ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2018

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la 11.08.2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând suspendarea executării Notificării nr. x/30.07.2015 emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea acestui act administrativ.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3431 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2015, s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea executării notificării nr. x/30.07.2015 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: Prima instanță a reținut, în motivarea cerinței cazului bine justificat, faptul că este îndeplinită prin aceea că notificarea contestată nu este motivată, TVA este inclus în procentul "p", pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferente vânzărilor reclamantei. Or, toate aceste argumente privesc fondul cauzei. Referitor la nemotivarea actului administrativ, se arată că în preambulul notificării este menționat temeiul de drept. TVA a fost eliminată începând cu trimestrul IV al anului 2012, iar din trimestrul IV al anului 2014, ca urmare a apariției O.U.G. nr. 69/2014, legiuitorul a reglementat în mod expres obligația plătitorilor de a deduce TVA din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de către CNAS în vederea stabilirii, calculării și declarării contribuției trimestriale. Cu privire la faptul că pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, se arată că această afirmație este eronată, deoarece, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. În ceea ce privește cerința privind prevenirea unei pagube iminente, nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul reclamantei; pentru trimestrul II 2015, reclamanta a încasat valoarea medicamentelor decontate și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimaților Intimata-reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Condiția cazului bine justificat este îndeplinită, pentru mai multe motive. Astfel, CNAS a determinat în mod flagrant baza de calcul a contribuției, comunicând valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, în loc să comunice valoarea consumului de medicamente; notificarea este lipsită de orice motivare în fapt; existau erori flagrante privind medicamentele incluse în notificare. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, se arată că paguba iminentă constă într-un prejudiciu patrimonial grav ca urmare a existenței obligației de declarare și de plată a contribuției clawback. În cazul în care reclamanta plătește contribuția, aceasta ar plăti o taxă cu privire la care există puternice indicii de nelegalitate; dacă nu plătește această contribuție, reclamanta se expune sancțiunilor reglementate de Codul de procedură fiscală și de O.U.G. nr. 77/2011.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 aprilie 2018, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtă. Acțiunea în anulare a Notificării nr. x/30.07.2015 emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 238/1.02.2017, prin care a fost admisă în parte acțiunea precizată, a fost anulată Notificarea nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/02.09.2015 și a fost respinsă în rest, ca neîntemeiată, acțiunea precizată.

Considerentele și soluția instanței de recurs Prezentul recurs privește modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față. Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este fondat, deoarece recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurarea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. În speță, intimata-reclamanta a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, faptul că: notificarea contestată nu este motivată; TVA este inclus în procentul "p" pârâta a comunicat reclamantei valoarea de compensare/decontare a medicamentelor în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferente vânzărilor reclamantei. În ceea ce privește nemotivarea, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, se constată că notificarea emisă conține în preambulul său temeiul de drept în baza căruia a fost emisă (O.U.G. nr. 77/2011), iar din coroborarea acestuia cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, rezultă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere de recurentă la emiterea actului administrativ în litigiu. În raport de restul motivelor invocate de intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuțioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii notificării. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de recurentul-reclamant nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul reclamantei; pentru trimestrul II 2015, intimata-reclamantă a încasat valoarea medicamentelor decontate și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul. Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul casării sentinței și respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.