ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1638/2019

Ședința publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

I. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2019, la data de 21.02.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reîncadrarea acestora și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 1.12.2015 și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Tribunalul Prahova a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., T., U., V., P., Q., R., S. - judecători, în prezent, în cadrul Curții de Apel București, respectiv W. - pensionată la data de 23.04.2018, X. - pensionată la data de 04.09.2017, Y. - pensionată la data de 15.09.2016, în cauza inițială, Tribunalul Prahova rămânând învestit doar cu demersul judiciar inițiat de reclamantul Z..

În consecință, pentru reclamanții din prezenta cauză s-a format dosarul nr. x/2019, în care Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1191 din 21 mai 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea hotărârii de declinare, au fost avute în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., precum și Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

S-a reținut că reclamanții, cu excepția reclamantelor W. și X., care sunt pensionate, sunt judecători la Curtea de Apel București, nedesfășurându-și activitatea în cadrul Tribunalului București, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

II. Dosarul a fost înregistrat la data de 30 mai 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019.

La data de 7 iunie 2019, reclamanții au invocat excepția de necompetență materială, raportat la textul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, aplicabil cauzei potrivit art. 24 din C. proc. civ., și au solicitat declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 4293 din 23 iulie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială în cauza formulată de reclamanți și, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în coroborare cu art. 127 alin. (1) și (2

1

) din C. proc. civ., a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova. Tribunalul București a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că parte din reclamanți au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel București, iar altă parte sunt în prezent judecători aflați în pensie.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărui circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea,"

Potrivit art. 2

1

din C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310/2018, text în vigoare începând cu data de 21 decembrie 2018:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Având în vedere că în cauză este pârâtă și instanța la care își desfășoară activitatea parte din reclamanți, respectiv Curtea de Apel, Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială și, în temeiul art. 132 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., în coroborare cu art. 127 alin. (1) și (2

1

) din C. proc. civ., a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova.

III. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Prahova competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2019, la data de 21 februarie 2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., T., U., V., P., Q., R., S., judecători în cadrul Curții de Apel București și W., X. și Y., judecători pensionați, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI ȘI CURTEA DE APEL BUCUREȘTI solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Tribunalul Prahova a dispus disjungerea cererii reclamanților, aceasta fiind înregistrată separat pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2019.

Acțiunea reclamanților are caracterul unui conflict de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, derogatorii de la dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

În consecință, în lumina dispozițiilor textului de lege anterior menționat, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Pe de altă parte, în considerarea calității de judecător la Curtea de Apel București, deținute de cea mai mare parte a reclamanților, Înalta Curte constată că, având în vedere data înregistrării acțiunii (21 februarie 2019), sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., în forma modificată, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

Aceasta deoarece, potrivit prevederilor art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare.

Textul actual al art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. dispune:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Or, în speță, se constată că reclamanții funcționează, în marea lor majoritate, ca judecători în cadrul Curții de Apel București, din a cărei rază teritorială face parte instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării pe fond a cererii (Tribunalul București) și căreia, totodată, i-ar reveni competența de soluționare a unui eventual apel formulat în cauză.

Prin urmare, reclamanții au sesizat Tribunalul Prahova cu respectarea competenței facultative reglementate de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, astfel încât, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2019.