ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2018

HOTĂRÂRE

29.05.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 29 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la 14 septembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, contestatoarea Curtea de Apel Alba-Iulia a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A. și B.:

- anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 din 9 iunie 2017, dată de Judecătoria Alba-Iulia în dosarul nr. x/2017, prin care a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 819/2009 din 13 mai 2009 a Tribunalului Alba, secția Civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1171/2009 din 12 noiembrie 2009, dată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și sentința civilă nr. 135/2008 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin decizia nr. 410/2009 din 13 aprilie 2009 a aceleiași instanțe, în dosarul execuțional nr. x/2017;

- anularea executării silite înseși, începută în toate formele de executare în dosarul execuțional nr. x din 22 mai 2017 al B.E.J. C.;

- suspendarea executării silite încuviințate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia și

- obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Prin cererea formulată, contestatoarea a invocat excepția lipsei calității sale procesuale în executarea silită demarată împotriva sa, încuviințată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia, motivând că intimatele au funcționat și funcționează în cadrul Tribunalului Hunedoara, iar plata drepturilor lor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, ce fac obiectul executării silite, a fost făcută de instanța menționată, care, în calitate de ordonator terțiar de credite, achită drepturile salariale intimatelor în cauză, conform prevederilor fiscal bugetare.

Prin sentința civilă nr. 124/2018 din 29 ianuarie 2018, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța inițial învestită a calificat cererea cu a cărei soluționare a fost învestită ca fiind nu contestație la executarea propriu-zisă, ci contestație la titlu întemeiată pe dispozițiile art. 714 alin. (3), coroborat cu art. 712 alin. (2) C. proc. civ., privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Raportat la concluzia evocată, în aplicarea prevederilor art. 714 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută și reținând că în cauză se solicită lămurirea înțelesului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 135/2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

Urmare a declinării, litigiul a fost înregistrat la 9 martie 2017 sub același număr de dosar pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, care, prin sentința civilă nr. 65/2018 din 29 martie 2018 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel, verificându-și propria competență, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că în speță, prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 a Judecătoriei Alba-Iulia, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2017 al B.E.J. C., anularea tuturor actelor de executare silită efectuate și desființarea executării silite înseși, întemeindu-și contestația la executare pe prevederile O.G. nr. 22/2002 și pe cele ale C. proc. civ.

Din această perspectivă, a reținut incidența și a dat eficiență prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "contestația se introduce la instanța de executare" și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

În acest context, reținând că în speță competența materială aparține instanței de executare, respectiv Judecătoriei Alba-Iulia, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe și, constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 134 din același Cod a suspendat din oficiu judecarea pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural evocat.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ. va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență materială sunt norme juridice de ordine publică, așa cum rezultă din prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad."

În speță, prin cererea introductivă, contestatoarea Curtea de Apel Alba-Iulia a solicitat Judecătoriei Alba-Iulia, instanța sesizată, suspendarea executării silite încuviințate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Alba-Iulia, anularea încheierii nr. 2004/CC/2017 din 9 iunie 2017, pronunțată în același dosar, prin care a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii obiect al dosarului execuțional nr. x/2017 al B.E.J. C., desființarea executări silite înseși, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 22/2002 și ale C. proc. civ.

Astfel, raportat la petitele cu care contestatoarea a învestit instanța inițial sesizată, având în vedere temeiurile de drept invocate în susținere, incidența principiului disponibilității, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților", instanța supremă impune concluzia că litigiul dedus judecății este o contestație la executare propriu-zisă, iar nu o contestație la titlu, în contextul în care se contestă executarea însăși prin prisma dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, fără a se solicita instanței care a emis titlul executoriu să îl lămurească.

Pe cale de consecință, față de natura juridică a litigiului, competența materială de soluționare a litigiului revine instanței de executare, care în speță este Judecătoria Alba-Iulia, instanța inițial învestită, care a și încuviințat executarea silită.

În acest sens statuează art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "contestația se introduce la instanța de executare."

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.