ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 647/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2018, de către autoritățile judiciare din Spania (Instanța de Instrucție nr. 4 din l`Hospitalet de Llobregat), pe numele persoanei solicitate A. (menționat în mandatul european de arestare cu numele A.).

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 iunie 2018 și până la data de 21 iulie 2018, inclusiv și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de 13.06.2018 la zi.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că, la data de 13 iunie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 1612/II-5/2018 privind solicitarea autorităților judiciare din Spania, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2018 de către autoritățile judiciare din Spania împotriva persoanei solicitate A..

În motivare, s-a arătat că mandatul european de arestare a fost emis la data de 18.05.2018 de către autoritățile judiciare din Spania împotriva persoanei solicitate A., urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune agravantă, grup infracțional organizat, prevăzută de C. pen. spaniol, constând în aceea că, împreună cu alții, a redirecționat colete trimise prin curierat către alte adrese, colete ce conțineau dispozitive telefonice, pe care ulterior le-a vândut.

În drept, s-au invocat prevederile art. 101 alin. (4) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a reținut că prin ordonanța nr. 64/2018, emisă în dosarul nr. x/2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a luat măsura reținerii față de persoana solicitată, pe o perioadă de 24 de ore, din data de 13.06.2018, ora 12:35, până la data de 14.06.2018 ora 12:35. Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2018 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. (menționat în semnalarea Sirene cu numele A.) pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 13 iunie 2018 și până la data de 27 iunie 2018, inclusiv și a fost fixat termen la data de 22 iunie 2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea acestuia în limba română.

La dosarul cauzei, la data de 19.06.2018, s-a atașat Mandatul european de arestare, însoțit de traducerea acestuia în limba română. S-a reținut că, audiată fiind de instanță, la termenul de judecată din data de 13.06.2018, persoana solicitată A. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa, iar la termenul de judecată din data de 22.06.2018, a declarat că nu este de acord să fie predat autorităților judiciare din Spania, însă în cazul în care va fi predat autorităților judiciare din Spania, înțelege să se prevaleze de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că în privința persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare la data de 18.05.2018, de către autoritățile judiciare din Spania (Instanța de Instrucție nr. 4 din l`Hospitalet de Llobregat), persoana solicitată fiind urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune agravantă, grup infracțional organizat, prevăzută de C. pen. spaniol.

S-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a reținut că faptele ar putea constitui o infracțiune de constituire de grup structurat (570 terț C. pen.) destinat, circumstanțial, în mod specific săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune la nivel național cu o valoare ce depășește cu mult 50.000 de euro, limită prevăzută de art. 248.1 și 250.2 din C. pen., care în ambele cazuri ar depăși cu mult perioada minimă de 2 ani închisoare pentru a ține seama de proporționalitatea măsurii, întrucât infracțiunile de înșelăciune cu circumstanța agravantă de art. 248.1 și 250.2 C. pen. sunt pedepsite cu privarea de libertate între 4 și 8 ani.

Cu privire la presupusa implicare în cadrul grupului infracțional organizat a persoanei solicitate A. s-a reținut că în suplimentul la procesul-verbal principal, cu număr 308/17 se precizează reținerea în orașul Lerida a trei curieri B., C. și D., presupuși membri în structura infracțională cercetată și responsabili pentru deturnarea mărfurilor pentru a le face să ajungă la A..

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 86 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicată instanța care a emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și sunt specificate atât pedepsele aplicate, cât și limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului spaniol pentru aceste infracțiuni (pedeapsa cu închisoarea de la 4 până la 8 ani), dar și că infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare spaniole sunt incriminate și de legea penală română (infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și infracțiunea de înșelăciune) și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Curtea a luat act că persoana solicitată în declarația dată a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare spaniole.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă pentru a avea grijă de minorul bolnav, instanța de fond a constatat, că din declarațiile persoanei solicitate rezultă că minorul stă acasă cu mama lui și au mai existat perioade când acesta a stat fără tatăl său, care a fost în Spania, în majoritatea timpului. În plus, instanța a constatat că nu există la dosar nici un fel de înscrisuri care să dovedească această situație familială.

În acest sens, s-a avut în vedere gravitatea presupuselor infracțiuni pentru care s-a dispus arestarea persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Spania și, văzând cazierul judiciar al persoanei solicitate, atașat în lucrarea parchetului, s-a apreciat că o altă măsură preventivă ar fi ineficientă în condițiile în care nu s-ar putea realiza o supraveghere corespunzătoare a persoanei solicitate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iunie 2018, având fixat prim termen de judecată la data de 29 iunie 2018.

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 29 iunie 2018, persoana solicitată A., prezent personal în fața instanței, a solicitat retragerea contestației formulate.

Având în vedere solicitarea contestatorului persoana solicitată A. în sensul retragerii contestației formulate, reprezentând manifestarea sa de voință valabil exprimată, dându-se eficiență dispozițiilor art. 425

1

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte va lua act de retragerea contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în cuantum de 105 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 130/F din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 105 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2018.