ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2260/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București, la dala de 29.06.2015, sub nr. x/2075, reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General, să dispună obligarea acestuia la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, motivat de faptul că acest apartament a fost preluat în proprietatea statului fără titlu, iar restituirea apartamentului i-a fost refuzată pe cale administrativă, întrucât acesta a fost vândut către chiriași.

Prin cererea precizatoare aflată în dosarul tribunalului, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 160.000 euro cu titlu de contravaloare a apartamentului, față de imposibilitatea restituirii în natură,

Prin cererea modificatoare depusă la termenul de judecată din 15 septembrie 2016, intitulată "cerere precizată și completată", reclamantul a indicat că înțelege să se judece cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obiectul cererii constând în constatarea calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, urmând a-i fi acordate despăgubiri prin puncte, în acord cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, prin validarea dispoziției nr. 13226 din 01.11.2019 emisă de Primarul General, urmând a fi obligată pârâta să emită decizie de compensare.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1446 din 08.12.2016, a admis excepția prematurității și a respins, ca prematur formulată, acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din 9 februarie 2017 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamant cu privire la hotărârea pronunțată, în sensul că, în cauză, are calitatea de pârât și Municipiul București prin Primar General.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel reclamantul.

În cadrul deciziei civile nr. 661/A din data de 8 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

În considerentele acestei decizii, instanța a reținut că, prin cererea intitulată "cerere precizată și completată" din data de 15.09.2016, apelantul, în calitate de reclamant, a modificat sub aspect obiectiv și subiectiv cadrul procesual, în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rnodificându-și și petitul acțiunii, prin care solicita obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General la a-i lăsa în deplina proprietate și posesie apartamentul nr. 7, situat în strada x, sector 1, și alternativ, obligarea la plata sumei de 160.000 euro cu titlu de contravaloare a apartamentului, față de imposibilitatea restituirii în natura, în cererea de validare a dispoziției nr. 13226 din 01.11.2010, emisă de Primarul General, și de obligare a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor de a emite decizie de compensare.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 noiembrie 2017.

La data de 9 ianuarie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 14 februarie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 22-24 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 31 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

in drept, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ce a constituit temeiul juridic al cererii precizatoare formulată de reclamant, în art. 16 dispune:

"Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii, sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)". Prevederile art. 21 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Dispozițiile art. 35 stipulează:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării In cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, deci, că, în conformitate cu prevederile legale anterior evocate, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare întră în competența curții de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, astfel cum a fost modificată, are ca obiect acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 165/2013, constând în cererea de validare a dispoziției nr. 13226 din 01.11.2010, emisă de Primarul General, și de obligare a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor de a emite decizie de compensare, prin raportare la dispozițiile art. 35 ale Legii nr. 165/2013.

Din textele de lege mai sus citate, reiese că hotărârea judecătorească prin care este soluționat apelul declarat împotriva sentinței prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de emitere a unei dispoziții în baza Legii nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate II atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcuta în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de Curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecință, se va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 661/A din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarai de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 661/A din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.