ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1931/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 09.02.2018, pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul Municipiul Săcele prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de prejudiciu cauzat patrimoniului, sumă actualizată cu rata inflației din 13.01.2016 până la momentul plății efective, la care se adaugă dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii și până la momentul plății efective.

In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 254 Codul Muncii, art. 1350, art. 1530, art. 1535 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 872/MAS din data de 12 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Săcele prin primar în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamantul Municipiul Săcele prin Primar, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 1871/Ap din 10 decembrie 2018 a admis apelul formulat de către apelantul Municipiul Săcele prin primar împotriva sentinței civile nr. 872/MAS/12.07.2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, pe care o schimbă în tot, în sensul că:

A admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul Municipiul Săcele prin primar în contradictoriu cu pârâtul A. și în consecință:

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 14.000 RON actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 13.01.2016 (data plății) și până la plata efectivă, precum și dobânda legală calculată de la data 09.02.2018 (data introducerii acțiunii) și până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În esență, recurentul a susținut că instanța de apel în mod greșit a aplicat normele de drept invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, reținând că nu s-a făcut dovada că au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare a unor acte normative.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 16 mai 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelul formulat de către apelantul Municipiul Săcele prin Primar împotriva sentinței civile nr. 872/Mas/12.07.2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că:

A admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul Municipiul Săcele prin primar în contradictoriu cu pârâtul A. și în consecință:

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 14.000 RON actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 13.01.2016 (data plății) și până la plata efectivă, precum și dobânda legală calculată de la data 09.02.2018 (data introducerii acțiunii) și până la plata efectivă.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 1871/Ap din 10.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosar nr. x/2018, are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu de muncă.

Astfel, reclamantul Municipiul Săcele prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 14.000 RON cu titlu de prejudiciu cauzat patrimoniului, sumă actualizată cu rata inflației din 13.01.2016 până la momentul plății efective, la care se adaugă dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii și până la momentul plății efective.

In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 254 Codul Muncii, art. 1350, art. 1530, art. 1535 C. civ.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 1871/Ap din 10.12.2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 1871/Ap din 10.12.2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 1871/Ap din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 1871/Ap din 10 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL SĂCELE PRIN PRIMAR C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.