ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din

data de 14 mai 2013, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov au fost

condamnați inculpații:

- 12 ani închisoare

și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. - parte vătămată F.A.G.;

- 12 ani închisoare

și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - parte vătămată K.N.

- 7 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. - parte vătămată F.A.G.

- 4 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și

art. 37 lit. a) C. pen.

Au contopit pedepsele

și s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și

6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pedeapsă la care a adăugat

un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de

13 ani și 6 luni închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 61

alin. (1) C. pen. a fost revocat beneficiu) liberării condiționate din executarea

pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/S

din 23 februarie 2007 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr.

137 din 26 iulie 2007 a Curții de Apel Brașov, și a contopit restul de pedeapsă

rămas de executat, de 1.103 zile, cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta,

inculpatul executând în final pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare și 6 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., ce se va executa după executarea pedepsei închisorii

aplicate prin prezenta, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după

prescripția executării pedepsei.

Au fost interzise

inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

A fost dedusă

din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului, cu începere de la data de 11 mai 2012 și până la zi.

A fost menținută

măsura arestării preventive a inculpatului.

- 11 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - parte vătămată F.A.G.

- 11 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) - parte vătămată K.N.

- 6 ani închisoare

și 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 37 lit. b) - parte vătămată F.A.G.

- 4 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen , cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost contopite

pedepsele și s-a aplicat inculpatei I.MI. pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pedeapsă la care adaugă un

spor de 1 an închisoare, în final inculpata executând pedeapsa de 12 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., ce se va executa după executarea

pedepsei închisorii aplicate prin prezenta, după grațierea totală sau a restului

de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

Au fost interzise

inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

A fost dedusă

din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reținerii și arestării

preventive a inculpatei, cu începere de la data de 11 mai 2012 și până la zi.

A fost menținut

măsura arestării preventive a inculpatei.

- 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A interzis inculpatei,

ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și b) și a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de

2 ani și 6 luni.

Pe durata suspendării

condiționate a pedepsei aplicate a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A fost atrasă

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

- 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A interzis inculpatei,

ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și b) C. pen.

A dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 6 luni și a

suspendat executarea pedepsei accesorii.

A fost atrasă

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a luat act că

partea vătămată F.A.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 17

alin. (1) și art. 18 alin. (2), art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357,

art. 1381 și art. 1385-1386 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu

de Ministerul Public  - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, în numele părții

vătămate minore K.N. și în consecință:

A obligat inculpații

I.MI. și I.M. să achite fiecare suma de câte 5.000 euro - echivalentul în RON la

data plății la cursul de referință stabilit de Banca Națională a României, în favoarea

părții vătămate minore K.N., cu titlu de daune morale.

În baza art. 353

și art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen. a menținut măsura

sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din data de 11 mai 2012 a D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Brașov, asupra sumei de 1.380 euro aparținând inculpatului

I.M., până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 353

și art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen. a menținut măsura

sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din data de 11 mai 2012 a D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Brașov, asupra sumei de 1.958 RON aparținând inculpatei I.MI.,

până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.M. a sumei de 50.000 RON și de

la inculpata I.MI. a sumei de 50.000 RON.

În baza art. 329

alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.M. a sumei de

5.700 RON și de la inculpata I.MI. a sumei de 5.700 RON.

A obligat inculpații

I.MI. și I.M. la plata sumei de câte 2.500 RON fiecare, în favoarea statului și

inculpatele C.L. și L.C. la plata sumei de câte 1.200 RON fiecare, în favoarea statului,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că în perioada septembrie 2011 (iar nu

decembrie 2011, cum în mod greșit s-a consemnat în rechizitoriu la reținerea în

drept a faptelor, fiind vorba de o evidentă eroare materială) - 6 mai 2012, partea

vătămată minoră F.A.G., după ce a fost racolată de inculpații I.M. și I.MI., a fost

constrânsă să întrețină raporturi sexuale contra cost cu diferiți clienți atât în

apartamentul situat în mun. Brașov, str. A.V., unde victima a fost găzduită, împreună

cu partea vătămată minoră K.N., cât și pe teritoriul Italiei, la Perugia, într-un

imobil ce aparține unor rude ale inculpatei I.MI., unde victima a fost obligată,

de asemenea, să se prostitueze, fiind agresată fizic în fiecare zi de către inculpatul

I.M.

Constrângerea

realizată de inculpați a constat în faptul că aceștia au profitat de vulnerabilitatea

victimei, de situația socială și materială precară care o împiedica să-și câștige

existența prin mijloace licite, precum și de frica pe care partea vătămată o resimțea

cu privire la persoana celor doi inculpați, în condițiile în care prima racolare

a părții vătămate - la începutul anului 2011 - s-a realizat, potrivit declarațiilor

acesteia, cu forța, în timp ce victima se afla acasă la ea, iar inculpatul a obligat-o

să se ducă cu el, partea vătămată fiind îmbrăcată în pijamale, ceea ce denotă faptul

că un refuz din partea victimei ar fi fost de neconceput pentru inculpat. Totodată,

instanța a reținut că și pe perioada găzduirii părții vătămate în locațiile mai

sus amintite au fost exercitate acte de constrângere din partea celor doi inculpați,

victima F.A.G. precizând că „nu am plecat de la M.I. și I.MI. după cele două săptămâni

pentru că nu-mi era permis să ies din casă, fiind amenințată de către aceștia și

bătută de mai multe ori".

Chiar dacă ulterior,

în fața instanței de judecată, partea vătămată F.A.G. nu a mai reiterat cu acuratețe

aspectele referitoare la starea de fapt, încercând să diminueze vinovăția inculpaților

sub aspectul exercitării de constrângeri („când m-am dus la inculpați pe str.

A.V. nu am făcut-o de frica acestora ci pentru a bea o cafea și am fost de acord

să mă prostituez", Tribunalul a reținut, pe de o parte, că declarațiile inițiale

ale părții vătămate, date la scurt timp după epuizarea faptelor, sunt cele care

corespund realității, iar pe de altă parte, reținerile manifestate de victimă în

fața instanței sunt explicabile prin prezența în sala de judecată a celor doi inculpați,

care, având în vedere relația de supunere creată în timp între cei care au profitat

de victimă și minora în cauză, sunt de natură să influențeze atât percepția acesteia

asupra evenimentelor, cât și să conducă la o reacție firească a acestei părți vătămate

cu privire la a declara fără rezerve despre tot ceea ce s-a petrecut în realitate.

Totodată, cu referire la constrângerea exercitată de inculpați asupra victimei F.A.G.,

instanța a avut în vedere și declarațiile celeilalte părți vătămate - K.N., care

a arătat că „A. mi s-a plâns odată că a bătut-o inculpatul". În ceea ce o privește

pe inculpata I.MI., deși partea vătămată F.A.G. a susținut constant pe parcursul

cercetării judecătorești că aceasta nu a forțat-o să se prostitueze și nici nu a

încasat bani de la victimă, protejând-o atunci când apăreau probleme cu clienții,

totuși arată că atunci când stătea pe str. A.V. a reușit să fugă de la inculpați

în momentul în care M. i-a tras o palmă, ceea ce face dovada, o dată în plus, a

presiunii la care erau supuse victimele minore intrate în sfera de influență a inculpaților,

precum și faptul că libertatea de voință și de acțiune a acestora era total abolită,

cei doi inculpați profitând și de starea psihică precară a victimei F.A.G., care

obișnuia să consume substanțe halucinogene. Astfel, partea vătămată F.A.G., în ciuda

inconsistentelor care se regăsesc în declarația dată în fața instanței, arată totuși,

fără niciun fel de ezitare, că a fost bătură de inculpatul I.M. de câteva ori, atunci

când greșea, în sensul că trăgea prenadez pe nas sau avea un comportament urât.

Victima a mai precizat că inculpatul o bătea preventiv, pentru a-i da de înțeles

ce urmează să pățească dacă o să plece de la el. Totodată, partea vătămată a arătat

că de la inculpata I.MI. a luat o singură dată o palmă, aceasta fiind supărată pentru

o greșeală făcută de victima minoră.

Față de aspectele

mai sus prezentate, instanța a reținut ca fiind neverosimile susținerile părții

vătămate F.A.G. din faza de judecată, în sensul în care, cu prilejul ascultării

sale în cursul urmăririi penale, ar fi fost bătută și amenințată de doamna N. (lucrător

în cadrul B.C.C.O. Brașov), în condițiile în care declarațiile părții vătămate au

fost luate de fiecare dată în prezența unui avocat desemnat din oficiu și a unui

reprezentant al A.N.I.T.P. - Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

Aceste aspecte se coroborează și cu declarația părții vătămate K.N. care a arătat

în fața instanței că în momentul în care a dat declarație la poliție și la Parchet

nu a fost constrânsă, nu a fost amenințată în niciun fel și nu a fost agresată fizic

iar declarația nu i-a fost dictată.

Astfel, instanța

a constatat că în perioada septembrie 2011 - 6 mai 2012 partea vătămată F.A.G. a

fost recrutată și găzduită, prin exercitarea de constrângeri (amenințări și violențe

fizice), astfel cum au fost acestea mai sus descrise, de către inculpații I.M. și

I.MI., într-un apartament din mun. Brașov, situat pe str. A.V., precum și într-un

imobil din localitatea Perugia, Italia, fiind obligată să întrețină raporturi sexuale

contra cost cu diferiți clienți, sumele de bani obținute din aceste activități fiind

remise în totalitate inculpaților.

Modalitatea în

care inculpații I. au decis să racoleze clienții, cu care ulterior cele două victime

(F.A.G. și K.N.) au întreținut relații sexuale, a fost publicarea de anunțuri în

cotidianul „T.E.", cu indicarea numerelor de telefon T1, T2, T3, T4, T5, T6.

Atât victimele,

cât și inculpata I.MI. răspundeau la numerele de telefon sus menționate, ocazie

cu care stabileau cu clienții întâlnirile și le comunicau acestora tarifele impuse

de către învinuiți [„sex oral, normal și anal, costă 100 RON o finalizare, 2 finalizări

e 150 RON (...)"].

De cele mai multe

ori clienții se deplasau în apartamentul închiriat de inculpați, victimele fiind

supravegheate din locuință sau telefonic, în principal de către inculpata I.MI.

Toate aceste aspecte

reies atât din declarațiile inculpaților (cu referire la modalitatea de atragere

a clienților beneficiari ai serviciilor sexuale prestate de părțile vătămate), dar

și din depozițiile martorilor ascultați în faza de urmărire penală și, în mod nemijlocit,

în cursul cercetării judecătorești: D.L., P.I. și R.A.M., care au arătat că persoana

cu care au întreținut raporturi sexuale, contra cost, în luna aprilie 2012, este

F.A.G., l.G.C. și M.D.V., care, în cursul lunii mai 2012, respectiv în primăvara

aceluiași an, au stat de vorbă cu partea vătămată F.A.G., dar au refuzat să întrețină

raporturi sexuale cu aceasta întrucât nu Ie-a plăcut condițiille în care se prezenta

apartamentul.

În cauză, din

ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, astfel cum a fost mai sus expus, instanța a constatat că inculpații

I.M. și I.MI. se fac vinovați de săvârșirea, cu intenție directă, a infracțiunilor

de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3)

teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, și trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, având ca parte vătămată

pe F.A.G.

Din declarațiile

victimei F.A.G. rezultă că cei doi inculpați cunoșteau starea de minorat a părții

vătămate, în condițiile în care actul său de identitate se afla în posesia inculpatului

I.M. De asemenea, inculpata I.MI. a declarat în cursul urmăririi penale că avea

cunoștință de vârsta victimei minore, aceasta împlinind 18 ani la data de 6 mai

2012, când locuia în apartamentul închiriat de inculpați, situat pe str. A.V. din

mun. Brașov. Revenirile inculpatei în cursul cercetării judecătorești cu privire

la declarația inițială nu pot fi avute în vedere de instanță, justificarea acesteia,

în sensul că era zăpăcită când a ascultat-o procurorul, fiind de neacceptat.

Infracțiunea de

trafic de minori reținută în sarcina inculpaților, având ca parte vătămată pe F.A.G.,

are ca dată a epuizării 6 mai 2012, moment la care victima a împlinit vârsta de

18 ani, în continuare inculpații făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiuni de

trafic de persoane, cu privire la aceeași parte vătămată pe care au continuat să

o găzduiască și să o supună, prin constrângere, la practicarea de raporturi sexuale

contra cost cu diferiți clienți, în beneficiul inculpaților, aceștia profitând de

acțiunile de amenințare și violență pe care le-au exercitat asupra victimei pe perioada

cât aceasta era minoră. Infracțiunea de trafic de persoane având ca parte vătămată

pe F.A.G. s-a epuizat la data de 11 mai 2012, când activitatea ilicită a celor doi

inculpați a fost stopată prin intervenția organelor judiciare, cu ocazia descinderii

la locuința inculpaților de pe str. A.V. din mun. Brașov fiind depistați inculpații

I.M. și I.MI., inculpatele C.L. și L.C., precum și victima F.A.G.

Cu privire la

infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina celor doi inculpați I., având

ca parte vătămată pe K.N., Tribunalul a constatat că, în fapt, la începutul anului

2012, inculpații au profitat de vulnerabilitatea victimei minore, în vârstă de 16

ani la acel moment, în contextul în care aceasta nu avea loc de muncă sau locuință,

și, manifestându-se agresiv atât la momentul racolării, cât și pe parcursul exploatării,

au reușit să o determine să accepte să întrețină raporturi sexuale contra cost cu

diferite persoane, în beneficiul celor doi inculpați, care au încasat procente din

tarifele obținute de partea vătămată în urma acestor activități.

Victima minoră

K.N. a desfășurat activitățile mai sus descrise în perioada ianuarie 2012 și până

în luna aprilie 2012, când, în timp ce inculpata I.MI. a rămas în România și a supravegheat-o

pe F.A.G., inculpatul I.M. a transportat-o pe K.N. în Perugia (Italia), unde a găzduit-o

într-un imobil situat pe strada V.M., ce aparține unor rude ale inculpatei I.MI.,

și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale, contra cost, cu diferiți clienți.

Starea de fapt

mai sus expusă reiese în primul rând din declarațiile lipsite de echivoc ale părții

vătămate K.N. care a arătat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței

faptul că, la începutul anului 2012, a fost obligată de inculpatul I.M. să îl urmeze

în locuința pe care cei doi soți o închiriaseră în Brașov, pe str. A.V., cu scopul

de a întreține raporturi sexuale contra cost cu diferiți clienți, contra unor sume

de bani ce reveneau inculpaților, supravegherea victimei minore fiind realizată

de către inculpata I.MI. Deși partea vătămată a refuzat inițial să rămână în locația

sus arătată, aceasta a acceptat în cele din urmă, în condițiile în care a fost amenințată

de inculpatul I.M. că poate pleca de la ei, dar fără o mână și un picior. În perioada

cât victima minoră a locuit în apartamentul celor doi inculpați, aceasta a amenințată

cu bătaia de către inculpatul I.M. și chiar a primit o palmă de la acesta din urmă.

Partea vătămată mai precizează, prin declarația dată în cursul urmăririi penale,

că inculpatul obișnuia să exercite agresiuni fizice și asupra victimei F.A.G.

Activitățile desfășurate

de victima K.N. în locuința inculpaților aflată pe str. A.V. din Brașov sunt confirmate

și de declarațiile date de partea vătămată F.A.G., respectiv depoziția martorului

O.G., care a recunoscut-o pe victima minoră din fotografia aflată la dosarul de

urmărire penală ca fiind persoana pe care a văzut-o în apartamentul de pe str. A.V.,

jud. Brașov, locație la care s-a deplasat în urma unui anunț citit în ziarul „T.E.",

dar cu care a refuzat să întrețină raporturi sexuale. Totodată, martorul T.V. a

arătat că a întreținut raporturi sexuale cu victima minoră K.N. în apartamentul

mai sus menționat într-una din cele două dăți când s-a prezentat la locuința respectivă.

Cei doi inculpați

cunoșteau starea de minorat a părții vătămate K.N., acest lucru reieșind din declarațiile

părții vătămate F.A.G. care a arătat că N. a precizat faptul că este minoră, a spus

că are 16-17 ani, eu eram de față și inculpații erau prezenți. Totodată, partea

vătămată în cauză - K.N. a arătat că i-a spus inculpatului I.M., în momentul în

care s-a angajat să lucreze pentru el, că era minoră.

Cu privire la

infracțiunea de proxenetism, faptă prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1)

C. pen., reținută prin actul de sesizare a instanței, Tribunalul a constatat că

probele administrate în cauză fac dovada că în perioada iunie 2011 - 11 mai 2012

inculpații I.M. și I.MI. au înlesnit practicarea prostituției de către C.L. și L.C.

și au tras foloase de pe urma activității infracționale a celor două.

Astfel, părțile

vătămate F.A.G. și K.N. au arătat, în declarațiile date în fața instanței, că au

practicat raporturi sexuale în apartamentul închiriat de inculpați în mun. Brașov,

pe str. A.V., împreună cu C.L. și L.C.

Aceste declarații

se coroborează cu recunoașterea de către inculpatele C.L. și L.C. (trimise, la rândul

lor în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 328 C. pen.) a faptului că au locuit împreună cu inculpații

I.M. și I.MI. și au întreținut raporturi sexuale contra cost cu diferiți clienți,

care le contactau pe acestea telefonic, în urma anunțurilor din ziar.

Față de probatoriul

administrat în cauză, astfel cum a fost expus prin prezenta, Tribunalul a constatat

că inculpații I.M. și I.MI. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute

în sarcina lor prin cele două acte de sesizare a instanței.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului I.M., în conformitate cu dispozițiile

art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracțiunilor

săvârșite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în

supunerea la prostituție a mai multor persoane, dintre care unele erau minore, faptul

că activitatea infracțională a inculpatului a început la foarte scurt timp după

ce acesta a fost liberat din penitenciar, după executarea unei pedepse privative

de libertate de 8 ani închisoare, precum și conduita procesuală a acestuia de nerecunoaștere

a niciuneia dintre infracțiunile săvârșite, dovedind astfel că nu conștientizează

pericolul pentru ordinea publică al activităților desfășurate.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatei I.MI., în conformitate cu dispozițiile

art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracțiunilor

săvârșite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în

supunerea la prostituție a mai multor persoane, dintre care unele erau minore, precum

și conduita procesuală a inculpatei de nerecunoaștere a niciuneia dintre infracțiunile

săvârșite, dovedind astfel că nu conștientizează pericolul pentru ordinea publică

al activităților desfășurate.

II. În ceea ce

le privește pe inculpatele C.L. și L.C.

Inculpatele C.L.

și L.C. au fost trimise în judecată, prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T.

Brașov în Dosarul nr. 38D/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 328 C. pen., constând în aceea că, în cursul

anului 2011 și până în luna mai 2012, acestea și-au procurat mijloacele de existență,

întreținând în acest scop raporturi sexuale cu diferiți clienți, pe care i-au racolat

prin intermediul anunțurilor la rubrica „întâlniri pe fir" din cotidianul „T.E.".

În ședința publică din data de 2 octombrie 2012, înainte de începerea cercetării

judecătorești, inculpatele au recunoscut săvârșirea faptelor reținute prin actul

de sesizare a instanței, solicitând ca judecata în cauza de față să se facă numai

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le

însușesc, în acord cu prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, reținând

faptul că inculpatele și-au recunoscut vinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de prostituție, instanța a constatat că probele administrate în cursul urmăririi

penale se coroborează cu această recunoaștere.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, Tribunalul a reținut următoarele: Partea vătămată

F.A.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale aceasta

arătând că își va preciza pretențiile civile în fața instanței de judecată, aspect

care însă nu s-a întâmplat până la citirea actului de sesizare, conform prevederilor

art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în ședința publică din data de 2 octombrie 2012,

motiv pentru care Tribunalul urmează a lua act de faptul că această parte vătămată,

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în vedere și declarația

acesteia consemnată în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data

de 25 iulie 2012, prin care a arătat că nu solicită pretenții civile de la cei doi

inculpați I.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel:

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Brașov a criticat sentința pentru nelegalitate arătându-se că:

a. prima instanță

nu a aplicat corect procedeul de contopire în ceea ce privește pedepsele aplicate

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului I.M., deoarece au fost săvârșite

în termenul liberării condiționate și în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel,

prima instanță ar fi trebuit să dea prioritate regulilor recidivei și să revoce

față de fiecare condamnare liberarea condiționată și în final să aplice regulile

concursului de infracțiuni.

b. în mod greșit

nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților I.M. și I.MI. la plata daunelor

morale către partea vătămată minoră K.N.

c. prima instanță

nu a dispus confiscarea specială a sumelor de bani obținute din practicarea prostituției

de către inculpatele C.L. și L.C.

d. nu s-a dispus

confiscarea specială de la inculpații I.M. și I.MI. a sumei de bani obținută din

exploatarea părții civile K.N., după obligarea acestora la plata daunelor morale.

I.M. și I.MI. au formulat motive de apel asemănătoare, aceștia solicitând pronunțarea

unei soluții de achitare, deoarece mijloacele de probă administrate în cauză nu

au reușit să dovedească, fără dubiu acuzațiile aduse acestor inculpați, în sensul

că, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, de trafic

de minori și proxenetism. În drept au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare,

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În susținerea

motivelor de apel, ambii inculpați au arătat că, prima instanță nu a luat în considerare

în procesul de coroborare a probelor declarațiile acelor martori care au arătat

că niciunul dintre inculpați I. nu au exercitat acte de violență sau de amenințare

asupra părților vătămate K.N. și F.A.G.

Inculpații au

mai invocat și faptul că, schimbarea declaraților unor martori, în sensul de a susține

acuzarea s-a datorat presiunii exercitate de către organele de urmărire penală,

care au început urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă împotriva acestora.

Ambii inculpați

au declarat că nu au urmărit decât să le ajute pe părțile vătămate ale infracțiunii

de trafic de persoane oferindu-le un loc în care acestea să locuiască.

În subsidiar,

ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor aplicate de către prima instanță,

arătând că acestea sunt prea mari, în susținerea acestui din urmă motiv de apel,

cei doi inculpați arătând că au copii în întreținere.

Prin decizia penală

nr. 91/AP din 14 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov pentru

inculpații I.M. și I.MI. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 14 mai 2013,

a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și în rejudecare:

I. A fost descontopită

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.M. de 13 ani și 6 luni închisoare și

6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. și au fost repuse pedepsele

în individualitatea lor de:

- 12 ani închisoare

și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2)

și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 12 ani închisoare

și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 7 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 4 ani închisoare

și 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a)

C. pen.

- sporul de 1

an și 6 luni închisoare;

Au fost reduse

pedepsele aplicate inculpatului I.M. după cum urmează:

- de la 12 ani

închisoare la 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

- parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 12 ani

închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

- parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 7 ani

închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

- parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- de la 4 ani

închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută

de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Au fost menținute

pedepsele complementare aplicate de către prima instanță.

În baza art. 61

alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea

pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/S

din 23 februarie 2007 a Tribunalului Brașov și dispune contopirea restului de pedeapsă

rămas de executat, de 1.103 zile, cu fiecare dintre cele 4 pedepse aplicate inculpatului

I.M. prin prezenta decizie (11 ani închisoare, 10 ani închisoare, 6 ani închisoare,

3 ani închisoare) rezultând următoarele pedepse: 11 ani închisoare, 10 ani închisoare,

6 ani închisoare, 3 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele

stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului I.M. pedeapsa cea mai grea, de 11

ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

II. A fost descontopită

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei I.MI. de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b),

d) și e) C. pen. pe o durată, de 5 ani și repune în individualitatea lor pedepsele:

- 11 ani închisoare

și 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori - parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2)

și (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 11 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de minori - parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 6 ani închisoare

și 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane - parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 4 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b)

C. pen.

- sporul de 1

an închisoare;

Au fost reduse

pedepsele aplicate inculpatei I.MI. după cum urmează:

- de la 11 ani

închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

- parte vătămată F.A.G. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 11 ani

închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

- parte vătămată K.N., prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a ll-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 6 ani

închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

- parte vătămată F.A.G., prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- de la 4 ani

închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută

de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost menținute

pedepsele complementare aplicate inculpatei I.MI.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele

stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatei I.MI. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani

închisoare 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d) și e) C. pen.

A fost menținută

starea de arest preventiv a inculpaților I.M. și I.MI. și a fost dedusă prevenția

de la 14 mai 2013 la zi.

În temeiul

art. 1357 și art. 1382 C. civ. inculpații I.MI. și I.M. au fost obligați în solidar

la plata sumei de 10.000 de euro (echivalentul în RON la data plății la cursul de

referință stabilit de Banca Națională a României), în favoarea părții vătămate minore

K.N., cu titlu de daune morale.

În temeiul

art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata L.C. a sumei de

24.000 RON și de Ia inculpata C.L. a sumelor de 21.000 RON și 4.500 euro, sume obținute

din săvârșirea de către cele două inculpate a infracțiunii de prostituție.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 189

C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către

Baroul Brașov a sumei de 800 RON, reprezentând două onorarii ale apărătorilor desemnați

din oficiu de câte 400 RON fiecare pentru inculpații I.M. și I.MI. și a sumei de

300 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu de câte 150 RON fiecare,

desemnați pentru părțile vătămate, sume ce se vor include în cheltuielile judiciare

avansate de stat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas

în sarcina acestuia.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a analizat într-o

manieră amănunțită declarațiile părților vătămate, reținând în mod temeinic faptul

că declarațiile date de către acestea, imediat după săvârșirea faptelor, în prezența

unui apărător din oficiu și a unui reprezentant al Agenției pentru Protecția Victimelor,

sunt cele care corespund realității.

Din mijloacele

de probă administrate în cauză, a rezultat fără nicio îndoială faptul că ambii inculpați

cunoșteau că cele două părți vătămate erau minore. În acest sens au fost avute în

vedere declarația părții vătămate F.A.G., potrivit căreia actele sale de identitate

s-au aflat în posesia inculpatului I.M., pe toată durata cât a fost traficată de

către acesta, declarația acesteia, în privința cunoașterii vârstei se coroborează

cu declarația inculpatei I.MI., care în faza de urmărire penală a arătat că a cunoscut

vârsta acestei părți vătămate. Potrivit prevederilor art. 70 C. proc. pen., aspectele

declarate de către un inculpat pot fi folosite și împotriva acestuia.

Și în privința

părții vătămate K.N., inculpații cunoșteau vârsta acesteia, având în vedere că i-au

procurat acte de identitate false, pentru a o duce în Italia, cunoscând că pentru

o parte vătămată minoră ar fi avut nevoie de consimțământul părinților.

Asupra părții

vătămate F.A.G. s-au exercitat forme de constrângere, atât la momentul racolării,

dar și ulterior, în acest sens avem în vedere faptul că inițial această parte vătămată

fiind obligată de inculpat să plece cu el a mers în pijamale, iar ulterior nu a

plecat din apartamentul acestora deoarece nu îi era permis să părăsească apartamentul,

fiind amenințată de către cei doi inculpați și bătută de mai multe ori.

În privința părții

vătămate minore K.N., în mod corect a reținut prima instanță, că inculpata I.MI.

nu a exercitat asupra acesteia, în mod direct acte de violență fizică, ci doar o

formă de constrângere psihică, rezultând din materialul probator faptul că această

din urmă inculpată, supraveghea îndeaproape, păzea toate fetele care se prostituau

în favoarea lor, urmând să aducă la cunoștința soțului său eventualul comportament

de nesupunere al părții vătămate.

Materialul probator,

care dovedește fără nici un dubiu vinovăția inculpaților I. pentru toate infracțiunile

pentru care au și fost condamnați de către prima instanță, nu s-au rezumat doar

la declarațiile părților vătămate, ci la un ansamblu de mijloace de probă, la cele

arătate anterior, adăugându-se:

- procesele-verbale

de investigații din datele de 30 martie 2012 și 27 februarie 2012, aflate în Dosarul

nr. 80/D/P/2012, ocazie cu care s-a procedat la identificarea numerelor de telefon

ale inculpaților.

- procesul verbal

de percheziție la locuința inculpaților ocazie cu care au fost identificate taloanele

pentru anunțuri în ziarul T.E., sume de bani, cartele telefonice, persoanele de

sex feminin ce se prostituau în favoarea inculpaților sau erau traficate de către

aceștia.

- procesele-verbale

de transcriere a convorbirilor telefonice care dovedesc preocuparea constantă a

inculpaților I. în ceea ce privește activitatea de traficare a celor două părți

vătămate sau de înlesnire a practicării prostituției. Din conținutul convorbirilor

telefonice, rezultă că toate aceste activități de întreținere de relații sexuale

contra cost se desfășurau în apartamentul de pe str. A.V., închiriat de către inculpații

I.

- declarațiile

inculpatelor C.L. și L.C., prin care acestea au solicitat ca judecarea cauzei să

se facă.în baza procedurii simplificate, însușindu-și, așadar starea de fapt din

actul de sesizare, reprezintă în egală măsură mijloace de probă atât pentru dovedirea

infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, dar și pentru infracțiunea

de proxenetism, la care vom face referiri, în considerentele care urmează. Declarațiile

inculpatelor C.L. și L.C., confirmă existența persoanelor traficate în locuința

și în prezența inculpaților I., dar și predispoziția spre violență a inculpatului

I.M.

Prin urmare, s-a

constat că întregul ansamblu probator expus anterior, s-a dovedit fără nicio îndoială,

că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile de trafic de minori și trafic de

persoane, pentru care au fost condamnați în mod judicios de către prima instanță.

Și în privința

infracțiunii de proxenetism, mijloacele de probă administrate au dovedit fără nicio

îndoială că inculpații I., în perioada iunie 2011 - mai 2012, au înlesnit practicarea

prostituției de către inculpatele C.L. și L.C., trăgând foloase materiale de pe

urma activității infracționale a celor două.

Declarațiile inculpatelor

C.L. și L.C., date atât în faza de urmărire penală, dar și cele date nemijlocit

în fața instanței de judecată coroborate între ele, în sensul dispozițiilor

art. 69 C. proc. pen., dar și cu celelalte mijloace de probă, au dovedit, fără nicio

îndoială că ambii inculpați I. au săvârșit infracțiunea de proxenetism în formă

continuată, astfel cum a reținut și prima instanță.

Prin urmare, raportat

la întregul material probator la care a făcut trimitere anterior, Curtea a constatat

că este nefondată susținerea inculpaților în sensul pronunțării unei soluții de

achitare, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În privința cuantumului

pedepselor instanța de apel a constatat că se impune o astfel de reducere, având

în vedere aspecte care se desprind din starea de fapt reținută corect de către prima

instanță, respectiv faptul că suntem în prezența doar a două victime traficate,

faptul că acestea sunt părți vătămate atât la infracțiunea de trafic de persoane,

cât și la infracțiunea de trafic de minori. Este cazul părții vătămate F.A.G. parte

vătămată la două dintre infracțiunile săvârșite de către inculpați (trafic de minori

și trafic de persoane).

Curtea a mai constat

că inculpatul I.M. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat de către

prima instanță în termenul liberării condiționate din executarea pedepsei de 8 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101/2007 a Tribunalului Brașov, motiv

pentru care se impunea revocarea liberării condiționate și aplicarea dispozițiilor

art. 61 alin. (1) C. pen., pentru fiecare infracțiune în parte, iar pedepsele obținute

în urma revocării liberării se vor contopi potrivit regulilor concursului de infracțiuni.

Referitor la modalitatea

în care au fost obligați inculpații I.M. și I.MI. la plata despăgubirilor civile

către partea civilă minoră K.N., pentru aceasta din urmă, acțiunea civilă fiind

exercitată de către D.I.I.C.O.T. s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1382

C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparația

față de cel prejudiciat. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1357 C. civ. cel

care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție,

este obligat să îl repare.

S-a reținut că

ambii inculpați I. sunt vinovați și au fost condamnați pentru săvârșirea, infracțiunii

de trafic de minori, parte vătămată fiind minora K.N. urmează a fi obligați la plata

sumei de 10.000 de euro, în solidar, cu titlul de daune morale în favoarea părții

vătămate minore K.N.

Curtea a mai constatat

că este fondat și cel de-al treilea motiv de apel al Parchetului care a vizat faptul

că prima instanță, nu a dispus confiscarea de la inculpatele C.L. și L.C. a sumelor

de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor de prostituție, pentru care au și

fost condamnate.

Totodată s-a apreciat

că, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (6) C. pen., astfel cum

a reținut prima instanță.

Împotriva acestei

decizii, inculpații I.M. și I.MI. au formulat, în termen legal, recursurile de față.

Inculpatul I.M.

a solicitat, invocând ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., în principal, achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea cuantumului pedepselor și stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum

redus.

Inculpata I.MI.

a solicitat, invocând ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

teza a ll-a C. proc. pen., prin acordarea de circumstanțe

atenuante potrivit art. 74 C. pen., o reindividualizare a pedepselor și, implicit,

stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum redus.

Examinând recursurile

declarate de inculpații I.M. și I.MI. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată, că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

din același Cod.

Rezultă, așadar,

că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel, nu pot

fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare

limitativ reglementate în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., în noua

redactare.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, la 14 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea nr.

2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se

constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013,

a fost și cel reglementate anterior de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpatul I.M. care se subsumau

acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța

de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările

anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai

regăsește eroarea gravă de fapt.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre

cele care permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța

de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp

art. 385

9

C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează

chestiuni de drept ale hotărîrilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat

privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C.

proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385

9

C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Totodată, în realizarea

aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța

de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci

când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză,

inculpații I.M. și I.MI. au criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul

netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, pedeapsele rezultante fiind considerate

prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și în raport

cu datele lor personale, situație exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curti

de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de recurenții inculpați, se constată, pe de o parte, că, într-adevăr,

acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului

prin Legea nr. 2/2013, însă, pe de altă parte, că finalitatea vizată de inculpații

recurenți prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepselor,

ceea ce este inadmisibil după cum s-a arătat, întrucât ceea ce nu se poate obține

direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, nu poate fi obținut

nici indirect, prin „deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare

prevăzut de pct. 17

2

(ambele de sub art. 385

9

alin. (1) C.

proc. pen.).

Față de considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpații I.M. și I.MI. împotriva deciziei penale

nr. 91/AP din 14 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat I.M. va fi obligat la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar recurenta inculpată I.MI. va fi obligată plata sumei

de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiț