ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, la data de 05 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. SPA și A.- Sucursala Pitești au chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA B. S.R.L. Alba Iulia, solicitând instanței să constate că nu s-a născut dreptul pârâtei de a încasa sumele de bani stabilite prin contractul de tranzacție încheiat la data de 03.08.2015, contract încheiat între pârâta B. S.R.L. și reclamanta A. SPA, potrivit art. 2.1. din contract, și să dispună obligarea pârâtei la restituirea în original a B.O. seria x 3 BB nr. x scadent la data de 15.11.2016, în valoare de 411.544,01 RON - nu s-a activat subclauza 14.9. "Plata sumelor reținute"- din contractul de achiziție AB- CL1 înregistrat sub nr. x din 26.10.2012- beneficiar C. S.A.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 77/COM/2017, pronunțată la data de 23 mai 2017, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă; a respins excepția prematurității acțiunii modificate invocată de pârâtă; a admis excepția inadmisibilității acțiunii modificate, și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată de reclamantele A. SPA și A.- SUCURSALA PITEȘTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Alba Iulia; a luat act de renunțarea reclamantei la judecata petitelor 1-2 din acțiunea inițială și au fost obligate reclamantele la plata în favoarea pârâtei a sumei de 3570 RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele A. Spa și A.- Sucursala Pitești.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II- a civilă, prin decizia nr. 556/2017, pronunțată la data de 29 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a respins excepția lipsei calității de reprezentant al apelantelor, a avocatului D., precum și excepția lipsei dovezii calității acestuia de reprezentant la formularea apelului; a admis apelul declarat de apelantele A. SpA și A.-Sucursala Pitești, împotriva sentinței nr. 77/COM/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a Civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x/2016 și, în consecință: a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Societatea B..

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. Alba Iulia se raportează în motivele de recurs invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei și că, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, ca instanță de devoluare a fondului în calea de atac; cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

În recursul său, recurenta-pârâtă a invocat, în esență, nelegala dezlegare a excepției lipsei calității de reprezentant, respectiv, nelegala dezlegare a cauzei de către instanța de apel și nelegala trimitere spre rejudecare-încălcarea principiului tantum devolutum, quantum apelatum.

În opinia recurentei, instanța de apel a depășit limitele învestirii și nu s-a pronunțat în limitele la ceea ce s-a apelat, căci, în contextul în care apelanta a criticat soluția de respingere a cererii de suspendare dispusă de instanță, instanța trebuia să dezlege criticile corespunzător.

Mai mult, a mai arătat aceasta, prin însele motivele de apel, instanța de apel avea deja lămurită natura juridică a acțiunii-nefiind niciun echivoc cu privire la modalitatea de încasare a biletului la ordin.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată, instanța de apel, reținând incidența art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ., a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte reține că, art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ., vizând soluțiile pe care le pronunță instanța de apel, statuează că, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau întâmpinare.

În vedederea pronunțării unei astfel de soluții, textul de lege impune, așadar, îndeplinirea a două condiții: greșita soluționare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei și cererea expresă a unei dintre părți în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește prima condiție, respectiv greșita soluționare a procesului fără a se intra pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că se verifică întrucât, din considerentele sentinței apelate rezultă aspecte contradictorii iar situația de fapt este insuficient lămurită, acțiunea fiind respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă.

Instanța de apel a constatat că este îndeplinită și cea de a doua condiție, respectiv solicitarea părții de trimitere spre rejudecarea a cauzei, aspect care rezultă din cererea de apel.

Recurenta a contestat, în esență, legalitatea deciziei din perspectiva soluției reținute de instanța de apel, considerând că instanța de apel trebuia să judece în fond, nefiind îndeplinite condițiile de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Critica nu este fondată.

În motivarea soluției de trimitere spre rejudecare, instanța de apel a apreciat că a fost greșit admisă excepția inadmisibilității acțiunii, impunându-se lămurirea naturii juridice a acțiunii precizate în contextul stabilirii clare a modalității de încasare a contravalorii BO seria xl3BB nr. x, limită în care apelul reclamantelor s-a dovedit fondat, motiv pentru care a fost admis.

Întrucât legalitatea și temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept reținute de instanța de fond la adoptarea soluției, motive care trebuie să fie concordante cu actele existente în dosar și cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de control judiciar nu poate verifica legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe, astfel că, în mod corect a fost admis apelul și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Nu poate fi primită nici critica privind nemotivarea hotărârii de către instanța de apel deoarece, în contextul constatării motivelor de anulare a sentinței primei instanțe, respectiv aspectul contradictoriu al situației de fapt reținute, raționamentul instanței de apel a vizat exclusiv motivarea soluției reținute în temeiul art. 480 alin. (3) teza II, C. proc. civ. celelalte aspecte invocate nemaiavând relevanță raportat la soluția adoptată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 556/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 556/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.