ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1978/2019

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă sub nr. x/2017, revizuientul A. a formulat cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri între decizia nr. 2/2017 a Tribunalului Dolj, pe de o parte, și sentința civilă nr. 9245/2015 a Judecătoriei Craiova, decizia civilă nr. 33/2015 a Tribunalului Dolj, decizia civilă nr. 249/2016 a Tribunalului Dolj și încheierea definitivă nr. 510/2016 a Judecătoriei Craiova, pe de altă parte.

A formulat totodată și cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii.

Prin decizia nr. 787/2017 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, precum și cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Revizuentul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în esență, următoarele:

Hotărârea recurată este motivată lapidar și neargumentat, cuprinzând și motive contradictorii, fapt ce atrage incideța art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Curtea de apel a apreciat că necunoașterea considerentelor înainte de a fi motivată și comunicată o hotărâre judecătorească nu poate constitui un motiv temeinic justificat pentru exercitarea peste termen a revizuirii pentru încălcarea autorității de lucru judecat, reținând în mod greșit culpa recurentului în exercitarea tardivă a revizuirii. Considerentele unei hotărâri judecătorești sunt rezultatul analizei unui judecător, ceea ce constituie un factor exterior ce nu poate fi cunoscut și controlat de parte în apărarea propriilor drepturi, fiind mai presus de voința sa, și nu poate fi imputabil titularului dreptului material la acțiune.

Trebuie avut în vedere și caracterul secret al deliberării la care participă doar judecătorii și în cadrul căreia aceștia își exprimă opinia, respectiv considerentele în baza cărora adoptă o anumită soluție, potrivit art. 395 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit raționamentului logico-juridic al curții de apel, titularul dreptului de revizuire ar trebui să declare această cale de atac pornind de la prezumpția că judecătorul cauzei va încălca autoritatea de lucru judecat prin considerentele hotărârii judecătorești, ceea ce ar fi absurd și mai ales imposibil de motivat în lipsa unor elemente concrete ce nu pot fi deduse și nici apreciate ca fiind pertinente în exercitarea căii extraordinare a revizuirii.

Prin succinta motivare din considerentele instanței ce pronunță hotărârea atacată, rezultă o aplicare greșită a normelor de drept material privind autoritatea și puterea lucrului judecat cu privire la aspectele invocate, dar și cu privire la existența motivului temeinic justificat ce stă la baza cererii de repunere în termen, astfel încât este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează existența unor hotărâri definitive potrivnice ce au soluționat în mod definitiv un raport juridic dintre părți atât prin considerentele acestora, cât și prin dispozitiv.

Astfel, o stare de fapt reținută în considerentele unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi infirmată ulterior prin inserarea unor aspecte ce contrazic prima hotărâre judecătorească definitivă și care ar conduce evident și la o altă soluție diferită de cea care se bucură de prezumția de adevăr, legalitate și temeinicie circumscrise noțiunii de autoritate de lucru judecat.

În caz contrar, autoritatea de lucru judecat ar fi lipsită de conținut și ar conduce la exercitarea unui nou control judecătoresc în afara căilor procedurale prevăzute de legea procesual civilă și la o negare a principiului constituțional stabilit de art. 129 din Constituția României.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești este atașată considerentelor sale.

În fapt, considerentele unei hotărâri judecătorești sunt cunoscute de parte după redactarea și comunicarea acesteia, partea neputând cunoaște argumentele și raționamentul juridic ce au condus la soluția din dispozitivul hotărârii judecătorești.

Cunoașterea motivării înainte de redactarea hotărârii de către judecător este imposibilă și este mai presus de voința părții în ceea ce privește exercitarea revizuirii pentru apărarea drepturilor sale rezultate din hotărâri definitive potrivnice.

Cele expuse mai sus se constituie în justificarea existenței motivului temeinic ce a condus la exercitarea revizuirii după comunicarea deciziei nr. 2 din 2 mai 2017 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, ce se circumscrie motivelor avute în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Această interpretare este în concordantă cu prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Revizuirea a fost formulată și motivată în termenul de exercitare al acestei căi de atac de o lună de la momentul comunicării hotărârii, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din același cod.

Cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a fost formulată prin cererea de revizuire, în conformitate cu art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

În acest sens, recurentul a depus dovada comunicării hotărârii, pentru ca instanța să poată observa data la care a cunoscut considerentele hotărârii supuse revizuirii și a început să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac.

Mai mult, cererea de repunere în termen a fost formulată în fața instanței competente să judece această cale de atac, în conformitate cu art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

Recurentul expune argumente în susținerea cererii de revizuire.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din 5 decembrie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2018 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 6 noiembrie 2019.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arătând că instanța nu a argumentat modalitatea prin care partea putea cunoaște considerentele hotărârii înainte de redactarea și comunicarea acesteia, invocând în acest sens secretul deliberării și faptul că încălcarea autorității de lucru judecat invocată a devenit evidentă ulterior motivării și nu după pronunțarea hotărârii. Arată, de asemenea, că instanța a reținut incidența cazului de revizuire indicat și calitatea recurentului de titular al dreptului procesual, dar analiza cererii de repunere în termen este circumscrisă unui caz de revizuire diferit față de cel invocat în cerere.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că instanța a analizat și a expus argumentat motivele pentru care au fost respinse cererea de repunere în termen și, pe cale de consecință, cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire ce a fost respinsă prin decizia recurată se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Raportat la aceste considerente, nu poate fi reținut argumentul recurentului în sensul că, raportat la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 511 alin. (4) C. proc. civ., cererea de revizuire a fost formulată și motivată în termen de o lună de la comunicarea hotărârii.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea greșită a normelor de drept material privind autoritatea și puterea de lucru judecat, față de aspectele invocate în cererea de revizuire, dar și în ceea ce privește motivul temeinic justificat ce stă la baza cererii de repunere în termen.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că recurentul nu indică normele de drept material pretins a fi fost încălcate de către instanța de revizuire, argumentele expuse, privitoare la autoritatea de lucru judecat reprezentând aspecte în susținerea cererii de revizuire și nu critici de nelegalitate ale hotărârii recurate.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 787/2017 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 787/2017 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.