ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1926/2019

HOTĂRÂRE
24.10.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1926/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Decizia nr. 1926

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. Și O. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, solicitând reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum și plata diferențelor dintre venitul la care era îndreptățit și venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale la data plății efective.

Au precizat că în perioada 9.04.2015-31.12,2017 reclamanții A., B., C., D., F., E., O. au desfășurat activitate ca și procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, că în perioada 9.04.2015-31.12.2017 reclamanta G. și reclamantul K., acesta din urmă până în data de 1.10.2017, au funcționat ca și procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, iar de la această dată reclamantul K. a fost transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, că în perioada 15.07.-31.12.2017 reclamantul H. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 1.06.2017-31.12.2017 reclamanta I. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 24.07.2017-31.12.2017 reclamantul J. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, că în perioada 9.04.2015-5.10.2016 reclamantul N. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la data de 5.10.2016 fiind eliberat din funcție prin pensionare, că în perioada 9.04.2015-31.12.2015 reclamanta M. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, iar de la data de 1.01.2016 a fost eliberată din funcție prin pensionare, și că în perioada 20.12.2017-31.12.2017 reclamantul L. a funcționat ca și procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița.

Prin sentința nr. 307/08.03.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția privind necompetența teritorială, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivare s-a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în formă în vigoare la data sesizării instanței, a fost supus controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 290/2018 Curtea Constituțională a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, respectiv că dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte/pârât, în raport de dispozițiile art. 124 alin. (2), art. 21 alin. (3) din Constituție.

S-a mai reținut că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței, art. 123 alin. (3) C. proc. civ. prevăzând "când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 16.04.2019, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale .

La termenul de judecată din data de 31.05.2019, instanța în baza dispozițiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., din oficiu, pentru justa soluționare a cauzei și pentru o mai bună administrare a probelor, a dispus disjungerea acțiunii pentru fiecare reclamant în parte și formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii cauza privind pe reclamantul C. a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială a Tribunalului Mehedinți, în soluționarea acțiunii deduse judecății, se constată următoarele:

Reclamantul C. este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc conform înscrisurilor de la dosar.

Se reține că art. 127 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. reglementează competența facultativă în cauzele în care reclamantul/pârâtul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier.

Astfel, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Art. 127 alin. (3) C. proc. civ. prevede că " dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul…..procurorilor".

Trebuie menționat că prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018, a fost modificată și completată Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., inclusiv dispozițiile art. 127 C. proc. civ., atât în ceea ce privește conținutul alineatelor existente, cât și în sensul adăugării unui nou alineat -2

1

.

Aplicarea legii de procedură civilă este reglementată în Titlul preliminar, Capitolul III art. 24-28 din C. proc. civ.

Astfel, în art. 24 se prevede că "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor... începute după intrarea acesteia în vigoare."

Art. 25 alin. (1), (2) reglementează legea aplicabilă proceselor în curs, dispunând că procesele în curs de judecată începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi. Procesele în curs de judecată la data schimbării instanțelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.

Acțiunea dedusă judecății a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin la data de 16.11.2018, anterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în cauză rezultând că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ. în formă nemodificată.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că pentru a atrage competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află parchetul la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de procuror, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul parchetului instanței.

Se mai constată că prin decizia în interesul legii nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația la care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată, în primă instanță.

În raport de dispozițiile procedural civile în materia competenței teritoriale a instanței, aplicabile la data de 16.11.2018 când a fost înregistrată acțiunea pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, se constată că în ceea ce îl privește pe reclamantul procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, în mod corect acțiunea a fost introdusă la Tribunalul Caraș-Severin, având în vedere interpretările obligatorii date sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, se reține că prin această decizie s-a constatat că "sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale"

De asemenea, s-a constatat că "dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă".

Din motivarea deciziei nr. 290/2018 rezultă că urmare a constatării neconstituționalității "sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de contencios constituțional a extins controlul și asupra altor dispoziții din același act normativ, care nu pot fi disociate de prevederile care au format obiectul sesizării (pct. 42, 44 din decizie) .

Prin urmare, prin decizia nr. 290/2018 Curtea Constituțională, urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. a extins controlul și asupra dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sub aspectul noțiunii de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., statuând că își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (pct. 51 din decizie).

Așa fiind, prin decizia nr. 290/2018 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1), (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Trebuie menționat că în acord cu dispozițiile nr. 290/2018, prin Legea nr. 310/2018 au fost modificate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., introducându-se un nou alineat - 2

1

, care prevede că " dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Esențial pentru acțiunea dedusă judecății în materia competenței teritoriale a instanței este calitatea reclamantului de procuror care își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, normele de competență fiind prevăzute în art. 127 alin. (3) coroborat cu alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare la data de 16.11.2018, respectiv forma nemodificată și necompletată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

În considerarea motivelor de fapt și de drept anterior expuse, se constată că competent teritorial în cauză este Tribunalul Caraș-Severin, întrucât reclamantul este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, iar instanța competentă teritorial se stabilește conform art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., noțiunea de instanță la care procurorul își desfășoară activitatea fiind interpretată restrictiv, conform deciziei în interesul legii nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Trebuie menționat că din actele dosarului nu rezultă opțiunea reclamantului procuror în sensul sesizării Tribunalului Mehedinți cu judecarea acțiunii deduse judecății, prin procedeul adoptat de Tribunalul Caraș-Severin încălcându-se principiul disponibilității, reglementat de art. 9 C. proc. civ., principiu care guvernează procesul civil.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Mehedinți, secția a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 219/2019 din 21 iunie 2019 a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Caraș Severin-conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență între instanțe și înaintează cauza spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Caraș Severin, secția I Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar prin includerea procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, precum și plata diferențelor dintre venitul la care era îndreptățit și venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale la data plății efective.

Se reține că litigiul de față face parte din categoria celor date de lege în competența jurisdicției muncii, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Tribunalul CarașSeverin a fost învestit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția muncii față de dispozițiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 16.11.2018 în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) în forma în vigoare la data de 16.11.2018, respectiv forma nemodificată și necompletată a acestui articol prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție de află instanța la care își desfășoară activitatea.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor.

Curtea reține că reclamantul deține calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Secuiesc.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Conform deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "instanța la care își desfășoară activitatea" în mod restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Având în vedere aceste prevederi legale și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. astfel cum au fost ele interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7/2016 pronunțată într-un recurs în interesul legii, față de faptul că din datele cauzei rezultă că reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc și ținând seama că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. câtă vreme nu funcționează în cadrul parchetului de pe lângă instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra cererii de chemare în judecată - Tribunalul Caraș Severin, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.

Reclamantul s-a adresat Tribunalului Caraș-Severin, aceasta fiind opțiunea cu privire la instanța competentă cu soluționarea acțiunii de duse judecății, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea acțiunii.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

Stabilește competența de soluționare a cauzei în Tribunalului Caraș Severin, secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-24
0,99
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2019
Decizia nr. 1927 Ședința publică din data de 24 octombrie 2019 Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializ
ÎCCJ 2019-10-17
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1822/2019
Ședința publică din data de 17 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I
ÎCCJ 2019-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1823/2019
Ședința publică din data de 17 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub
ÎCCJ 2019-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1824/2019
Ședința publică din data de 17 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub
ÎCCJ 2019-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2019
Ședința publică din data de 21 mai 2019 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă Complet
Sursă