ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 12.01.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Alexandria, în baza art. 218 alin. (3) lit. c) și f) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., zis B., recidivist, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol (faptă din 13.10.2011), în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 218 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare în pedepsele de: 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen. și de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 81 vechiul C. pen.; 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 prin decizia penală nr. 132/A din 05.10.2010 a Tribunalului Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (2) vechiul C. pen.; 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2010, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 C. pen. și de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. și art. 390 alin. (1) C. proc. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 40 C. pen., a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) vechiul C. pen. și art. 390 alin. (1) C. proc. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, a revocat suspendarea condiționată a pedepselor de: 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen. și de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 81 vechiul C. pen.; 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 prin decizia penală nr. 132/A din 05.10.2010 a Tribunalului Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (2) vechiul C. pen., 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 15.11.2010, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 C. pen. și a dispus executarea acestor pedepse.

În baza art. 36 alin. (2) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 57 din 23.02.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 16.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București, de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 196 din 01.06.2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.10.2010 și de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 117 din 02.11.2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) vechiul C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) rap. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. La art. 5 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 9 ani închisoare și pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 140 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 5 luni și 10 zile închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani 5 luni și 10 zile închisoare.

A făcut aplicarea prev. art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă, în privința pedepselor complementare și accesorii aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală, urmând a interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior, a dispus executarea pedepsei de 9 ani, 5 luni și 10 zile închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani, 5 luni și 10 zile închisoare și pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală, urmând a interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 70 alin. (1) rap. la art. 73 C. pen., a scăzut din durata pedepsei perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului european de arestare nr. x din 18.12.2014, emis de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, respectiv de la data de 06.10.2016 până la data de 20.10.2016.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., a scăzut din durata pedepsei perioada executată în baza sentinței penale nr. 140 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, prin neapelare, respectiv de la 21.10.2016 la zi.

A anulat mandatul de executare din data de 11.11.2014, emis în baza sentinței penale nr. 140 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 10.11.2014, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei."

Prin decizia nr. 790/A din 22.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București,s-a respins, ca nefondat, apelul declarat, printre alții, de inculpatul A., apreciindu-se sentința penală apelată ca fiind legală și temeinică.

S-a reținut, ca și stare de fapt, în esență, în acord cu prima instanța, faptul că, la data de 13.10.2011, în timp ce se aflau în zona denumită "C.", situată în apropierea D.N. 52, la ieșirea din mun. Alexandria spre com. Furculești, inculpații au întreținut, prin constrângere (exercitarea de acte de violență și amenințare) relații sexuale cu persoana vătămată minoră D.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, sub nr. x/2018, din data de 30.01.2018, condamnatul A. a formulat contestație în anulare cu privire la dosarul penal nr. x/2015, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Prin sentința penală nr. 337 din 02.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Alexandria, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., a respins contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 3 din 12.01.2017 pronunțată de Judecătoria Alexandria, în dosar nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, contestatorul A.

Prin decizia penală nr. 735 din 15.05.2018, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul formulat de contestatorul A.

A desființat sentința penală nr. 337 din 02.04.2018 a Judecătoriei Alexandria și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă Curtea de Apel București.

A dispus repartizarea aleatorie a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că Judecătoria Alexandria trebuia să constate că cererea formulată de contestatorul condamnat A. tinde la contestarea unei decizii definitive a instanței de apel - Curtea de Apel București - astfel încât competența de judecare a căii extraordinare de atac aparține tot acestei din urmă instanțe.

S-a arătat că omisiunea primei instanțe de a proceda în consecință atrage incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nulitate care poate fi invocată în orice stare a procesului și impune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța competentă.

Prin decizia penală nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 790/A din 22.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că, deși se invocă disp. art. 426 lit. b) C. proc. pen., ceea ce se arată în motivare este, de fapt, nevinovăția inculpatului și că se impunea citarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul A., motivele acestuia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând calea de atac, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel; conform art. 370 alin. (1) C. proc. pen., "sentințele" sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, iar decizia este hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii.

Per a contrario, deciziile nu pot fi atacate cu apel, iar calea de atac ordinară a apelului nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri pronunțate de instanța de apel și, cu atât mai mult, împotriva unor hotărâri prin care instanța de apel finalizează o cale extraordinară de atac, așa cum este contestația în anulare.

În speță, contestația în anulare a fost soluționată, pe fond, de o instanță de apel, prin decizie, hotărâre ce nu este prevăzută de legiuitor cu nicio cale de atac și care este definitivă.

Față de susținerile apelantului contestator, Înalta Curte precizează că numai sentințele pronunțate în urma rejudecării procesului deschis ca urmare a admiterii contestației în anulare sunt supuse apelului, iar deciziile date sunt definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată nu a existat o rejudecare a procesului deschis ca urmare a admiterii contestației în anulare, iar hotărârea atacată cu apel, care face obiectul prezentei cauze, nu este o sentință pronunțată cu ocazia rejudecării, ci este o decizie definitivă prin care a fost respinsă, în principiu, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 04 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2019.