ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 939/2019

Ședința publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din 28 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 având ca obiect revizuire, Tribunalul Bihor, secția I civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare gratuite în dosarul nr. x/2014, formulată de petenții revizuenți A. și B..

Ulterior, cererea de reexaminare formulată de petenții-revizuenți cu privire la încheierea anterior menționată a fost respinsă de Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din 14 decembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

II. Împotriva încheierii din 28 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, au formulat cerere de revizuire revizuenții A. și B., solicitând instanței anularea acestei încheieri.

Revizuenții au considerat că încheierea a cărei revizuire o solicită este contrară încheierii din data de 9 februarie 2016 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin care a fost admisă cererea formulată de revizuenți pentru acordarea de ajutor public judiciar, sub forma asistenței prin avocat.

Prin decizia civilă nr. 56/A/2018 din 29 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2016 pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

III. Împotriva deciziei anterior menționate au declarat recurs revizuenții, la data de 15 martie 2018.

Prin memoriul conținând motivele invocate în susținerea recursului recurenții-revizuenți au susținut, în esență, că instanța de judecată a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, în raport cu prevederile art. 21 din Constituția României.

Totodată, recurenții-revizuenți A. și B. au invocat, în cadrul recursului formulat, excepția puterii de lucru judecat și contrarietatea încheierii pronunțate de Tribunalul Bihor la data de 9 februarie 2016 în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea recurenților-revizuenți de acordare a ajutorului public judiciar în respectiva cauză, prin desemnarea unui avocat, față de încheierea pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 28 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC/2016 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 14 decembrie 2016 în dosarul nr. x/2014), prin care instanța a respins o cerere similară formulată de recurenții-revizuenți, privind acordarea în cauză a ajutorului public judiciar, sub forma asistenței prin avocat.

Recurenții-revizuenți au mai invocat, în memoriul de recurs, "excepția perimării" încheierii civile recurate, excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor la soluționarea dosarului nr. x/2017, precum și excepția de "nulitate necondiționată" a actului.

În drept, recurenții-revizuenți nu au indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenții-revizuenți, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește recursul formulat de recurenții-revizuenți A. și B., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În conținutul cererii de recurs, recurenții-revizuenți fac trimiteri la modul eronat în care Curtea de Apel Oradea a rezolvat pe fond cererea de revizuire formulată și susțin, contrar celor stabilite de instanța de revizuire, că încheierea din data de 28 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014) este contrară încheierii din data de 9 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, de asemenea definitivă, prin care recurenților-revizuenți li s-a admis o altă cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat.

În același timp, Înalta Curte consideră că invocarea de către recurenții-revizuenți a "excepției perimării" încheierii civile recurate, a excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor la soluționarea unui alt dosar, diferit de prezenta speță (nr. 694/111/2017) sau a excepției de "nulitate necondiționată", astfel cum se menționează în cererea de recurs, nu pot fi considerate a constitui critici ce pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se constată, astfel, că toate argumentele invocate de către recurenții-revizuenți în cererea de recurs constituie nemulțumiri ale acestora, referitoare la modul în care Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor au soluționat pe fond cererea de revizuire sau alte cereri ce au legătură cu prezenta cauză și vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs.

În lipsa unei argumentații în fapt care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât din cuprinsul susținerilor recurenților-revizuenți nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții-revizuenți nu s-au conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții-revizuenți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 56/A/2018 din 29 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2019.