a arătat că solicită întoarcerea executării silite pentru suma de 3.763 RON, sumă care i-a fost poprită din salariu în perioada iulie- octombrie 2017.

Prin sentința civilă nr. 131/2018 din 18 ianuarie 2018, Judecătoria Petroșani, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, raportat la dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., văzând și art. 91 C. civ., competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Timișoara, având în vedere că la data sesizării organului de executare contestatoarea locuia efectiv în Timișoara, fiind salariată a Consiliului Județean Timiș - Direcția de Evidență a Persoanelor Timiș. În consecință, Judecătoria Petroșani a reținut că, în cauză, interesează locul unde contestatoarea locuiește efectiv, și nu domiciliul trecut în actul de identitate.

Prin sentința civilă nr. 3804 din 3 aprilie 2018, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică invocată de instanță și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani.

Prin aceeași sentință, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., nu poate fi avută în vedere locuința faptică a contestatorului, ci doar domiciliul înscris în cartea de identitate.

Astfel, din cartea de identitate a contestatoarei rezultă că domiciliul acesteia este situat, începând cu data de 28.01.2011 și până la data de 4.05.2021, în mun. Vulcan, jud. Hunedoara, această localitate aflându-se în circumscripția Judecătoriei Petroșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 aprilie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonț, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea contestației la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatoarei în baza contractului de credit nr. x din 23 iulie 2008, încheierea nr. 313 din 20 iunie 2017 de încuviințare a executării silite fiind pronunțată de Judecătoria Gurahonț, în dosarul execuțional nr. x/2017 instrumentat de C..

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite (și nu data înregistrării cererii de executare silită sau data promovării contestației la executare). De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Gurahonț, competență ce a fost dobândită prin încheierea nr. 313 din 20 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Gurahonț, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gurahonț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2018.