ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 960/P din data de 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 281 din data de 25.05.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2017, în baza art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata A. din infracțiunile de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. (8 fapte - B., C., D., E., F., G., H., I.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. (8 fapte - J., K., L., M., N., O., P., Q.), respectiv înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (2 fapte - R., S.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale B., C., D., E., F., G., H., I.), înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale- J., K., L., M., N., O., P., Q.), respectiv înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale- R., S.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (8 acte materiale de trafic de influență în dauna B., C., D., E., F., G., H., I.) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

În baza art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea. art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (8 acte materiale de înșelăciune în dauna persoanelor vătămate J., K., L., M., N., O., P., Q.) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1(un) an și 6 (șase) luni.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (2 acte materiale în dauna persoanelor vătămate R., S.) a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 38 din C. pen., art. 39 lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte, adică un spor de 1 (un) an. În final, inculpata A. s-a hotărât ca va executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare. S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumelor de: 2000 euro (primită de la E.); 2300 euro și 1900 RON (primiți de la F.); 4500 euro (primită de la G.); 2000 euro (primită de la H.). S-a dispus confiscarea de la F. a sumelor de 1000 euro și 2600 RON; de la G. suma de 500 euro.

În baza art. 397 din C. proc. pen., au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate în cauză. A fost obligată inculpata A. la sumele de 4000 euro către partea civilă R., 3000 euro către partea civilă S., 2200 USD către partea civilă J., 10500 USD către partea civilă K., 4700 euro și 1300 RON către partea civilă L., 2000 euro și 1000 RON către partea civilă M., 2000 RON către partea civilă N., 2000 RON către partea civilă O., 2000 RON către partea civilă P., 2000 RON către partea civilă Q..

Au fost respinse ca nefondate solicitările privind acordarea de daune morale. În baza art. 399 din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar.

Cu privire la situația de fapt, instanța de fond a reținut următoarele:

Faptele nr. 1 și nr. 2 - trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna februarie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." din municipiul Constanța, a solicitat și a primit de la numitul B., suma de 3500 RON, pentru a interveni pe lângă funcționari publici care se ocupă cu eliberarea permiselor de conducere, persoane asupra cărora l-a asigurat că are influență, în scopul obținerii permisului de conducere în mod ilegal. În luna februarie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A., prin intermediul numitului B., a solicitat și a primit de la C. mai multe sume de bani, astfel: 3000 de RON pentru a interveni pe lângă funcționari publici care se ocupă cu eliberarea permiselor de conducere, persoane asupra cărora l-a asigurat că are influență, în scopul obținerii permisului de conducere corespunzător categoriilor "C, și "E, pentru fiul denunțătorului, în mod ilegal; 4000 de euro pentru a interveni pe lângă funcționari publici însărcinați cu eliberarea diplomelor de bacalaureat și pe lângă funcționari publici din cadrul Direcției Vamale Constanța, în vederea obținerii pentru fiul denunțătorului a diplomei de bacalaureat în mod ilegal, respectiv pentru angajarea în mod ilegal a acestuia pe un post de inspector vamal, la instituția amintită.

Fapta nr. 3 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna aprilie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat numitului D. suma de 2000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române, persoane asupra cărora l-a asigurat că are influență, în scopul angajării pe un post de jurist la instituția menționată.

Fapta nr. 4 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna mai a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat și a primit de la numitul E., suma de 2000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române, persoane asupra cărora l-a asigurat că are influență, în scopul angajării pe un post de șofer la instituția menționată.

Fapta nr. 5 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în cursul lunilor aprilie-mai 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat și a primit de la numita F., sumele de 3300 euro și 4500 RON pentru a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române, persoane asupra cărora a asigurat-o că are influență, în scopul angajării pe un post de inspector tehnic la instituția menționată.

Fapta nr. 6 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna mai a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat și a primit de la numita G., suma totală de 5000 euro, pentru a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române, persoane asupra cărora a asigurat-o că are influență, în scopul angajării pe un post de inspector tehnic la instituția menționată.

Fapta nr. 7 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., în luna mai a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat și a primit de la numita H., suma de 2000 euro pentru a interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române, persoane asupra cărora a asigurat-o că are influență, în scopul angajării pe un post de inspector tehnic la instituția menționată.

Fapta nr. 8 - trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna iulie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a solicitat și a primit de la numita I. suma de 1500 RON, pentru a interveni pe lângă funcționari publici care se ocupă cu eliberarea permiselor de conducere, persoane asupra cărora a asigurat-o că are influență, în scopul obținerii permisului de conducere în mod ilegal (fără a mai fi necesară susținerea probei practice).

Fapta nr. 9 și fapta nr. 10 - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., în luna februarie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." prin folosirea de calități mincinoase (calitatea de angajat în cadrul Autorității Navale Române) a indus în eroare persoanele vătămate R. și S., promițându-le în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani, îi va ajuta să se angajeze pe un post de inspector naval în cadrul instituției amintite, determinându-i astfel să îi remită sumele de 4000 euro,respectiv 3000 de euro, în scopul menționat.

Fapta nr. 11 și fapta nr. 12 - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna martie a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A.", a indus în eroare persoana vătămată J., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), o va ajuta să se angajeze pe un post de inspector în cadrul Autorității Navale Române (mai exact în cadrul Departamentului Îmbarcări-Debarcări), determinând-o astfel să îi remită suma de 2200 dolari (echivalentul a 2000 euro), în scopul menționat. În luna martie a anului 2017, A., a indus în eroare persoana vătămată K., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), îl va ajuta să se angajeze pe un post de inspector în cadrul Autorității Navale Române (mai exact, postul respectiv consta în supravegherea transporturilor de mărfuri periculoase), determinându-l astfel să îi remită suma totală de 13800 dolari (echivalentul a 13000 euro), în scopul menționat.

Fapta nr. 13 - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că pe parcursul lunilor martie- aprilie 2017, A. a indus în eroare persoana vătămată L., promițându-i în mod mincinos că îi va întocmi dosarul de înscriere la o licitație privind achiziționarea de licențe T. organizată de Primăria Municipiului Constanța, determinându-l astfel să îi remită sumele de 7000 euro și 10000 RON, în scopul menționat.

Fapta nr. 14 - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna mai a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a indus în eroare persoana vătămată M., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), o va ajuta să se angajeze pe un post în cadrul Autorității Navale Române (mai exact la Serviciul Îmbarcări-Debarcări personal navigant, ca lucrător civil cu studii superioare), determinând-o astfel să îi remită sumele de 2000 euro și 1000 RON, în scopul menționat.

Faptele nr. 15, 16, 17 și 18 - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., s-a reținut că în luna mai a anului 2017, A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." a indus în eroare persoana vătămată N., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), îl va ajuta să se angajeze pe un post de inspector tehnic în cadrul Autorității Navale Române, determinându-l astfel să îi remită suma totală de 2000 RON (în trei tranșe), în scopul menționat. În luna mai a anului 2017, A. a indus în eroare persoana vătămată O., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), îl va ajuta să se angajeze pe un post de inspector tehnic în cadrul Autorității Navale Române, determinându-l astfel să îi remită suma totală de 2000 RON, în scopul menționat. În luna mai a anului 2017, A. a indus în eroare persoana vătămată P., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), îl va ajuta să se angajeze pe un post de inspector tehnic în cadrul Autorității Navale Române, determinându-l astfel să îi remită suma totală de 2000, în scopul menționat. În luna mai a anului 2017, A. a indus în eroare persoana vătămată Q., promițându-i în mod mincinos că în schimbul unor sume de bani (care reprezentau cheltuieli aferente întocmirii dosarului - vizita medicală, cursuri de specializare, comision), îl va ajuta să se angajeze pe un post de inspector tehnic în cadrul Autorității Navale Române, determinându-l astfel să îi remită suma totală de 2000 RON, în scopul menționat.

S-a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești inculpata A. a recunoscut săvârșirea fiecăreia dintre infracțiunile descrise, inclusiv în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat.

La alegerea și individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen., gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatei vor fi determinate prin analiza circumstanțelor reale și împrejurărilor de fapt (numărul mare de persoane induse în eroare de inculpată, numărul mare de fapte, sumele de bani mari percepute și primate, faptul că doar o parte au fost recuperate, scenariul asemănător după care inculpata acționa, modus operandi ce cunoștea variațiuni pe aceeași temă), natura infracțiunilor care au adus atingere patrimoniului, care subminează și imaginea privind probitatea profesională și ținuta morală pe care trebuie să le prezinte un funcționar public din cadrul Autorității Navale Române, principiile de bună administrație, echitate și justiție socială, datele ce caracterizează persoana inculpatei (în vârstă de 37 ani, cetățean român, căsătorită, un copil minor în întreținere, psiholog) aceasta posedând studiile necesare dar și un nivel peste medie de inteligență emoțională care îi permite să citească limbajul verbal și nonverbal al victimelor sale, să simuleze empatia și să speculeze nevoia disperată privind un loc de muncă.

Prima instanță a dispus executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 291 alin. (2) din C. pen. potrivit cărora:, banii, valorile sau orice bunuri m primate sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent, precum și dispozițiile art. 292 alin. (2), (3), (4) din C. pen. și a dispus confiscarea sumelor menționate în sentință și constatând că prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, în patrimoniile părților vătămate a rezultat un prejudiciu material cert produs în legătură directă de cauzalitate cu faptele inculpatei A. și, în măsura în care inculpata nu a restituit acele sume, a apreciat impune obligarea acesteia la acoperirea prejudiciilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpata A.

Prin Decizia penală nr. 960/P din 31.10.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpata A.. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a fost desființată în parte sentința apelată și, rejudecând, în baza art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani primite de către inculpata A. prin comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.: 3.500 RON primită de la B., 4.000 euro și 3.000 RON primită de la C., 2.000 euro primită de la E., 3.300 euro și 4.500 RON primită de la F., 5.000 euro primită de la G., 2.000 euro primită de la H., 1.500 RON primită de la I. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin hotărârii instanței de apel.

S-a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatei A. sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen. De asemenea, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 23.03.2018 din fața instanței de fond inculpata A. a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificate. Totodată, s-a constatat că prin motivele de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de către inculpata A. nu s-a criticat modalitatea de reținere a stării de fapt de către instanța de fond.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, s-a constatat că nu este întemeiat primul motiv de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a susținut că s-ar fi impus, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, schimbarea de încadrare juridică într-o singură infracțiune de înșelăciune, art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și să se aplice o singură pedeapsă pentru comiterea acestei infracțiuni, fiind vorba despre 10 acte materiale de înșelăciune, dar în privința a două persoane vătămate R. și S. s-a reținut art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., iar în celelalte cazuri art. 244 alin. (1) din C. pen.

În acest sens, a avut în vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 din data de 30.05.2017 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., care prevede:

"Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni." Curtea Constituțională a reținut că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. - care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate - creează o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Prin urmare, ceea ce este relevant pentru reținerea unicității legale a infracțiunii este: unitatea de subiect activ al infracțiunii, unitatea de rezoluție infracțională, acțiunile sau inacțiunile comise să prezinte, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Curtea a constatat că nu există nici unitate de rezoluție infracțională și nici identitate privind conținutul aceleiași infracțiuni între faptele comise de inculpata A. în luna februarie a anului 2017 și celelalte fapte comise de aceiași inculpată în perioada martie - mai 2017, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor din luna februarie 2017 de către inculpata A., psiholog la cabinet individual de psihologie "A." doar la aceste fapte inculpata folosindu-se de o calitate mincinoasă, respectiv calitatea de angajat în cadrul Autorității Navale Române.

S-a apreciat că nu este întemeiat nici primul motiv de apel invocat de inculpata A. prin care s-a susținut că nu se impunea reținerea infracțiunii de trafic de influență și, prin urmare, ar fi trebuit să se dispună schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de înșelăciune, în formă continuată.

S-a reținut că în practica judiciară și în literatura juridică s-a stabilit că infracțiunea de influență se săvârșește și atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcționar, creează persoanei falsa credință că s-ar bucura de această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influență, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influența presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacției.

S-a mai reținut că faptele prin care inculpata A. a promis intervenția pe lângă unii funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române în scopul angajării pe un post de inspector tehnic în cadrul acestei instituții, persoane asupra cărora inculpata a dat asigurări că are influență, practica judiciară și literatura juridică stabilind că nu are importanță dacă intervenția promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenție s-a urmărit efectuarea de către funcționar a unui act legal sau a unui act ilegal și nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcționar în sensul celor dorite de persoana interesată.

Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate reține că faptele 1 - 8 expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu cele ale infracțiunii de trafic de influență, atâta timp cât de fiecare dată inculpata A. a promis că va interveni pe lângă funcționari publici din cadrul Autorității Navale Române în scopul angajării pe un post de inspector tehnic în cadrul acestei instituții, inculpata fiind convingătoare în crearea acestei percepții false, respectiv a influenței pe care ar fi avut-o pe lângă funcționarii publici din cadrul Autorității Navale Române.

S-a constatat că nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv de apel al inculpatei A. prin care a solicitat să se reducă pedepsele aplicate și să se dispună suspendarea sub supraveghere a exercitării pedepsei rezultante. În acest sens, s-a reținut că instanța de fond a efectuat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatei A., s-a dat eficiență prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar pedepsele aplicate au fost orientate spre jumătatea dintre minimul special și maximul special al pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte reținută. De asemenea, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, având în vedere perseverența infracțională deosebită a inculpatei, sumele mari de bani solicitate de la diferite persoane, cu excepția sumelor de bani care au fost restituite la scurt timp unora dintre persoane, celelalte sume de bani obținute de către inculpată prin activitatea infracțională de înșelăciune din prezentul dosar au fost cheltuite și în perioada de aproximativ 1 an și 5 luni care a trecut de atunci până în prezent inculpata nu a restituit alte sume de bani victimelor infracțiunilor de înșelăciune.

Totodată, s-a apreciat că situația familială a inculpatei (are în grijă singură pe fiica ei și pe părinți) nu poate fi avută în vedere la reducerea pedepselor, având în vedere că această situație este existentă de mai mult timp și nu a împiedicat-o totuși pe inculpată să comită faptele care fac obiectul prezentului dosar.

Curtea a constatat că cel de al doilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public este fondat, având în vedere că în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență sunt incidente prevederile art. 291 alin. (2) din C. pen.:

"(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent." Prin urmare, s-a constatat că nu are importanță ce s-a întâmplat după consumarea infracțiunilor de trafic de influență, respectiv faptul că inculpata A. a considerat că "restituie" o parte din bani persoanelor de la care a luat aceste sume, prevederile art. 291 alin. (2) din C. pen. privind confiscarea vizând întreaga sumă de bani primită pentru traficarea influenței, indiferent dacă inculpatul a restituit integral sau parțial suma de bani.

S-a mai constatat că nu sunt incidente prevederile art. 292 alin. (3) din C. pen. care prevăd că banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie cumpărătorilor de influență doar dacă acestea au fost date după efectuarea denunțului și dacă denunțul a fost făcut înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la faptă. În acest sens, s-a reținut că în cazul acelor fapte de trafic de influență, cei 8 denunțători pentru infracțiunea de trafic de influență au efectuat denunțurile după ce au dat inculpatei sumele de bani.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpata A., la data de 10.12.2018, prin apărător ales, avocat V.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpata A. a susținut că decizia atacată "este nelegală raportat la conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". A invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., incident atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esență, a arătat că motivul de nelegalitate îl constituie neaplicarea corectă a dispozițiilor legale, constând în aceea că instanța de apel nu a înțeles să aibă în vedere obligativitatea aplicării imediate a Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale a României. În temeiul art. 441 C. proc. pen., a solicitat instanței să dispună suspendarea executării hotărârii.

În cererea scrisă formulată, a susținut că motivul de nelegalitate își găsește aplicabilitatea prin prisma motivelor declarării căii de atac a apelului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, arătând în prezenta cale extraordinara de atac că instanța de apel a ignorat o Decizie a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții legale, acesta fiind temeiul motivului de apel pe care parchetul l-a formulat în favoarea inculpatei A.. A precizat că în speță este vorba despre Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., respectiv la condiția unității subiectului pasiv pentru reținerea infracțiunii continuate.

S-a susținut că rezoluția infracționala a inculpatei A. a fost identica la toate actele materiale de înșelăciune, cu aceasta fiind îndeplinite toate condițiile pentru reținerea unicității legale a infracțiunii în formă continuată, nefiind corect raționamentul instanței de control judiciar, în sensul că nu calitatea mincinoasa de care se folosește făptuitorul prezintă importanta din punct de vedere al rezoluției infracționale, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și unitatea legala a infracțiunii reținându-se indiferent de aspectele nereale pe care făptuitorul alege să le folosească în înșelarea diverselor persoane. S-a mai solicitat să se observe împrejurarea că instanța de apel a înțeles să admită cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel în defavoarea inculpatei A., dispunând confiscarea unor sume de bani.

Prin urmare, s-a menționat că se impune casarea hotărârii, față de împrejurarea că instanța de apel a ignorat o Decizie a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții legale, motivul de apel a fost declarat în favoarea inculpatei A. de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, iar instanța de apel a înțeles să admită cel de-al doilea motiv de apel, respectiv cel în defavoarea inculpatei A., dispunând confiscarea unor sume de bani.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului în casație formulat împotriva deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care o consideră nelegala raportat la conformitatea hotărârii atacate și regulile de drept aplicabile. De asemenea, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii.

Prin încheierea din 19 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 960/P din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța și a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație, în ședință publică, la data de 02 aprilie 2019.

S-a constatat că cerere de recurs în casație este admisibilă în principiu, a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții, domiciliul acesteia, hotărârea care se atacă, cazurile de recurs în casație pe care se întemeiază, motivarea acestora, precum și semnătura persoanei care exercită calea de atac. De asemenea, cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 din C. proc. pen.

La termenul de judecată din 2 aprilie 2019, recurenta inculpată A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, având în vedere că instanța de apel nu a respectat Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale, iar în ceea ce privește suspendarea executării hotărârii a menționat că are un minor în îngrijire.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma cazului invocat de inculpata A. în cererea de recurs în casație, în limitele motivelor de casare invocate în cerere, în conformitate cu art. 447 din C. proc. pen. și art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază în prealabil că recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara nelegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor nelegale, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței.

În cauză, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 281 din 25 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 960/P din 31 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, inculpata A., a fost condamnată pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni și pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni prevăzute de art. 38 și art. 39 lit. b) din C. pen.

Pentru infracțiunea de trafic de influență, art. 291 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 ani la 7 ani, (inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare) pentru infracțiunea de înșelăciune norma incriminatoare art. 244 alin. (1) din C. pen. prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare (inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare) iar art. 244 alin. (2) din C. pen. legea prevede o pedeapsă de la 1 an la 5 ani închisoare (inculpatei i-a fost aplicată pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare).

Făcând aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, de 3 trei ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte (1/3 din 3 ani) adică un spor de 1 an, în final, inculpata având de executat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Prin urmare, în raport de cele anterior menționate, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatei a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, fiind orientată spre limita minimă.

Critica inculpatei A. referitoare la neaplicarea Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale, care stabilește reținerea formei continuate și modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 35 din C. pen., precum și faptul că instanța de apel a ignorat această decizie, nu este întemeiată, având în vedere că instanța de apel a analizat încadrarea juridică a faptelor raportat la decizia Curții Constituționale și a constatat că nu este întemeiat motivul invocat de parchet prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei într-o singură infracțiune de înșelăciune prevăzută de ar. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., așa cum rezultă din decizia recurată la filele x. Mai mult decât atât, Înalta Curte arată că această critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, nelegalitatea încadrării juridice nu constituie un motiv de recurs în casație, nefiind prevăzut expres printre cazurile prevăzute limitativ de art. 438 C. proc. pen., iar pe de altă parte, criticile recurentei vizează netemeinicia pedepsei aplicate, aspecte ce nu pot fi asimilate cazului de casare privind aplicarea unei pedepse nelegale.

În consecință, Înalta Curte reține că pedeapsa aplicată inculpatei A. de 4 ani închisoare este în limitele prevăzute de lege, iar prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se critică faptul că instanța de apel a ignorat o decizie a Curții Constituționale, critici care nu pot fi circumscrise cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut ca atare.

În consecință, Înalta Curte reține că sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., fără a putea analiza și netemeinicia deciziei atacate. Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Totodată, prin motivele de recurs în casație formulate de inculpata A., a solicitat, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii.

Înalta Curte notează că potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care persoana condamnată nu respectă obligații impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casație, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării și reluarea executării pedepsei.

În raport de motivele invocate în cerere, cât și față de argumentele anterior expuse Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu se impune suspendarea executării hotărârii, având în vedere motivele invocate ce vizează situația familială a inculpatei și care nu sunt de natură a justifica o astfel de măsură. De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale, suspendarea executării hotărârii poate dura numai până la soluționarea pe fond a cererii de recurs în casație, când hotărârea atacată este desființată prin admiterea căii de atac și, ca atare, nu mai poate fi executată sau, dimpotrivă, când cererea de recurs în casație fiind respinsă hotărârea atacată va fi executată.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 960/P din data de 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) din C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 960/P din data de 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV