ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2018

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrăruile dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 256/F din data de 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate A. cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 12.12.2018 până la data de 10.01.2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore,de la data de 11.12.2018 la data de 12.12.2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12.12.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală a fost înregistrată sub nr. x, cererea de extrădare formulată de autoritățile americane privind pe numitul A., de cetățenie română.

La cererea de extrădare au fost anexate documente prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral, respectiv, declarația dată sub jurământ de numita B., procuror al Statelor Unite în Districtul de Est al statului Kentucky, în sprijinul cererii de extrădare; sesizarea penală din oficiu înregistrată la 19.11.2018 în dosarul nr. x al Tribunalului Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky; mandatul de arestare emis la 19.11.2018 de Tribunalul Districtual al SUA, Districtul de Est al Statului Kentucky; copia dispozițiilor legale aplicabile; declarația dată sub jurământ de agentul special C. în sprijinul cererii de extrădare; fotografii ale persoanei extrădabile.

S-a constatat că autoritățile americane au solicitat extrădarea persoanei extrădabile A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzații legate de apartenența la o organizație coruptă, conspirație la comiterea fraudei prin cablu și conspirație Ia spălare de bani.

Persoana extrădabilă A. este subiectul unui rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 19 noiembrie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" -Organizații corupte și influențate de activități de raket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secțiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani;

- conspirație la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secțiunea 1956(h), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; și

- conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 134Q, faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani;

In baza infracțiunilor din rechizitoriu, în data de 19 noiembrie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea lui A., mandat de arestare ce rămâne valabil.

In fapt, s-a reținut, în esență, că persoana extrădabilă A., în perioada ianuarie 2014 - octombrie 2017, împreună cu alte persoane, a indus în eroare mai mulți cetățeni americani, prin oferirea spre vânzare în mediul on-line a unor bunuri pe care nu le deținea, sumele obținute fiind utilizate pentru achiziționarea de bitcoin.

În urma controlului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, instanța a constatat că:

La termenul de judecată din data de 12.12.2018 a fost audiată persoana extrădabilă A. care a declarat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate, fiind persoana menționată în documentele înaintate de autoritățile americane,arătând că nu își dă consimțământul să fie extrădată și că dorește să beneficieze de regula specialității.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile, în limitele impuse de art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cu care curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării, Curtea a constatat îndeplinite condițiile extrădării.

S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei extrădabile A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul actului de sesizare a instanței au corespondent în legislația română, respectiv în dispozițiile art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat-), art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. (efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos) și art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (spălare de bani).

De asemenea din documentele transmise de statul solicitant rezultă că infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă A. sunt pedepsite de legile din Statele Unite prin privarea de libertate pe o perioadă mai mare de un an și sunt cuprinse în articolul 2 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar termenul de prescripție american aplicabil nu împiedică urmărirea penală a acesteia pentru faptele pentru care se solicită extrădarea.

Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind identificat niciun alt motiv de refuz opțional al extrădării.

Contrar criticilor aduse de apărătorul ales al persoanei extrădabile, că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, Curtea a constatat că extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită și pentru care s-a emis un mandat de arestare și nu se poate susține că autoritățile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.

Ca atare, pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale extrădării prevăzute de art. 24, 26 și art. 36 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație persoana extrădabilă A., criticând-o cu privire la faptul că cererea a fost soluționată de către un complet de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, care nu avea competența să judece, în raport, cu dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată. În opinia sa, față de faptul că în cauză s-a emis rechizitoriul, cererea trebuia soluționată de un judecător de fond.

De asemenea, din materialul pus la dispoziția autorităților române nu rezultă că autoritățile americane au dat acele asigurări suficiente care, în opinia apărării, reprezintă o condiționalitate în ceea ce privește admiterea sau respingerea cererii de extrădare. Astfel, în opinia sa, sunt necesare minime asigurări și garanții că, în situația în care persoana extrădabilă A. va fi condamnată va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.

A mai susținut că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 6 pct. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, deși, persoana extrădabilă este cercetată în Statele Unite din anul 2016, nu a fost încunoștiințată despre acest lucru pentru a-și formula apărările, încălcându-se astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Examinând contestația formulată, în raport, cu motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate. De asemenea, între Statele Unite ale Americii și România există un tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Conform art. 1 al Tratatului între Statele Unite ale Americii și Romînia, ratificat prin Legea nr. 111/2008, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

În prezenta cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea cetățeanului român A. pentru a fi judecat în Statele Unite ale Americii pentru acuzații legate de apartenența la o organizație coruptă, conspirație la comiterea fraudei prin cablu și conspirație la spălare de bani.

Persoana extrădabilă A. este subiectul unui rechizitoriu penal în dosarul cu numărul x, înregistrat pe data de 19 noiembrie 2018 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, prin care acesta este inculpat pentru comiterea următoarelor infracțiuni: conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" -Organizații corupte și influențate de activități de raket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secțiunile 1962(d), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; conspirație la spălare de bani, cu încălcarea Titlului 18 din Codul Statelor Unite. Secțiunea 1956(h), faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani; și conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 134Q, faptă pedepsită cu închisoare până la 20 de ani.

In fapt, s-a reținut, în esență, că persoana extrădabilă A., în perioada ianuarie 2014 - octombrie 2017, împreună cu alte persoane, a indus în eroare mai mulți cetățeni americani, prin oferirea spre vânzare în mediul on-line a unor bunuri pe care nu le deținea, sumele obținute fiind utilizate pentru achiziționarea de bitcoin.

In baza infracțiunilor din rechizitoriu, în data de 19 noiembrie 2018, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat pentru arestarea lui A., mandat de arestare ce rămâne valabil.

Înalta Curte constată că infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legislația română, respectiv în dispozițiile art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat-), art. 249 C. pen. (fraudă informatică), art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. (efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos) și art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (spălare de bani).

Totodată, se constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, expres stipulate în art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, și niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele prevăzute la art. 4 -7 din Tratatului între Statele Unite ale Americii și România, ratificat prin Legea nr. 111/2008

Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracțiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.

Prin criticile formulate, persoana extrădabilă a susținut că hotărârea de extrădare a fost soluționată de către un complet de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, care nu avea competența să judece, în raport, cu dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, autoritățile americane nu au dat acele asigurări potrivit cărora, în situația în care persoana extrădabilă A. va fi condamnată va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.

A mai susținut că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 6 pct. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, deși, persoana extrădabilă este cercetată în Statele Unite din anul 2016, nu a fost încunoștiințată despre acest lucru pentru a-și formula apărările, încălcându-se astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de extrădare nu a fost soluționată de un judecător de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, completul de judecată fiind compus dintr-un judecător, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 42 din Legea de cooperare judiciară, nefiind încălcată nicio normă privind compunerea acestuia.

Astfel, potrivit dipozițiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se soluționează de un complet format dintr-un judecător al secției penale a curții de apel componente, în cuprinsul hotărârii atacate nefiind făcută nicio mențiune, în sensul că ar fi fost pronunțată de un judecător de drepturi și libertăți.

Totodată, în cauză nu au fost constatate indicii privind nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul Convenției Europene, nu s-au constatat încălcări ale prevederilor privind cooperarea judiciară și nu s-au identificat motive de fond pentru ca autoritatea judiciară română să refuze extrădarea în prezenta cauză.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, extrădarea a fost cerută pentru ca persoana extrădabilă să fie judecată pentru faptele pentru care a fost urmărită și pentru care s-a emis un mandat de arestare și nu se poate susține că autoritățile judiciare americane nu garantează persoanelor a căror extrădare a fost solicitată, o procedură de judecată care să le salvgardeze dreptul la apărare.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 256/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 256/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2018.