ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.06.2009 la Judecătoria Pitești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții S.C B. S.R.L și S.C C., precum și pe S.C. D. S.A., aceasta din urmă în calitate de "chemată în garanție", solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului de luare în posesie și adjudecare din 22.12.2008, prin care a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra pachetului nominativ de 1.111.740 acțiuni ale S.C. D. S.A., transferul operând de la S.C B. S.R.L către S.C C., repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 975 din C. civ.

La cererea de chemare în judecată chemata în garanție S.C. D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca atare față de aceasta.

Prin sentința comercială nr. 5643/30.09.2009 Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la 21.10.2009.

La 25.11.2009 reclamantul a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, în sensul că solicită revocarea actului de luare în posesie încheiat între cele două pârâte la 22.12.2008 în temeiul art. 975 C. civ.

La 07.12.2011 s-a formulat în cauză o cerere de intervenție în interesul reclamantului, depusă prin apărător, de către S.C. E., persoană juridică cu sediul în Irlanda, prin care se solicită admiterea acestei cereri și prin urmare, admiterea acțiunii formulată de reclamant și revocarea actului de luare în posesie din 22.12.2008.

Tribunalul Specializat Argeș, prin sentința nr. 197 de la 14 noiembrie 2012 a admis acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtelor S.C B. S.R.L societate aflată în insolvență prin lichidator judiciar F. și S.C C., așa cum a fost precizată, a revocat actul de luare în posesie și adjudecare din 22.12.2008 încheiat între cele 2 pârâte și a repus părțile în situația anterioară, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S.C D. S.A și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de S.C. E., a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 105.247 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele C. și S.C. B. S.R.L., iar Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 997/Ap/2017 din 31 mai 2017 a anulat apelul formulat și completat de pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator special G. împotriva sentinței civile nr. 1974 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Specializat Argeș și împotriva încheierilor de ședință din datale de 15 februarie 2012 și 22 februarie 2012 pronunțate de aceeași instanță; a respins apelul formulat de pârâta C. împotriva sentinței civile nr. 1974 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Specializat Argeș Argeș și împotriva încheierilor de ședință din datale de 15 februarie 2012 și 22 februarie 2012, pe care le păstrează și a obligat pârâtele să plătească reclamantului A. suma de 14.584,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente din punct de vedere funcțional, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov. Într-un al doilea subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului promovat de S.C. C. și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. Într-un al treilea subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului promovat de S.C. C. și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesual activă. Într-un al patrulea subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare chestiunea insuficientei netimbrări a cererii de recurs formulată de pârâta S.C. C., având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut:

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei-pârâte i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, astfel cum rezultă din citația emisă pentru termenul de judecată de la 26 octombrie 2017, existentă la dosar recurs.

La cererea de recurs a fost depus timbrul judiciar în cuantum de 5 RON.

Prin înscrisul depus la dosar la 25 octombrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. C. a formulat cerere de reducere, eșalonare, amânare de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 42 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013, cerere respinsă prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă.

Împotriva încheierii de ședință sus evocate a formulat cerere de reexaminare recurenta-pârâtă S.C. C. în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2), (3) și 4 din Legea nr. 146/1997 și art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, respinsă prin încheierea din 16 ianuarie 2018.

Având în vedere acest cadru procesual, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Constatând că recurenta-pârâtă, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, nu a îndeplinit obligația de plata până la termenul stabilit, având în vedere respingerea cererii privind acordarea de facilități fiscale de la plata acesteia, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. Cipru împotriva deciziei civile nr. 997/Ap/2017 din 31 mai 2017 și încheierii din 25 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

În ceea ce privește cererea formulată de intimatul-reclamanta A. privind acordarea de cheltuieli de judecată, Înalta Curte analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată de la 25 ianuarie 2018, constând în chitanță și factură fiscală, precum și contract de asistență juridică, reprezentând documente justificative ale cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, constată că acestea au fost emise la 03 noiembrie 2009, în temeiul contractului de asistență juridică având ca obiect dosar nr. x/2009 al Tribunalului Argeș, secția Comercială - fond, motiv pentru care nu pot fi solicitate în această etapă procesuală care vizează recursul înregistrat pe rolul instanței la 28 iulie 2017.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată solicitate de către intimatul A. ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. CIPRU în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C D. S.A BUCURESTI și S.C B. S.R.L PITESTI prin lichidator judiciar F. și intimata-intervenientă S.C. E. împotriva deciziei civile nr. 997/Ap/2017 din 31 mai 2017 și încheierii din 25 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.