ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 212/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 212/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 85 din data de 09 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a II-a penală în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea autorităților judiciare spaniole.
A dispus predarea persoanei solicitate A., cetățean român autorităților judiciare spaniole, în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție nr. 5 din Vilafranca Del Pendes- Spania, cu respectarea regulii specialității.
A dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile de la 9 aprilie 2019 la 8 mai 2019.
A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din 9 aprilie 2019 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de Tribunalul de Primă Instanță și Instrucție nr. 5 din Vilafranca Del Pendes - Spania față de numita A., urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) și art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 și art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol.
În cuprinsul sesizării, s-a precizat că împotriva numitei A., s-a emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea pe teritoriul Spaniei a infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, autoritățile judiciare române fiind informate prin intermediul semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen.
La dosarul cauzei au fost atașate lucrarea înregistrată sub nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax, ordonanța nr. 49/2019 din 9 aprilie 2018 de reținere a persoanei solicitate, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal întocmit la aceeași dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate, procesul-verbal de verificare în baza de date S.I.N.S. din care rezultă că alerta introdusă de autoritățile judiciare din Italia este activă, fișa urmăritei, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de predare primire bunuri, cazierul judiciar, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, precum și adresa nr. x emisă de Biroul Național Sirene România la data de 28 martie 2019, atașată semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, mandatul european de arestare în limba spaniolă și în limba română.
Prin ordonanța de reținere nr. 49 din 9 aprilie 2019 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, s-a dispus reținerea numitei A., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 9 aprilie 2019, ora 12:15 până la data de 10 aprilie 2019, ora 12:15.
La data de 9 aprilie 2019, numitei A. i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei, elementele ce au fost precizate în mandatul european de arestare, dreptul de a fi asistată și motivele pentru care a fost reținută și i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare.
În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate motivul pentru care a fost citată în fața instanței, drepturile de care beneficiază, respectiv de a fi asistat de un apărător ales, de a lua cunoștință de mandatul european, de a invoca regula specialității în sensul că nu mai poate fi urmărită sau judecată în statul solicitant pentru alte fapte anterioare predării, precum și faptul că are posibilitatea de a-și da consimțământul la predare.
La termenul din 9 aprilie 2019, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare străine, deoarece are trei copii minori în întreținere exclusivă și nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei și că nu renunță la regula specialității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 și următoarele din legea de mai sus.
Astfel, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare preventivă emis la data de 14 noiembrie 2018 de autoritățile judiciare spaniole, pe numele A. - care este identificată cu nume, prenume și data nașterii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) și art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 și art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol.
S-a reținut că, de-a lungul relației de cuplu care a existat între B. și A., relație care s-a desfășurat în localitatea Torrelles de Folx, unde locuia și locuiește în continuare acesta, și în localitatea Barcelona, acolo unde locuia aceasta din urmă, la data de 14 aprilie 2014, o persoană care s-a dat drept fratele lui A., l-a sunat pe C. pentru a-l informa cu privire la faptul că aceasta a suferit un accident de trafic grav și că a fost dusă la spital în stare foarte gravă și internată în Spitalul Filaret din București.
La câteva zile, C. a stat de vorbă cu A., care i-a povestit cum a avut loc accidentul și căror intervenții medico-chirurgicale trebuia să se supună. După ce a trecut câteva săptămâni, A. i-a cerut reclamantului să o ajute economic pentru a plăti acele intervenții pentru că nu dispunea de bani suficienți pentru a le plăti ea și nu erau acoperite de sistemul românesc de sănătate.
C. a efectuat mai multe transferuri bancare de pe contul cu numărul de IBAN x și cu numărul de IBAN x, astfel precum și depuneri de bani în numerar pe contul bancar al lui A., cu numărul de IBAN x, astfel încât suma totală depusă în favoarea părții denunțate se ridică la un total de 155.630 Euro.
Având în vedere timpul care s-a scurs de atunci, persoana reclamată a decis să meargă în București ca să o viziteze pe A.; în schimb, aceasta i-a cerut în mod mai mult sau mai puțin insistent acestuia să nu meargă la spital, iar acest lucru l-a făcut pe reclamant să renunțe la a mai merge.
În cele din urmă și după ce A. s-a întors în Spania și după ce s-au văzut de mai multe ori, partea denunțată i-a povestit reclamantului că nu a avut loc niciun accident și că sumele de bani pe care i le-au cerut nu au fost destinate unor scopuri medicale, așa cum indicase că avea nevoie.
Instanța a constatat că aceste fapte se regăsesc la art. 248 alin. (1) și art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 și art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol și sunt sancționate de legea statului emitent cu pedepse cuprinse între 1 an și 6 ani și cu o amendă cuprinsă între 6 luni și 12 luni, dar și în art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, motive pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări.
Persoana solicitată nu a fost de acord să fie predată autorităților judiciare spaniole deoarece are în întreținere trei copii minori și nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei. Instanța a apreciat că punerea în executare a unui mandat european de arestare reprezintă o ingerință în libertatea persoanei solicitate, ca și a dreptului la viață privată, însă această ingerință este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal într-un stat membru al UE, astfel încât viața de familie a persoanei solicitate nu poate justifica respingerea cererii. Față de împrejurarea că persoana solicitată are în întreținere 3 copii minori și având în vedere dispoziția de arestare în vederea predării a acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 229 din C. proc. pen., a dispus emiterea unei adrese către Autoritatea Tutelară Călărași pentru a aprecia asupra necesității luării unor măsuri legale de ocrotire a minorilor.
Constatând că nu există vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, ca faptele pentru care se solicită predarea sunt printre cele indicate de Decizia cadru nr. 2002/584/JAI pentru care nu se solicită verificarea dublei incriminări, Curtea de Apel București a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare spaniole și arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile de la 9 aprilie 2019 la 8 mai 2019.
Împotriva Sentinței penale nr. 85 din data de 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019 a formulat prezenta contestație persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a deciziei.
Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Înalta Curte constată că sentința penală atacată este legală și temeinică, iar Curtea de Apel București, secția a II-a penală în mod legal a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităților judiciare spaniole.
Astfel, se constată că, în cauză, dispozițiile de predare și arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existența unui mandat european de arestare, care, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speță autoritatea judiciară din Spania) solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Înalta Curte constată că legal Curtea de Apel București a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea sesizării și că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, acesta conținând informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 și următoarele din legea de mai sus.
Așadar, după cum s-a reținut, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de autoritățile judiciare spaniole, pe numele A. - care este identificată cu nume, prenume și data nașterii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) și art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 și art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol, infracțiune sancționată de legea statului emitent cu pedepse cuprinse între 1 an și 6 ani și cu o amendă cuprinsă între 6 luni și 12 luni, dar și în art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004. Prin urmare, nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, având în vedere că faptele pentru care a fost emis acesta sunt dintre cele care dau loc la predare, fiind prevăzute de dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, care stipulează că nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.
Așa cum și Curtea de Apel a constatat, în cauză nu este incident niciunul din motivele "obligatorii" de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităților spaniole, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate în vederea predării constituie un motiv opțional și nu obligatoriu de refuz.
Astfel, se constată că refuzul persoanei solicitate de a fi predată nu face parte din motivele de refuz "obligatorii" prevăzute de dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mai sus enumerate, acest motiv fiind prevăzut de dispozițiile art. 98 alin. (2) din aceeași lege, care face referire la motivele "opționale" pentru care instanța "poate" refuza predarea.
Cu privire la motivul invocat de persoana solicitată pentru a refuza predarea, respectiv faptul că are în întreținere trei copii minori și nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că, deși punerea în executare a unui mandat european de arestare reprezintă o ingerință în libertatea persoanei solicitate, ca și a dreptului la viață privată, această ingerință este prevăzută de lege, fiind necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal într-un stat membru al UE, astfel încât viața de familie a persoanei solicitate nu poate justifica respingerea cererii.
De asemenea, se constată că instanța de fond, având în vedere dispoziția de arestare în vederea predării persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile, a luat măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situație, respectiv de art. 229 din C. proc. pen., dispunând emiterea unei adrese către Autoritatea Tutelară Călărași în vederea luării măsurilor legale de ocrotire a minorilor.
Totodată, Înalta Curte constată că predarea persoanei solicitate a fost dispusă de către Curtea de Apel București cu respectarea regulii specialității, astfel încât, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 85 din data de 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 85 din data de 09 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2019.