ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1822/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1822/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum și plata diferențelor dintre venitul la care era îndreptățit și venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale la data plății efective

S-a precizat că în perioada 9.04.2015-31.12.2017 reclamanții A., B., C., D., F., E., O. au desfășurat activitate ca și procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, că în perioada 9.04.2015-31.12.2017 reclamanta G. și reclamantul K., acesta din urmă până în data de 1.10.2017, au funcționat ca și procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, iar de la această dată reclamantul K. a fost transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, că în perioada 15.07.-31.12.2017 reclamantul H. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 1.06.2017-31.12.2017 reclamanta I. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 24.07.2017-31.12.2017 reclamantul J. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 9.04.2015-5.10.2016 reclamantul N. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la data de 5.10.2016 fiind eliberat din funcție prin pensionare, că în perioada 9.04.2015-31.12.2015 reclamanta M. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, iar de la data de 1.01.2016 a fost eliberată din funcție prin pensionare, și că în perioada 20.12.2017-31.12.2017 reclamantul L. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a depus întâmpinare prin care, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de procurorii pensionari, lipsa de interes, lipsa obiectului cererii reclamanților în promovarea acțiunii, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, rămasă fără obiect.

Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care, în raport de dispozițiile art. 247 C. proc. civ., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale art. 70 alin. (4) din Legea 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 307/08.03.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția privind necompetența teritorială, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivare s-a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. în formă în vigoare la data sesizării instanței, a fost suspus controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 290/2018 Curtea Constituțională a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, respectiv că disp., art. 127 alin. (1), (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte/pârât, în raport de disp. art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) din Constituție.

S-a mai reținut că art. 127 C. proc. civ.. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței, art. 123 alin. (3) C. proc. civ.. prevăzând "când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 16.04.2019, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La primul termen de judecată din data de 10.05.2019, instanța a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, cu mențiunea de a preciza pentru fiecare reclamant în parte unitatea de parchet la care și-au desfășurat activitatea, raportat la data sesizării instanței, respectiv, 16.11.2018, și data ieșirii la pensie a reclamanților procurori pensionari, în vederea stabilirii competenței teritoriale a instanței în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., relațiile solicitate fiind comunicate.

La termenul de judecată din data de 31.05.2019, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acțiunii pentru fiecare reclamant în parte și formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul J., a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială a Tribunalului Mehedinți, în soluționarea acțiunii deduse judecății, a constatat următoarele:

Reclamantul J. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, conform înscrisurilor de la dosar.

Prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin se solicită reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum și plata diferențelor dintre venitul la care era îndreptățit și venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale la data plății efective.

Potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ. pentru a atrage competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află parchetul la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de procuror, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul parchetului instanței.

Prin decizia în interesul legii nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația la care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată, în primă instanță.

În raport de dispozițiile procedural civile în materia competenței teritoriale a instanței, aplicabile la data de 16.11.2018 când a fost înregistrată acțiunea pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, s-a constatat că, în ceea ce îl privește pe reclamantul procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, în mod corect acțiunea a fost introdusă la Tribunalul Caraș-Severin, având în vedere interpretările obligatorii date sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016.

Prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituțională, urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a extins controlul și asupra disp. art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul noțiunii de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2), statuând că își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Esențial pentru acțiunea dedusă judecății în materia competenței teritoriale a instanței este calitatea reclamantului de procuror care își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, normele de competență fiind prevăzute în art. 127 alin. (3) coroborat cu alin. (1) C. proc. civ..în forma în vigoare la data de 16.11.2018, respectiv forma nemodificată și necompletată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

În considerarea motivelor de fapt și de drept anterior expuse, s-a constatat că Tribunalul Caraș-Severin este competent teritorial în cauză întrucât reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, iar instanța competentă teritorial se stabilește conform art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., noțiunea de instanță la care procurorul își desfășoară activitatea fiind interpretată restrictiv, conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de faptul că Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, s-a constatat potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivirea unui conflict negativ de competență și, în raport de art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Mehedinți s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi bănești, reclamantul având calitatea de procuror în cadrul Judecătoriei Reșița.

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantului, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestuia de procuror ce-și desfășoară activitatea la Judecătoria Reșița.

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Mehedinți a fost generat de interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamantului - de procuror la Judecătoria Reșița- atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Caraș -Severin.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Mehedinți, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova, învecinată Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Reșița unde reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de procuror.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Mehedinți.