ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 de către autoritățile judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Prejudecata nr. 3 din A., Barcelona pe numele persoanei solicitate B.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care se va pronunța împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.05.2018 și până la data de 29.06.2018, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la data de 18.05.2018 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.

În motivarea instanței s-a reținut că:

Prin adresa nr. 1360/II-5/2018 din data de 19.05.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București, conform art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea arestării provizorii a cetățeanului român B., pe o durată de 15 zile, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia, la data de 14.10.2010, de către autoritățile judiciare din Spania.

Prin încheierea din data de 19.05.2018, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 15 zile, de la data de 19.05.2018 până la data de 02.06.2018, inclusiv.

Totodată, s-a fixat termen la data de 24.05.2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însă, acesta nefiind depus la dosarul cauzei, s-a acordat un nou termen la data de 31.05.2018, când a fost depus mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a luat cunoștință de conținutul mandatului european de arestare, că nu are de formulat obiecții în ceea ce privește identitatea, că nu este de acord cu predarea către autoritățile ungare și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității .

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că, în privința persoanei solicitate B., autoritățile judiciare spaniole au emis la data de 14.10.2010 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de viol, infracțiune contra dreptului angajaților, infracțiunea de prostituție și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol, fiind reținută următoarea situație de fapt:

În data de 30 iunie 2010, aproximativ, acuzații C., B., D. și E. au folosit înșelăciunea împotriva victimei F. pentru a o aduce în Spania unde au forțat-o să se prostitueze. În acest scop i-au furat documentele și telefonul mobil. La data de 3 sau 4 iulie acuzații, cunoscuți sub poreclele de G. și H. au violat victima lângă plaja din Barcelona. În zilele următoare, de 6 și 7 iulie acuzații au obligat victima să se prostitueze lângă un drum și au făcut același lucru în jurul datei de 30 iulie 2010, forțând-o să se prostitueze în clubul I. din Vidreres. Este autorul unor infracțiuni de viol, proxenetism, violarea drepturilor muncitorilor și reținerea ilegală a unei persoane.

Curtea de Apel București a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare spaniole, sancționată de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât fapta este incriminată și de legea penală română și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, Curtea a constatat că, deși B. nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare spaniole, acesta nu a invocat existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare a mandatului european.

S-a apreciat că aspectele învederate de avocatul persoanei solicitate nu sunt de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european.

De asemenea, s-a reținut că persoana solicitată a mai menționat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana extrădabilă B., solicitând admiterea contestației și, pe fond, respingerea cererii privind executarea mandatului european, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de legea nr. 302/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 109/F din 31.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 de către autoritățile judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Prejudecata nr. 3 din A. Barcelona pe numele persoanei solicitate B., predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care se va pronunța împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.05.2018 și până la data de 29.06.2018, inclusiv, constatându-se, în același timp, că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu de la data de 18.05.2018 la zi.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității.

Se reține că, față de persoana extrădabilă B., autoritățile judiciare spaniole au emis la data de 14.10.2010 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzația infracțiunii de viol, infracțiune contra angajaților, infracțiunea de prostituție și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol.

Se observă că la dosar există solicitarea autorităților judiciare din Spania, transmisă prin intermediul Biroului Sirene, conform Convenției de Aplicare a Acordului Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 împotriva numitului B., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, infracțiune contra dreptului angajaților, infracțiunea de prostituție și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol, fiind expuse faptele pentru care se solicită extrădarea.

Totodată, se reține că infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale efectuate de autoritățile judiciare spaniole nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004 întrucât pedeapsa prevăzută de legea statului spaniol pentru această infracțiune are o durată maximă mai mare de 3 ani, fapta fiind, oricum, incriminată și de legea penală română.

În consecință, prima instanță a apreciat corect că în cauză mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată și, totodată, că nu sunt incidente motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, instanța română a reținut că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de regula specialității și că în condițiile în care se va pronunța o hotărâre cu o măsură privativă de libertate persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acestei pedepse.

Este de menționat că, în cauză, s-a solicitat persoana extrădabilă pentru efectuarea urmăririi penale și a judecății, astfel că nu a avut loc nicio judecată pentru a se putea invoca, la acest moment, faptul că nu a fost citat contestatorul.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatul persoană extrădabilă B. împotriva sentinței penale nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă B. împotriva sentinței penale nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.