ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1049/2018

Ședința publică din data de 22 martie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1799 din 2 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2011, a respins recursurile declarate de recurenții- reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 și împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondate. Respinge recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREȘTI și S.C. D. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Împotriva hotărârii instanței de recurs au formulat cerere de revizuire, în termen, revizuenții B. și A., solicitând încuviințarea cererii de revizuire, cu schimbarea deciziei nr. 1.799/02.11.2016, în sensul admiterii recursului lor la decizia nr. 393/13 martie 2015 și decizia nr. 1.413/29 septembrie 2015, ambele date de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, după cum urmează: admiterea cererii de recurs împotriva deciziei nr. 393/13 martie 2015 dată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cu modificarea în parte a aceleași decizii, respectiv, admiterea în parte a apelului în sensul: admiterii motivelor privind lipsa notificării în ceea ce privește întârzierea la plată, cu prevenirea asupra consecințelor încălcării contractului de credit ipotecar pentru investiții imobiliare; admiterii cererii referitoare la recalcularea dobânzii curente aferente creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, cu datele de "scadență cuprinse între 03.04.2009 -03.03.2010, de la 8,35% pe an la 7,95% pe an, precum și modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare și recalcularea debitelor, raportat la plățile efectuate; admiterii cererii privind constatarea ca fiind o clauze nelegale și abuzive prevederile art. 5 din Contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare nr. x/12.08.2008 ultima teza, respectiv în partea privind modul de formare al dobânzii curente; admiterii cererii privind constatarea ca fiind clauză nelegală și abuzivă reținerea comisionului acordare credit în sumă de 3.225 EUR din suma totală acordată cu titlu de împrumut de 132.22 EUR, respectiv pct. 1 din Contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare nr. x:8/12.08.2008.

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost motivată ulterior, prin depunerea motivelor aferente cererii, la termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2017, revizuenții au formulat aprecieri în ceea ce privește admisibilitatea acestei căi de atac și au relevat, foarte pe larg, circumstanțele cauzei, în detalierea motivelor invocând, în esență, următoarele:

În ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 393/13.03.2015 dată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011*, referitor la calculul dobânzii curente aferentă creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, pentru care s-a perceput o cotă de 8,35% în loc de 7,95%, deci mai mult cu 0,40%, prin cererea de recurs au arătat că, în acesta parte, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865 pe motiv că, instanța de apel nu s-a conformat acestor cerințe legale, întrucât nu a examinat efectiv apărările și susținerile părților.

Cum instanța de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la calculul dobânzii curente aferentă creditului acordat pe perioada martie 2009 - februarie 2010, pentru care s-a perceput o cotă de 8,35% în loc de 7,95%, deci mai mult cu 0,40%, revizuenții apreciază că, lipsa de motivare expresă și clară este un defect fundamental al deciziei.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanței de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire.

Referitor la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1.413/29.09.2015 dată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011*, referitor la "modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare și recalcularea debitelor raportat la plățile efectuate, cu redobândirea calității apelanților de împrumutat și coplătitor în raport contractual bancar, cu termene de plată lunare în vederea rambursării creditului ipotecar, conform graficului de rambursare", prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ. din 1865, din prisma criticilor prezentate prin cererea de recurs.

Cum instanța de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la modificarea în mod corespunzător a graficului de rambursare și recalcularea debitelor raportat la plățile efectuate, cu redobândirea calității apelanților de împrumutat și coplătitor în raportul contractual bancar, cu termene de plată lunare în vederea rambursării creditului ipotecar, conform graficului de rambursare, revizuenții apreciază că, lipsa de motivare expresă și clară este un defect fundamental al Deciziei nr. 1.799/02.11.2016.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanței de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii.

Referitor la restituirea tuturor plăților efectuate de apelanți către S.C. D. S.R.L. cu titlu de "plată rată credit x, Eur 2 D. S.R.L. ", de la data cesiunii și până la zi, cu acordarea de dobânzi legale, calculate până la data restituiri, prin decizia revizuită, instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. din 1865, din prisma criticilor prezentate prin cererea de recurs.

Cum instanța de recurs a ignorat criticile de nelegalitate invocate în cererea de recurs referitor la restituirea tuturor plăților efectuate de apelanți către S.C. D. S.R.L. cu titlu de "Plată rată credit x, EUR.2 D. SRL", de la data cesiunii și până la zi, cu acordarea de dobânzi legale, calculate până la data restituirii, revizuenții apreciază, de asemenea, că, lipsa de motivare expresă și clară este un defect fundamental al Deciziei nr. 1.799/02.11.2016.

Prin urmare, lipsa analizării criticilor de recurs echivalează cu o omisiune din eroare a instanței de recurs în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1865 "nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", motiv pentru care se impune admiterea cererii de revizuire.

Legal citată, intimata D. S.R.L. București a formulat întâmpinare, la data de 18 ianuarie 2017, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în esență, arătând că o hotărâre prin care a fost respins recursul ca nefondat nu evocă fondul, solicitând admiterea excepției invocate și, ca o consecință, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) și, respectiv, art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Importanța revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.: "Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere (...)".

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

De pe acest fundament legal, este de considerat că, de regulă, hotărârile instanțelor de recurs prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanță că hotărârea dată în recurs este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme, în fiecare dintre aceste două ipoteze, fondul pricinii este cercetat.

Fac excepție acele situații în care recursul s-ar respinge ca tardiv, ca inadmisibil, ori, în genere, pentru motive ce împiedică abordarea fondului, căci, în asemenea, ipoteze, decizia ce se pronunță nu oferă beneficiul cercetării pricinii pe fondul ei.

În cauză, prin decizia atacată cu revizuire au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții- reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 și împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și au fost respinse recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREȘTI și S.C. D. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Așadar, motivele de nelegalitate invocate de către părți au fost examinate pe fondul lor, și această analiză făcută de instanța de recurs constituie o evocare a fondului, în sensul art. 322 C. proc. civ. în atari condiții, decizia este susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, astfel că, nelegal a susținut intimata în sensul inadmisibilității căii extraordinare de atac promovate de revizuenți, excepția urmând a fi respinsă.

Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata D. S.R.L. București și prin prisma cazului de revizuire prevăzut la art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., din examinarea criticilor dezvoltate în cerere rezultând că acestea pot fi încadrate în motivul de revizuire prevăzut de acest text.

Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituționalăÎn considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare în speță., și anume, potrivit art. 129 din Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.

Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerințelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac a cererii de revizuire, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1- 9 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Căci, cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 322 C. proc. civ., și nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în aceste dispoziții legale.

Revizuenții din cauza de față și-au întemeiat în drept cererea de revizuire pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care, "Revizuirea … unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și, respectiv, art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, situație care se regăsește în speță, excepția inadmisibilității invocată de intimata D. S.R.L. București urmând a fi respinsă.

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reținând următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cele trei ipoteze prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, și reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin formularea din textul legal se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită de a se pronunța asupra lor.

Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.

Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speță.

O astfel de situație nu se întâlnește în cazul de față, când instanța de recurs a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 și împotriva deciziei civile nr. 1413/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a respins recursurile declarate de recurentele- pârâte C. S.A. BUCUREȘTI și S.C. D. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 393/2015 din 13 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, fiind menținută soluția de respingere a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței de fond, deci, fără a schimba soluția pe cererile care au fixat cadrul litigiului și pe care ar fi omis să le analizeze.

Faptul că s-au respins recursurile nu reprezintă un motiv de revizuire în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care face vorbire de un lucru cerut, și nu de soluția pronunțată de instanță; nu se poate cere revizuirea unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe motiv că instanța, dispunând respingerea recursurilor împotriva deciziei instanței de apel, nu s-ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere care nu a format obiectul recursului, astfel că, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, respingând recursurile, deci, fiind menținută soluția de respingere a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond, Înalta Curte a menținut hotărârea primei instanțe, ca și situația de fapt reținută de aceasta.

Prin urmare, instanța de recurs nu a acordat nimic, nepronunțându-se ea însăși cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se verifică, în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectarea principiului disponibilității, nefiind vorba despre minus petita.

Procedând astfel, instanța de recurs nici nu putea să nu acorde ceea ce s-a cerut- așa cum invocă revizuenții în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.- pentru că, respingând apelul, la rândul său instanța de apel nu a acordat nimic, ci a menținut ceea ce a dat tribunalul prin sentință, ipoteza neacordării a ceea ce s-a cerut, minus petita, raportându-se la cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează, de altfel, aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenții exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs pe fond.

Nemulțumirea revizuenților, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs cu care a fost învestită, nu poate face, însă, obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății- care alcătuiesc fondul cauzei-, și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Susținerea revizuenților în sensul că instanța de recurs nu a analizat un anumit motiv de nelegalitate care a fost invocat prin cererea de recurs, de altfel, reluat și prin cererea de revizuire, nu poate fi primită, întrucât, Înalta Curte a răspuns doar argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că, această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico- juridic al instanței în adoptarea soluției din recurs.

În condițiile în care cererea de revizuire nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțate de instanța de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curți drept motiv de revizuire nu vor fi reținute.

Înalta Curte reține, astfel, că expunând situația de fapt dedusă judecății, prin cererea de revizuire formulată revizuenții B. și A. au reiterat solicitările ce vizează fondul cauzei, formulate în etapa procesuală anterioară a recursului.

Or, aceste aspecte nu se circumscriu dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Astfel, din motivele cererii de revizuire, rezultă că pretinsele greșeli ale instanței de recurs de a nu se pronunța asupra criticilor cu soluționarea cărora a fost învestită, au vizat, în realitate, pretinsele erori săvârșite de instanța de recurs în examinarea motivelor de nelegalitate, care nu a soluționat în favoarea revizuenților fondul litigiului dedus judecății.

Or, cererea de revizuire, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1- 9 C. proc. civ., și nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, ce nu este posibilă pe calea revizuirii. Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituțională.

Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, cererea de revizuire nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, neputând fi primită repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță, astfel că, invocarea de către revizuenți a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se apreciază să nu sunt incidente în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, și, în aceste condiții, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, Înalta Curte urmând a respinge prezenta cerere de revizuire dedusă judecății.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuenții B. și A. să plătească intimatei S.C. D. S.R.L. BUCUREȘTI suma de 1.080,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 1799 din 2 noiembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Obligă revizuenții B. și A. să plătească intimatei S.C. D. S.R.L. BUCUREȘTI suma de 1.080,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.