ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2019

HOTĂRÂRE

24.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Decizia nr. 1922

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sibiu în data de 13.06.2018 sub nr. x/2018, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța: 1) să fie obligată pârâta să ridice de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian DN1 str. x, jud. Sibiu a construcției panou publicitar cu dimensiunile de 14m x 4 m amplasată de aceasta pe imobilul, predarea terenului urmând a fi efectuată liberă, similar cu situația de la momentul încheierii contractului de închiriere nr. x/2012, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta la ridicare, pe cheltuiala pârâtei; 2) să fie obligată pârâta la plata către reclamant a cuantumului chiriei restante aferente folosinței imobilului teren premenționat pentru perioada 14.06.2015 -25.04.2017, în cuantum de 10.869,10 RON la data acțiunii; 3) să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumei restante cu titlu de chirie, de la data prezentei și până la data plații efective; 4) să fie obligată pârâta la plata lipsei de folosință asupra imobilului teren premenționat, în cuantum echivalent în RON a sumei de 100 Euro lunar plus TVA, calculat de la data expirării termenului contractului de închiriere nr. x/2012, 25.04.2018 și până la data ridicării construcției, în cuantum de 6.640,20 RON la data prezentei.

În drept s-au invocat prevederile art. 555, 566, 548 alin 4,550 alin. (1), art. 1270 alin. (1), art. 1350, art. 1796 lit. b), art. 1489, art. 1516, art. 1530, art. 1535 C. civ.., art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de excepție pârâta a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Sibiu, având în vedere faptul că, potrivit art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 părțile au stabilit o competența convențională.

Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:

Părțile au încheiat contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 privind punerea la dispoziția pârâtei S.C. B. S.R.L. în calitate de locator, a unei suprafețe de 5 mp din terenul situat în Cristian DN1, str. x, proprietatea reclamantei locator S.C. A. S.R.L.,pentru montarea și menținerea unui panou publicitar pe acest teren construcții panou publicitar cu dimensiunile de 14 m x 4 m, pe o durată de cinci ani, conform art. 1 din convenție, cu plata chiriei specificate la art. 6 și 7 din contract.

Prin art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 s-a stipulat că "Eventualele neînțelegeri ivite între părți în legătura cu executarea prezentului contract se vor soluționa direct de către acestea pe cale amiabilă iar în cazul în care această procedură nu stinge litigiul, competența de soluționare a acestuia aparține instanțelor judecătorești din jurisdicția locatarului".

Analizând obiectul cererilor reclamantei din prezenta acțiune, se constată că acestea au caracterul unor cereri personale, grefate pe contractul de locațiune încheiat de părți, respectiv pe executarea lui, cereri care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 114-121 C. proc. civ. sau în ale dispoziții din legi speciale, ce reglementează cazuri de competență teritorială exclusivă a instanței.

În categoria cererilor personale intră inclusiv capetele de cerere nr. x și 4 din acțiune, care vizează obligația locatorului de a restitui bunul la încetarea locațiunii, conform art. 1796 lit. d) și art. 1821 C. civ. și respectiv obligația privind plata despăgubirilor cu titlu de lipsă de folosință, cerere încadrată chiar de reclamantă în dispozițiile art. 1350 C. civ. care reglementează răspunderea civilă contractuală, pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

În aceste condiții, nu are relevanță indicarea de către reclamant în motivarea în drept a cererii, a dispozițiilor art. 555, art. 566, art. 548 alin. (4), art. 550 alin. (1) C. civ. privind dreptul de proprietate asupra terenului, a fructelor acestuia, apărarea acestui drept prin acțiunea în revendicare, acestea netransformând cererea într-o acțiune în revendicare imobiliară raportat la modul de formulare a obiectului cererilor și mai ales la motivarea în fapt a acestora.

Pe de altă parte, nu se poate admite susținerea reclamantei în sensul că art. 25 din contract, respectiv clauza de alegere a competenței instanțelor pentru cererile privind executarea contractului, cuprinde sintagma "instanțele din jurisdicția locatarului" care nu poate fi interpretată în sensul instanței de la domiciliul locatarului.

Potrivit art. 1266 alin. (1) C. civ., "Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor", iar potrivit art. 1268 alin. (3) C. civ., Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte și nu în sensul în care nu ar produce niciunul."

Ori din interpretarea art. 25 din contract se poate deduce cu ușurință că părțile au înțeles să convină ca eventualele litigii privind executarea contractului să fie de competența instanțelor judecătorești în circumscripția cărora se află sediul locatarului, în speță al pârâtei.

Prin sentința civila nr. 5504/27.11.2018 Judecătoria Sibiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 08.03.2019.

La termenul de judecata din data de 07.05.2019 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a capatului de cerere având ca obiect ridicarea construcției și în subsidiar, autorizarea reclamantei la ridicare, pe cheltuiala paratei.

În ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei să ridice, de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian, jud. Sibiu, construcția panou publicitar, instanța reține că reclamanta invocă faptul că menționata construcție aduce atingere dreptului de proprietate al părții asupra terenului.

Având în vedere obiectul petitului și motivele de fapt ale acestuia instanța se consideră învestită cu judecarea unui capăt de cerere reală imobiliară.

Celelalte trei petite formulate în cadrul cererii introductive de instanță sunt capete principale și au noțiunea juridică a unor cereri personale mobiliare.

Referitor la cererea reală imobiliară competentă să judece o astfel de cerere este, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, adică Judecătoria Sibiu. Sunt în prezența unei competențe teritoriale exclusive.

Celelalte petite principale, având în vedere natura lor juridică și faptul că sediul pârâtei este în sector 3 sunt de competența Judecătoriei Sectorului 3 București, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele ce precedă, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă prin sentința civilă nr. 4663 din 07 mai 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a capatului de cerere având ca obiect ridicarea construcției și în subsidiar, autorizarea reclamantei la ridicare, pe cheltuiala paratei.

A declinat menționatul petit formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecatoriei Sibiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sibiu.

A trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

A disjuns celelalte petite de cerere urmând a se forma un nou dosar, având ca obiect pretenții.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are următorul obiect: 1) să fie obligată pârâta să ridice de pe imobilul proprietatea reclamantei din comuna Cristian DN1 str. x, jud. Sibiu a construcției panou publicitar cu dimensiunile de 14m x 4 m amplasată de aceasta pe imobilul, predarea terenului urmând a fi efectuată liberă, similar cu situația de la momentul încheierii contractului de închiriere nr. x/2012, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta la ridicare, pe cheltuiala pârâtei; 2) să fie obligată pârâta la plata către reclamant a cuantumului chiriei restante aferente folosinței imobilului teren premenționat pentru perioada 14.06.2015 -25.04.2017, în cuantum de 10.869,10 RON la data acțiunii; 3) să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumei restante cu titlu de chirie, de la data prezentei și până la data plații efective; 4) să fie obligată pârâta la plata lipsei de folosință asupra imobilului teren premenționat, în cuantum echivalent în RON a sumei de 100 Euro lunar plus TVA, calculat de la data expirării termenului contractului de închiriere nr. x/2012, 25.04.2018 și până la data ridicării construcției, în cuantum de 6.640,20 RON la data prezentei.

În raport de petitul acțiunii, Înalta Curte constată că indicarea de către reclamant în motivarea în drept a cererii a dispozițiilor privind dreptul de proprietate asupra terenului, nu transformă acțiunea într-o revendicare imobiliară.

În consecință, acțiunea de față are caracter personal mobiliar, fiind întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, reglementată de dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile care reglementează competența teritorială exclusivă a instanței, prevăzute de art. 114-121 C. proc. civ.

Potrivit art. 25 din contractul de închiriere nr. x/25.04.2012 părțile au stabilit o competența convențională, în sensul că eventualele litigii privind executarea contractului să fie de competența instanțelor judecătorești în circumscripția cărora se află sediul locatarului, în speță al pârâtei.

Față de faptul că sediul pârâtei este în sectorul 3, în temeiul dispozițiilor art. 126 alin. (1) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.