ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7.09.2017 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice obligarea acestora să-i plătească suma de 7.000.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru 4 imobile-case de locuit și 5,80 ha teren intravilan aferent, și 4,45 ha teren, imobile confiscate abuziv de autoritățile comuniste.

În motivare, a arătat, în esență, că bunurile i-au fost confiscate tatălui său, care a fost condamnat pentru uneltire împotriva ordinii sociale.

Prin sentința civilă nr. 801/7.12.2017 Tribunalul Vrancea a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu și a anulat cererea ca fiind netimbrată.

Această sentință a fost atacată de reclamantul A..

Prin decizia nr. 70/A din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 801/7.12.2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei nr. 70/A din 18 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă., recurentul-reclamant A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a arătat că înțelege să formuleze recurs în dosarul nr. x/2017, susținând, în esență, că a cerut de la Stat, Guvern, Ministerul de Finanțe să i se plătească suma de 9.000.000 Euro, însă statul nu i-a plătit această sumă, exprimându-și, totodată, nemulțumirea cu privire la presupuse abuzuri făcute de stat împotriva sa și a altor persoane de diverse categorii sociale.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

La 19 iulie 2018 (plic fila x), intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE D.G.R.F.P. GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE VRANCEA a transmis întâmpinare, prin care a solicitat, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză instanța să constate nulitatea recursului, iar pe fond a arătat că soluțiile pronunțate în cele două grade de jurisdicție sunt fondate.

La 20 august 2018 (plic fila x), recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a reliefat aspecte care țin de fondul cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, a fost comunicat părților, față de care atât recurentul, cât și intimata au depus fiecare câte un punct de vedere.

Cu titlu prealabil, reține că recursul urmează a fi examinat prin prisma motivelor invocate în termenul legal, eventualele motive de recurs invocate cu depășirea acestui termen neputând face obiectul analizei.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a criticat în mod real considerentele deciziei atacate, respectiv argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate și nici nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., nicio dispoziție legală încălcată sau aplicată greșit, ci, în cuprinsul memoriului de recurs, a solicitat obligarea statului la plata unor sume de bani, evidențiind doar nemulțumirea cu privire la presupuse abuzuri făcute de stat împotriva sa și a altor persoane de diverse categorii sociale.

În acest context, față de dezvoltarea susținerilor formulate de recurentul-reclamant, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 70/A din 18 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.