ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4324/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârile pronunțate în cauză Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin și Administrația Națională a Penitenciarelor București, a solicitat: anularea Deciziilor nr. 152/07.11.2014 și nr. 153/07.11.2014, emise de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, precum și suspendarea executării acelorași decizii; anularea Adresei nr. x/22.12.2014, emisă de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin; obligarea pârâților să ia măsurile legale ce se impun pentru ca reclamantul să fie repus în drepturile legale și pentru plata salariilor, a celorlalte drepturi legale de care a fost privat ca urmare a emiterii, punerii în aplicare și menținerii celor două decizii; obligarea pârâților la plata despăgubirilor, daunelor morale, materiale și financiare pricinuite membrilor familiei A., ca urmare a emiterii, punerii în aplicare și menținerii celor două decizii. Prin Sentința civilă nr. 409 din 3 aprilie 2015, Tribunalul Mehedinți a respins cererea reclamantului, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, care a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 3729 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 409 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ., cu motivarea că, ulterior pronunțării acestei sentințe, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 803/24.11.2015, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004. Prin Sentința civilă nr. 3 din 13 aprilie 2017, Tribunalul Mehedinți a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016. Pe parcursul judecării recursului, revizuentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum și a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind activitățile de psihologia personalului în sistemul administrației penitenciare, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu aceste excepții.

Hotărârea atacată Prin încheierea din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum și a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, astfel cum au fost invocate, recurentul formulând, în esență, următoarele critici: Secțiunea din Legea nr. 293/2004, criticată, prevede lacunar doar aplicarea sancțiunilor disciplinare care conduc la afectarea raporturilor de serviciu, în timp ce aspecte esențiale nu sunt prevăzute în statut, actele de sancționare se emit de către aceleași persoane și în textul criticat nu este prevăzut dreptul de a contesta sancțiunea propusă pe linie ierarhică, la autoritatea superioară. În speță, Comisia de disciplină constituită de Directorul Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, prin Referatul nr. x/03.11.2014, a propus sancțiunea prevăzută la art. 70 lit. f) din Legea nr. 293/2004, act în baza căruia, același director, a emis Decizia nr. 152/07.11.2014, privind destituirea din sistemul administrației penitenciare, precum și Decizia nr. 153/07.11.2014, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin destituire din funcție, aceste acte fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j), p) și art. 1 alin. (4) și alin. (5) din Constituția României. În cuprinsul Referatului nr. x/03.11.2014 și al Deciziei nr. 152/07.11.2014, a fost invocat art. 61 din Decizia nr. 302/04.01.2013, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, decizie care contravine normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, încălcând prevederile art. 1 alin. (4) și alin. (5), precum și ale art. 73 alin. (3) lit. j) și lit. p) din Constituția României. Activitățile de psihologia personalului și evaluare psihologică a funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, nu sunt prevăzute în Legea nr. 293/2004, iar Decizia nr. 302/04.01.2013 depășește cadrul legal, întrucât a fost emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, persoană care se ocupă de organizarea și funcționarea structurii de psihologie a personalului (art. 4 din decizie), aceluiași director fiindu-i subordonată structura de psihologie a personalului (art. 5 alin. (2) din decizie), contrar prevederilor Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor și ale Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a invocat excepția nulității recursului din perspectiva nemotivării căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4.2. Legal citată, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor nu a formulat întâmpinare în cauză.

Aspecte procesuale 5.1. Prin încheierea camerei de consiliu din 9 mai 2018, a fost respinsă cererea formulată de recurentul-revizuent A., privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței gratuite prin avocat, iar prin încheierea din 28 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016/a2.1, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de reexaminare formulată de A. împotriva încheierii anterior menționate și a dispus acordarea ajutorului public judiciar către petent, sub forma asistenței prin avocat. 5.2. La termenul de judecată din data de 05 decembrie 2018, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent, este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu preliminar, se constată că, deși în cuprinsul cererii de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, criticile expuse de recurent se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, încheierea atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate. Examinând încheierea recurată, prin raportare la criticile formulate de recurent, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. După cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1. al prezentei decizii, pe parcursul judecării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3 din 13 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, revizuentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 din Legea nr. 293/2004, precum și a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate de revizuent, soluție ce reflectă aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. În prealabil, se constată că la termenul de judecată din 14 martie 2018, potrivit mențiunilor consemnate în practicaua încheierii recurate, curtea de apel a pus în discuție și a acordat cuvântul părților prezente asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate de revizuent, context în care, în mod întemeiat, dezbaterile în cauză și implicit, concluziile solicitate revizuentului, nu au vizat și argumentele formulate în susținerea pe fond a excepțiilor de neconstituționalitate. Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În speță, în acord cu opinia exprimată de completul de judecată care a pronunțat încheierea recurată, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de revizuent. Astfel, în ceea ce privește cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 302 din 04.01.2013, emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru aprobarea Regulamentului privind activitățile de psihologia personalului în sistemul administrației penitenciare, se constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, enumerarea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 fiind strict limitativă în privința actelor normative care pot face obiectul controlului de constituționalitate. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 din Legea nr. 293/2004, prin încheierea recurată s-a reținut, în mod judicios, că textul art. 74 alin. (2) din legea menționată a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea Constituțională, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se constată că prevederile 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de revizuent. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de curtea de apel și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, reținând că aceste prevederi legale nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu este generată de simpla tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței de judecată. Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Cum în cauza înregistrată pe rolul curții de apel, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, nefiind repus în discuție fondul litigiului soluționat definitiv prin Sentința civilă nr. 409/2015 a Tribunalului Mehedinți, se reține că nu este îndeplinită condiția legăturii cu cauza în privința dispozițiilor art. 71, art. 72, art. 73 și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 293/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A., ca nefondat. Având în vedere că în prezenta cauză, potrivit art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008, recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma plății onorariului pentru asigurarea asistenței juridice și reprezentării prin avocat desemnat din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 4 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România la data de 06 iunie 2015, urmează a se stabili onorariul avocatului B., la suma de 390 RON.