ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2535/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra plângerii la contestația la tergiversare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 mai 2017 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. x/2016 având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 39/CA/2017 -PI din 3 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu, prin programul Ecris, Completului de filtru nr. 5, care, potrivit dispozițiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 raportat la cele ale art. 493 din C. proc. civ., republicat, a procedat la pregătirea dosarului de recurs.

La data de 26.09.2017 prin Serviciul Registratură, recurentul-reclamant a depus la dosar contestație privind tergiversarea procesului, pentru soluționarea căreia a fost fixat, prin Rezoluția din data de 09.10.2017, termenul de 31 octombrie 2017.

La data de 23.10.2017 recurentul -reclamant a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României privind dreptul la un proces echitabil și la dispozițiile art. 47 (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la o cale de atac eficientă.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017, instanța legal învestită a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de recurentul - reclamant, admițând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 524 alin. (3) din C. proc. civ.

La data de 10 ianuarie 2019, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul-reclamant a depus la dosar o nouă contestație privind tergiversarea procesului, întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea acesteia fixând termen pentru judecarea ei la data de 22.01.2019, în Camera de Consiliu, fără citare părți. Prin aceeași rezoluție i s-a pus în vedere contestatorului - recurent - reclamant să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 Ron, conform art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2019 instanța, constatând că la dosarul cauzei nu a fost restituită dovada comunicării către contestatorul - recurent - reclamant a Adresei emisă de instanță la data de 23 ianuarie 2019, adresă prin care i se aduce la cunoștința obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 Ron, s-a dispus amânarea cauzei și revenirea cu o nouă adresă către contestator; fixându-se termen în acest sens la data de 19 februarie 2019.

Prin încheierea din 19 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 39/CA/2017 -PI din 3 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat la data de 9 aprilie 2019 plângere, apreciind că instanța care a soluționat contestația la tergiversarea procesului nu a putut oferi nicio justificare juridică și imparțială a termenului de 2 ani și 11 luni acordat pentru soluționarea cauzei.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea plângerii din data de 10 aprilie 2019 s-a dispus emiterea unei adrese către petent prin care i s-a pus în vedere obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, stabilită conform dispozițiilor art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării invocată din oficiu, Înalta Curte constată că plângerea formulată de A. nu îndeplinește cerința prevăzută de lege de a fi timbrată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 se taxează cu 20 de RON contestația privind tergiversarea procesului și plângerea împotriva încheierii de soluționare a contestației.

Din actele dosarului rezultă că dispoziția instanței i-a fost adusă petentului la cunoștință la data de 22 aprilie 2019, în raport de dovada de înmânare aflată la dosarului, sub sancțiunea anulării cererii, iar petentul nu s-a conformat acesteia.

Totodată, se reține și că potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat, iar în cauză taxa nu a fost achitată nici cu ocazia formulării plângerii și nici până la termenul de judecată acordat pentru soluționarea ei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 525 din C. proc. civ., coroborat cu art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, va anula plângerea, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează plângerea la contestația la tergiversare formulată de A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca netimbrată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.