ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2018

CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința nr. 2357 din 21 iunie 2017 Judecătoria Târgoviște a respins pentru autoritate de lucru judecat cererea de anulare parțială a titlului de proprietate nr. x/2011, și, pe cale de consecință, și cererea de revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.

Prin decizia nr. 1051 din 2 noiembrie 2017 Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 1051 din 02.11.2017 a declarat apel, calificat ulterior ca recurs, reclamantul A.

Prin decizia nr. 42 din 8 martie 2018 Curtea, de Apel Ploiești, secția I civilă, a constatat nulitatea cererii de recurs, reținând că prin intermediul căii extraordinare de atac nu au fost deduse judecății motive de nelegalitate, iar notele scrise înregistrate la data de 22.12.2017 au fost depuse la dosar cu depășirea termenului de 30 de zile de ia comunicarea deciziei din apel și care, potrivit dovezilor aflate la dosar, a avut loc la data de 9 noiembrie 2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept și nemotivat reclamantul A., arătând că va depune motivele de recurs după ce i se va comunica hotărârea atacată.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Prin art. 111 alin. (1) din Legea nr. 169/1997 sunt reglementate expres actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când ele au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun ".

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost completată, reclamantul A. a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. x/2011 și revendicarea suprafeței de 718 mp teren.

Potrivit art. 5 alin. (1) al Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului".

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. statuează că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, iar potrivit pct. 5 și hotărârile date în recurs.

Cauza a fost soluționată în apel de Tribunalul Dâmbovița, iar în recurs, de către Curtea de Apel Ploiești.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 42 din 08.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, este o decizie definitivă, nesusceptibilă de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva unei hotărâri care este definitivă, potrivit legii, recurs care, în plus, este exercitat într-o materie care prin lege este sustrasă căii extraordinare a recursului și care, de altfel, a fost deja soluționat prin decizia atacată.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., județul Dâmbovița împotriva deciziei nr. 42 din 8 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta B., județul Dâmbovița.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 729/2018
, înregistrând dosarul ea recurs, a procedat, la data de 31 ianuarie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C.
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2018
rea de intervenție în interesul reclamantei și cererea de intervenție accesorie formulată de Direcția Silvică Prahova. A luat act că pârâtele vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs,
ÎCCJ 2017-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2017
, potrivit reglementărilor din legile fondului funciar, iar în cadrul acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, Statul Român este reprezentat de A. Totodată, s-a apreciat de instanță că, întrucât sentința civilă nr. 764 din data
ÎCCJ 2020-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 580/2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a arătat că, în mod ilegal, Comisia de aplicare a legii nr. 18/1991 comun
ÎCCJ 2018-11-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2018
că reclamanta A. este persoană îndreptățită la acordarea de măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafață de 7 ha (7000 mp), identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauz
Sursă