ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2913/2013

Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală Dosar nr. 16887/3/2012 din 30 septembrie 2013 Publicată în: Arhiva instanței Prin Sentința penală nr. 1.064/F din 17 decembrie 2012, pronunțată Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 192 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen.. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen.. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 23 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe un termen de încercare de 10 ani. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C pen.

a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 13 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare. în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, ce a fost sporită cu 2 ani, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive și s-a dedus prevenția de la 18 noiembrie 2011 la zi.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 6787/P/20J1 din 09 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen., omor deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu prev. de art. 174 -176 alin. (1) lit. d) C pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C pen.

și art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul nu a dorit să fie audiat la instanța de fond, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale. Analizând materialul probator, instanța de fond a reținut: 1. Cu privire la fapta din data de 01 august 2010, în cursul serii, în intervalul orar 19.00 - 22.30, în care partea vătămată T.A. a părăsit locuința, inculpatul P.M. a pătruns fără drept în curtea imobilului părții vătămate, pe poarta care era deschisă, s-a deplasat pe alee până în spatele casei unde a deschis împingând cu palma una din ferestrele tip termopan și a pătruns în locuință prin escaladarea geamului, unde a căutat sume de bani pe care să și le poată însuși.

Inculpatul a găsit în camera de zi, pe măsuța din bucătărie, două bancnote de 5 RON și una de 1 leu, pe care le-a sustras, însușindu-și și câteva monede metalice pe care le-a găsit pe o măsuță din bucătărie. A părăsit locuința în același mod. Situația de fapt a fost reținută din declarațiile și plângerea părții vătămate T.A. și constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din care a reieșit că pe pervazul de la unul dormitorul din partea stângă a intrării, ceea ce corespunde parțial și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut că a intrat în locuința părții vătămate prin escaladare, indicând însă că a pătruns pe fereastra unei alte camere. De la fața locului, de pe partea exterioară a ferestrei de la dormitorul din partea stângă a intrării s-au prelevat mai multe urme papilare - o urmă palmară și una digitală.

În urma expertizării a reieșit, conform raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 1036588 din 07 mai 2012, că urma palmară și urma digitală în cauză au fost create de regiunea hipotenară a palmei de la mâna stângă, respectiv degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului P.M. Probele reținute s-au coroborat și cu declarația de recunoaștere a inculpatului din data de 18 noiembrie 2011, prilej cu care acesta a relatat în detaliu modul în care a pătruns în locuință și modul în care a sustras sumele exacte de bani, declarații ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate și concluziile raportului de expertiză dactiloscopică. în plângere, partea vătămată a precizat că nu a sesizat să i se fi sustras bunuri, amănunt explicabil întrucât suma de bani sustrasă de inculpat era redusă, lipsa a trei bancnote de valori reduse fiind în mod firesc ușor trecută cu vederea de victimă.

2. În ceea ce privește faptele săvârșite în noaptea de 12/13 noiembrie 2011 în locuința aceleiași părți vătămate T.A., ce au avut ca rezultat moartea acesteia, s-a reținut că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M. a pătruns în aceeași modalitate în locuința victimei T.A. Motivul pentru care inculpatul a ales aceeași victimă constă, cel mai probabil, în aceea că T.A. era cunoscută în cartier ca procurând sume mari de bani din cerșetorie - o parte din martorii audiați în cauză confirmând această ocupație a victimei - suficiente pentru a împrumuta și alte persoane, fapt de asemenea cunoscut între vecini.

Inculpatul putea cunoaște aceste amănunte prin aceea că la rândul său locuia în apropierea victimei T. Această concluzie este confirmată și de împrejurarea că și locuința celei de-a doua părți vătămate, Z.C., se află în același cartier, indicii ce conduc rezonabil la concluzia că inculpatul avea în prealabil informații despre starea materială satisfăcătoare a celor două victime, cât și de faptul că pătrunderea în locuințe i-ar fi fost facilitată de condițiile concrete - victima T. era foarte în vârstă, nefiind în măsură să opună rezistență, în timp ce a doua parte vătămată nu locuia efectiv în imobil. Ca și anterior, intenția inculpatului a fost de a sustrage bunuri, aspect admis și de acesta în declarații.

Inculpatul a fost surprins de victima T.A. în locuință, care i-a opus rezistență, condiții în care inculpatul a lovit-o în numeroase rânduri în diferite zone ale corpului, cu consecința directă a decesului acesteia. În continuare, inculpatul a căutat în locuința victimei bunuri de valoare, a găsit și sustras sume modice de bani, după care a părăsit locuința victimei T. și prin escaladare a pătruns în aceeași noapte în locuința părții vătămate Z.C. de unde a sustras mai multe bunuri. În ceea ce privește decesul victimei T.A., Tribunalul a constatat că acesta a fost rezultatul direct al unei agresiuni fizice concretizate în lovituri în zona feței cu consecința căderii victimei cu impact cranian, și a altor lovituri aplicate în mai multe zone ale corpului, aspecte reținute în baza raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1532/2011, conform căruia: moartea victimei T.A.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-facial cu fracturi de neurocraniu, oase nazale și os zigomatic drept; leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur (lovire activă la nivelul feței, urmată de căderea victimei cu impact cranian fronto-temporo-parietal drept), în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. Conform aceluiași raport, la autopsie s-au mai constatat multiple fracturi costale, fractură de stern, contuzie cardiacă, infiltrate sanguine în musculatura cervicală, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cât și prin comprimare între două planuri dure, în același context lezional. Celelalte leziuni traumatice externe constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în același context lezional traumatic cu leziunile de mai sus.

Instanța de fond a avut în vedere și concluziile raportului de interpretare a urmelor biologice descoperite cu ocazia cercetării la fața locului, nr. 440913 din 20 februarie 2012, din care rezultă că mecanismul probabil de formare a urmelor constatate la fața locului ar consta în aceea că victima s-a aflat inițial în sufragerie, iar întâlnirea cu agresorul s-a produs în dreptul ușii de acces a dormitorului nr. 2 (unde au fost identificate și urmele de escaladare), moment în care agresorul aplică victimei cel puțin o lovitură în regiunea feței, producându-i leziuni și sângerări, ceea ce determină căderea victimei în zona patului, urmată de lovirea victimei în această poziție cel puțin o dată cu un corp dur în zona feței, producând scurgeri abundente de sânge, și împroșcarea obiectelor de mobilier din jur - partea laterală a patului, sertarul, soba, și peretele dintre sobă și ușa de acces.

Conform aceluiași raport, după acest moment inculpatul s-a deplasat în sufragerie, a tras victima pe podea până în zona centrală a dormitorului prin care s-a pătruns inițial, ce oferea o vizibilitate mai redusă din exterior, probabil apucând-o inițial de păr, iar după ce este lăsată în această poziție victima se deplasează către dulap, unde sunt găsite alte urme de sânge, în acest moment inculpatul aplicând alte lovituri victimei, ce au avut ca urmare crearea urmelor de sânge prin împroșcare în zona dulapului și pe perete. Victima se deplasează din nou în poziția în care a fost găsită ulterior. Părăsirea imobilului de către inculpat s-a făcut prin escaladarea aceleiași ferestre. Prezența inculpatului în locuința victimei este confirmată de amprentele papilare găsite pe factura A.N.

aflată în corpurile de mobilier din sufrageria victimei și recunoașterile parțiale ale inculpatului. Pe factura în cauză, aflată în interiorul unui corp de mobilier, a fost pusă în evidență o urmă digitală care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 216346 din 05 decembrie 2011 a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului P.M. Aceste constatări confirmă de altfel și intenția inculpatului de a sustrage bunuri de valoare.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoaște că a pătruns prin escaladare în locuința părții vătămate, însă indică ca dată noaptea de 8/9 noiembrie 2011, deci cu 3 zile înaintea decesului, și relatează că a fost surprins de partea vătămată, care a început să țipe, i-a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul în abdomen, aceasta a căzut fără a se lovi de vreun obiect, după care, întrucât victima continua să țipe, a lovit-o cu pumnul în zona gurii și în zona urechii, ocazie cu care s-a rănit la degete. Inculpatul a relatat că a sustras din locuința victimei suma de 46 de RON, mai multe bancnote de 10 și 6 bancnote de 5 RON, și a căutat în casă și alte bunuri de valoare.

Inculpatul susține că la momentul la care a revenit unde se afla victima a găsit-o pe aceasta făcând eforturi pentru a se ridica și încercând să vorbească, după care a părăsit locuința pe aceeași fereastră prin care a intrat. În ceea ce privește decesul victimei, inculpatul a susținut că acesta ar putut fi produs de o a doua persoană ce ar fi putut pătrunde în locuința părții vătămate după ce el personal a părăsit locuința.

Această teză a inculpatului este infirmată de martorii care lucrau sau se aflau obișnuit în zona Pieței Amzei unde victima cerșea, și care au relatat că au văzut pe partea vătămată ultima dată în viață (și aceasta nu prezenta urme de leziuni) în datele de 11 și 12 noiembrie 2011. Prin raportul de necropsie s-a concluzionat că decesul a avut loc cu 2 - 3 zile înainte de efectuarea autopsiei - 14 noiembrie 2011, rezultând intervalul cuprins între 11/12 - 12/13 noiembrie 2011, că martorii au văzut victima chiar în ziua precedentă faptei, or în măsura în care ipoteza susținută de inculpat ar fi reală, aceștia nu ar fi putut să nu observe urmele leziunilor loviturilor pe care chiar inculpatul recunoaște că le-ar fi aplicat victimei.

Rezultatele rapoartelor de constatare privind depistarea comportamentului simulat nu sunt concludente, relevant fiind însă cu privire la poziția inculpatului că după un prim test neconcludent acesta a refuzat de două ori consecutiv efectuarea unui al doilea test. În cursul urmăririi penale, martora B.N., vânzătoare de fructe în Piața Amzei, a declarat că o cunoaște pe victima T.A., obișnuia să o vadă cerșind în fața magazinului "N." din Piața Amzei și că văzut-o pentru ultima oară la data de 12 noiembrie 2011 în jurul orelor 11.00. La rândul său, martorul B.D. a declarat că o cunoștea pe victimă ca persoană care practică cerșetoria în Piața Lahovary și că pentru ultima oară a văzut-o pe data de 12 noiembrie 2011 în jurul orelor 20.00.

În aceeași fază procesuală, martorul T.M.O. a declarat că tatăl său a văzut-o pe victimă la data de 11 noiembrie 2011. La rândul lor, martorii B.G., vecin cu victima, și I.I., fratele victimei și vecin cu aceasta, au declarat că au văzut-o pentru ultima oară în datele de 10 și respectiv 11 noiembrie 2011. Din pricina intervalului de timp semnificativ scurs de la data faptei până la data audierii în fața instanței, acești martori nu au fost în măsură să precizeze cu exactitate momentul în care au văzut-o pe victima T. ultima dată în viață, însă fără excepție au menționat că ultima dată când au văzut partea vătămată a fost cu cel mult două zile înainte de data faptei, 12/13 noiembrie 2011 (sâmbătă spre duminică).

Mai mult, având în vedere reacția promptă a victimei T. cu privire la fapta de furt din luna august 2011, când a formulat imediat plângere la poliție, deși nu a observat să i se fi sustras bunuri din casă, este dificil de crezut că, dacă inculpatul ar fi pătruns în locuința sa în data de 8/9 noiembrie 2011 și ar fi agresat-o fizic în maniera pe care acesta o descrie, victima nu ar fi formulat plângere la poliție. Inculpatul a susținut că în noaptea de sâmbătă spre duminică, 12/13 noiembrie 2011, a fost prezent toată noaptea până în jurul orelor 5 dimineață, la petrecerea dată de un prieten. Inculpatul a mai precizat că în cursul acestei petreceri s-a tăiat la mână cu cioburile de la un pahar.

În susținerea acestui alibi inculpatul a invocat declarațiile martorilor P.I., fratele său, P.A.G. și P.G., date în cursul cercetării judecătorești. Tribunalul a constatat că versiunile acestor martori sunt nesincere, poziția martorilor fiind determinată de relațiile de rudenie și concubinaj, în cazul primilor doi martori, și de prietenie, în cazul celui de-al treilea. Instanța a mai reținut că declarațiile martorilor P.I. și P.A. sunt în contradicție cu relatările lor din cursul urmăririi penale în ceea ce privește locul și perioada unde s-ar fi aflat inculpatul în noaptea când s-a produs decesul victimei T.A. Martorul P.I.

a relatat în cursul urmăririi penale că l-a văzut pe inculpat în cursul zilei de 12 noiembrie 2011, sâmbătă, în jurul orelor 10:00, după care acesta a plecat de acasă însoțit de un prieten și l-a revăzut abia în data de 15 noiembrie 2011, când l-a chestionat și cu privire la proveniența bunurilor pe care le-a găsit în garaj - bunuri ce proveneau din locuința părții vătămate Z. în cursul urmăririi penale, martorul P. relatează că, cu siguranță, inculpatul nu a dormit acasă în noaptea de 12/13 noiembrie 2011. În cursul cercetării judecătorești, același martor a susținut că l-ar fi văzut pe inculpat plecând la o petrecere în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor 21:00, iar a doua zi dimineața, pe 13 noiembrie 2011, orele 6, l-ar fi văzut pe inculpat ieșind pe poarta casei.

Apare ca evident faptul că acest martor tinde să susțină alibiul inculpatului, declarațiile sale fiind contradictorii și urmărind în mod flagrant tiparul versiunii prezentate de inculpat. De altfel, lipsa de credibilitate a acestui martor este pusă în evidență și de implicarea sa activă din punct de vedere moral în activitatea ilicită a inculpatului, prin ajutorul dat acestuia pentru a valorifica televizorul tip plasmă sustras din locuința părții vătămate Z., fapt ce reiese din declarațiile martorului I.A.C. În ce privește declarațiile date de martora P.A.G., acestea sunt în mod evident influențate de legătura de afecțiune pe care a dezvoltat-o față de inculpat, fapt ce reiese din contradicțiile evidente existente în declarațiile date în cele două faze procesuale.

Martora a susținut în cursul urmăririi penale că s-ar fi întâlnit cu inculpatul în seara zilei de 12 noiembrie 2011 și ar fi petrecut cu acesta mai mult timp, și susține că l-ar fi însoțit la o petrecere a doua zi, în data de 13 noiembrie 2011, în timp ce în cursul cercetării judecătorești plasează temporal această petrecere în noaptea de sâmbătă spre duminică - 12 spre 13 noiembrie 2011. În opinia instanței de fond, nu prezintă credibilitate nici declarațiile martorului P.G.C. Acesta a fost audiat pentru prima dată cu privire la aceste aspecte în fața Tribunalului, și nu a fost în măsură să plaseze temporal suficient de exact petrecerea cu privire la care menționează că ar fi participat și inculpatul.

Nu au fost reținute nici explicațiile date de inculpat cu privire la modalitatea în care a suferit o serie de leziuni cu sângerare la mâna dreaptă. Martorii V.F.A. și V.G. au arătat în cursul urmăririi penale, iar martorul V.G. și în cursul judecății, că la câteva zile după ziua de Sfântul Mihail (8 noiembrie), au fost vizitați de inculpat, cu care se aflau în relații apropiate întrucât anterior acesta avusese o relație de concubinaj cu sora, respectiv fiica martorilor, și au observat că are leziuni la nivelul pumnului, fapt despre care l-au întrebat, inculpatul susținând că a omorât în bătaie pe cineva, susținere pe care martorii au considerat-o inițial o glumă. Mai mult, în condițiile în care inculpatul recunoaște că a pătruns în locuința părții vătămate Z., iar această pătrundere a avut loc conform camerelor de supraveghere în jurul orelor 03:00, încercarea de a susține că a fost prezent la petrecere până la ora 16:00, este lipsită de logică.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în locuința părții vătămate Z., au fost evidențiate urme de sânge, posibil provenind de la aceste leziuni suferite de inculpat în urma agresării victimei T.A.. în raport de argumentele expuse mai sus, Tribunalul a apreciat ca dovedită vinovăția inculpatului cu privire la uciderea victimei T.A. în noaptea de 12 spre 13 noiembrie 2011. Conform raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/161/2012, inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. 3. În ceea ce privește fapta de furt săvârșită în aceeași noapte în dauna părții vătămate Z.C., Tribunalul a reținut că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M.

a pătruns prin escaladarea ferestrei în locuința aparținând părții vătămate Z.C., din str. Șaradei nr. 120, de unde a sustras mai multe obiecte și bunuri - bateria de la chiuveta din bucătărie, o baterie din baie, un televizor tip plasmă marca L., o combină muzicale și două covoare. Lipsa bunurilor a fost constatată de martorul P.L.V., persoană care se îngrijea de imobilul părții vătămate care la momentul respectiv nu folosea imobilul, martor ce a fost la rândul său informat cu privire la acest fapt de mama sa, martora P.A., ce se deplasa zilnic la imobil pentru a hrăni câinii părții vătămate. Conform declarațiilor acestui martor, după ce a constatat lipsa bunurilor, a luat legătura cu persoana ce locuia în imobilul vecin, numitul D.G.

și care deținea o cameră de supraveghere, și a vizionat înregistrările din noaptea de 12/13 noiembrie 2011, constatând că în jurul orelor 03:00 - 03:30, un bărbat a escaladat gardul de la imobilul din strada Șaradei nr. 120, iar după circa 45 de minute a ieșit din locuință cu televizorul tip plasmă, după care a revenit de patru ori în imobil. A mai văzut că bărbatul a revenit de patru ori și a pătruns în imobil tot prin escaladarea gardului, transportând succesiv combina muzicală, boxele, o cutie și în final, niște covoare. Mai mult, martorul a putut recunoaște din aceste înregistrări pe inculpatul P.M., pe care îl cunoștea anterior din cartier. Aspectele relatate de martor sunt confirmate și de rezultatele cercetării la fața locului, ocazie cu care s-a constatat că fereastra de la dormitorul imobilului era deschisă, iar în partea dreaptă se afla aruncat grilajul, pe rama ferestrei de termopan aflându-se urme de sânge.

S-au constatat urme de răvășire în interior, și lipsa bunurilor indicate de martorul P.L. Au fost prelevate urme biologice de pe partea exterioară a ramei ferestrei, de pe placa de faianță din baie, de pe un șervețel și de pe un bon fiscal, cu privire la care, prin raportul de expertiză genetică nr. 1574311 din 12 ianuarie 2012 s-a concluzionat că urma biologică de culoare brun roșcată ridicată de pe rama ferestrei imobilului din str. Șaradei nr. 120, precum și urma de culoare brun roșcată ridicată de pe grupul sanitar al aceluiași imobil, prezintă sânge uman care aparține aceluiași bărbat. La stabilirea situației de fapt au contribuit și declarațiile martorului G.A.C. care a declarat în cele două faze procesuale că în data de 15 noiembrie 2011 a cumpărat de la inc.

P.M. un televizor marca L. contra sumei de 580 RON, pe care în data de 19 noiembrie 2011 l-a vândut martorului Constantin Bogdan contra sumei de 1.000 RON. În același sens sunt și declarațiile martorilor C.B. - ce a cumpărat bunul în cauză și I.A.V.C. - care a aflat de la inculpatul P. că are un televizor pe care dorește să îl vândă și i-a făcut legătura cu martorul G.A.C., care se ocupă cu intermedierea electrocasnicelor second-hand. În urma interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 15 - 17 noiembrie 2011, a rezultat că inculpatul intenționa să folosească banii pe care i-ar fi obținut prin vânzarea acestui televizor pentru a părăsi țara, aspect pe care i-l relatează telefonic martorului V.G., căruia îi cere să îl ajute să vândă plasma cu 1.500 RON, întrucât vrea să părăsească țara.

Cu ocazia percheziției efectuate la locuința martorului P.I., folosită și de inculpat, în camera folosită de inculpatul P.M. au fost găsite o combină marca S., două boxe S. și două sacoșe din plastic și o cutie ce conțin mai multe bunuri, precum și două covoare ovale de dimensiunea 230 x 150 cm, și două covoare ovale de dimensiunea 100 x 60 cm cu motive geometrice, ce au fost predate martorului P.L.V.

Inculpatul a recunoscut de altfel această faptă de furt, și a relatat că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011 a mers la un imobil de pe str. Șaradei aparținând angajatorului lui P.L., cu intenția de a sustrage bunuri, a sărit gardul curții, a smuls o gratie de la un geam, a lovit cu podul palmei rama, reușind să deschidă geamul, după care a sustras un televizor marca L. cu diagonala de circa 106 cm, 3 baterii sanitare la duș, WC și chiuveta din baie, 2 covoare mari și două mici, precum și un lampadar, bunuri pe care le-a transportat la domiciliul său, pe rând, făcând în total trei drumuri. A doua zi a valorificat bunurile la un centru de colectare a fierului vechi, iar televizorul l-a vândut contra sumei de 500 RON.

În drept, fapta inculpatului P.M. costând în aceea că în data de 01 august 2010, în jurul orelor 20:00, a pătruns în curtea imobilului și apoi prin efracție și escaladarea ferestrei a pătruns fără drept în locuința numitei T.A. din București, sector 1, de unde a sustras suma de aproximativ 11 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. în concurs real cu violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului P.M. care în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, a pătruns în aceeași modalitate, fără drept, în curtea victimei T.A.

și, prin escaladare în locuința acesteia din București, sector 1, cu intenția de a sustrage bunuri, și în momentul în care a fost surprins în locuință de către victimă, i-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale ale corpului cu intenția de a suprima viața victimei, producându-se și decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., și omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. Fapta inculpatului care după uciderea victimei a sustras din locuință suma de 170 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului care în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, în jurul orelor 03:00 - 03:30, prin efracție și escaladarea ferestrei a pătruns în imobilul din str. Șaradei, sector 1, București, de unde a sustras un televizor tip plasmă marca L., o combină muzicală marca S., 4 covoare, trei baterii sanitare și un lampadar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav, natura, gravitatea generică ridicată prin prisma rezultatului cauzat și caracterul esențial al valorii vizate, scopul urmărit - tâlhărie, vârsta foarte înaintată a victimei, ceea ce deja o punea pe aceasta în imposibilitatea obiectivă de a opune o rezistență utilă, dar mai ales, în acest context, violența excesivă de care inculpatul a dat dovadă în uciderea victimei, prin lovirea și agresarea repetată a victimei, în toate zonele corpului, ce au avut ca efect decesul acesteia, urmare dorită de inculpat pentru a evita o eventuală identificare ulterioară din partea victimei.

Violența de care a dat dovadă inculpatul, coroborată și cu poziția de negare a acestei fapte în contextul în care a recunoscut infracțiunile pedepsite mai blând, relevă o totală lipsă de repere sociale din partea inculpatului, o poziție de ignorare constantă a valorilor esențiale ocrotite de legea penală, condiții în care Tribunalul, alegând pedeapsa închisorii ca modalitate de individualizare, a apreciat că atingerea scopurilor de reeducare și prevenție generală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.M. criticând-o ca fiind nelegală doar în ce privește dispoziția de condamnare pentru infracțiunea de omor, faptă pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei și să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., susținând că nu a comis această faptă, fapt dovedit în cauză cu depoziția martorului P.G., care a arătat că în noaptea respectivă a fost tot timpul la o petrecere. Prin Decizia penală nr. 110 din 05 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. A fost menținută starea de arest preventiv și s-a dedus prevenția de la 18 noiembrie 2011 la zi. Inculpatul a fost obligat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Curtea a reținut că instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpat și a reținut în mod judicios vinovăția acestuia, în concordanță cu întreg materialul probator administrat în cauză.

În speță, inculpatul a pătruns în locuința victimei T.A. cu intenția de a sustrage bunuri mobile și fiind surprins de aceasta care i-a opus rezistență, a lovit-o în mod repetat în diferite zone ale corpului, cu consecința directă a decesului acesteia după care a căutat în locuință bunuri de valoare și după ce a găsit și sustras sume modice de bani a părăsit locuința victimei. În raport de această stare de fapt, se impune concluzia că inculpatul, prin activitatea sa violentă și-a dat seama de posibilitatea decesului victimei și a acceptat acest rezultat, poziția sa subiectivă, în momentul săvârșirii faptei, caracterizându-se prin intenție, sub forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. c) C. pen.

și nu prin intenția depășită. În consecință, Instanța de Apel a apreciat că în mod legal prima instanță a încadrat juridic această faptă în dispozițiile art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și nu în art. 211 alin. (3) C. pen., fapta fiind dovedită pe deplin prin raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, depozițiile martorilor și raportul de interpretare a urmelor biologice. Martorul P.G., invocat de inculpat în apărarea sa, a fost audiat de prima instanță și a relatat doar că inculpatul a participat în luna noiembrie 2011 la o petrecere în casa cumnatului său în localitatea Chitila, între orele 21 și 5 - 6 dimineață, depoziție care, evident, nu dovedește că în noaptea comiterii infracțiunii de omor calificat inculpatul nu putea să fie la locul faptei.

Ca urmare, s-a constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M., fără să expună motivele. Ulterior, inculpatul a depus un memoriu în care precizează că recunoaște comiterea infracțiunilor de furt și tâlhărie și neagă săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav comisă asupra victimei T.A., susținând că această din urmă infracțiune a fost comisă de alte persoane și că adevărații vinovați i-au promis o sumă de bani în schimbul tăcerii. De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a depus motive de recurs și a criticat Hotărârea în temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și pedeapsa rezultantă stabilită prin adăugarea unui spor.

La termenul din 30 septembrie 2013, fixat pentru soluționarea recursului, inculpatul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere respinsă de către instanță pentru următoarele considerente: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în data de 19 aprilie 2013, iar recurentul a primit citația în data de 25 aprilie 2013. În cauză au fost stabilite trei termene intermediare pentru discutarea legalității și temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat, respectiv: 20 mai 2013, 28 iunie 2013 și 21 august 2013. La acest ultim termen, recurentului i s-a atras atenția în mod expres să facă demersuri pentru angajarea avocatului ales, precizându-se că o nouă amânare din același motiv nu va mai fi dispusă la termenul din 30 septembrie 2013. Față de cele reținute, se constată că recurentul a fost informat în mod corespunzător cu privire la termenul stabilit pentru soluționarea recursului și la posibilitățile pe care le are cu privire la angajarea unui apărător ales și a beneficiat de un timp suficient în acest sens, așa încât o nouă amânare apare ca nejustificată.

Cu ocazia soluționării recursului, având în vedere că recurentul inculpat nu a fost audiat de către instanța de fond sau de către instanța de apel, s-a procedat la audierea acestuia în temeiul art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prioritar, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunțării deciziei recurate, respectiv 5 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menționate. În al doilea rând, se constată că atât memoriul formulat de inculpat, cât și motivele de recurs redactate de apărătorul din oficiu au fost depuse la dosar într-un termen mai mare de 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu respectarea art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Criticile formulate trebuie analizate atât din perspectiva cazului de casare expres invocat de apărător - respectiv art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., cât și potrivit art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. - raportat la motivele invocate de către inculpat. Invocarea de către recurent a nevinovăției sale cu privire la comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav nu constituie o critică care poate fi încadrată în cele două cazuri de casare mai sus menționate, după cum nu poate fi încadrată nici în celelalte cazuri expres prevăzute de lege.

În realitate, inculpatul nu invocă nelegalități comise cu ocazia soluționării cauzei și nu contestă încadrarea juridică sau întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, ci contestă situația de fapt (raportat la fapta cornișă asupra victimei T.A.), astfel cum a fost stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, susținând că nu el este autorul acțiunii de ucidere a victimei. Așa cum s-a arătat în cele ce preced, recurentul recunoaște că a comis infracțiunile de furt și tâlhărie asupra victimei T.A. în noaptea de 8/9 noiembrie 2011, dar neagă prezența sa la domiciliul victimei în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, când a fost săvârșit omorul.

Având în vedere dispozițiile ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte constată că dispozițiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 2/2013 sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare, implicit referitor la criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond și a deciziei pronunțată de Instanța de Apel, reducând astfel și limitele învestirii instanței de recurs. Pe cale de consecință, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept, și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt în recurs nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar putea influența valabilitatea mijloacele de probă și care ar determina înlăturarea acestora și reevaluarea elementelor faptice.

În speță, asemenea aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, atât instanța de fond cât și instanța de apel au evaluat întregul material probator, au analizat apărările inculpatului și probele administrate în favoarea acestuia și au evidențiat cu claritate motivele pentru care au înlăturat declarațiile martorilor care susțineau varianta expusă de inculpat, motivând corespunzător soluția de condamnare. În concluzie, se constată că stabilirea situației de fapt s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să aibă în vedere această situație de fapt, pe care nu o mai poate schimba.

S-a reținut, astfel, că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M. a pătruns fără drept în curtea victimei T.A. și, prin escaladare în locuința acesteia din București, sector 1, cu intenția de a sustrage bunuri, iar în momentul în care a fost surprins în locuință de către victimă, i-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale ale corpului cu intenția de a suprima viața victimei, producându-se și decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras din locuință suma de 170 RON. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului au fost reținute în mod corect atât comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie cât și a infracțiunii de omor deosebit de grav, faptele stabilite corespunzând normei de incriminare a acestor infracțiuni, fiind întrunite toate elementele constitutive prevăzute de lege, nefiind incident nici cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 teza I C. proc.

pen. Drept urmare, sunt nefondate criticile referitoare la greșita condamnare a inculpatului cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. Este nefondată și critica referitoare la stabilirea pedepsei. În primul rând, trebuie precizat că instanța de recurs nu poate proceda la o nouă individualizare a sancțiunii, deoarece aceasta implică o apreciere a elementelor și criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fără să se încadreze în dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii". În al doilea rând, examinând cauza din oficiu, conform art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că atât pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, cât și pedeapsa rezultantă stabilită potrivit art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt aplicate în limitele prevăzute de dispozițiile legale, așa încât recursul nu poate fi admis nici din acest punct de vedere. În final, constatând că motivele de recurs nu se încadrează nici în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., va deduce durata reținerii și arestării preventive, de la 18 noiembrie 2011 la 30 septembrie 2013. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 18 noiembrie 2011 la 30 septembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. _____________ Procesat de AM