ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1773/2019

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 reclamanții A. și B. au solicitat, pe cale ordonanței președințiale, "admiterea existenței fondului dreptului calității de administratori statutari cu puteri depline a reprezentanților legali ai SC C. SRL".

Prin încheierea din 19 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în calitate de reprezentanți ai SC C. SRL Onești, reținând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sarcina lor, respectiv să indice numele, domiciliul sau după caz denumirea și sediul pârâților și să arate care este obiectul cererii.

La data de 20 iunie 2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cererea prin care petenții A. și B. au solicitat reexaminarea cererii de ordonanță președințială nr. 287/32/2018, formulând precizări finale la cerere.

Această cerere a fost calificată de către instanță ca fiind o cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău.

La data de 11 iulie 2018, petenții au depus un act intitulat precizări justificabile finale și memoriu justificativ la ordonanța președințială, solicitând anularea hotărârii din 19 iunie 2018 și atașând o serie de înscrisuri.

Prin încheierea din 19 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea cererii de reexaminare formulată de petenții A. și B., în calitate de reprezentanți ai SC C. SRL Onești împotriva încheierii din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2018 și a încheierii din 19 iulie 2018 ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs A. și B.

Acest recurs a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 2841 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

La data de 29 octombrie 2018, recurenții A. și B., în calitate de reprezentanți ai SC C. SRL Onești au formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2841 pronunțată la data de 18 septembrie 2018.

Prin Decizia nr. 3624 din 30 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2841 din 18 septembrie 2018, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 2841 din 18 septembrie 2018 și a Deciziei nr. 3624 din 30 octombrie 2018 au formulat cerere de revizuire recurenții A. și B., în calitate de reprezentanți ai SC C. SRL Onești, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenții au arătat că au formulat calea de atac în temeiul prevederilor art. 509 alin. (2) pct. 5 și 8 C. proc. civ. împotriva hotărârilor care nu evocă fondul nr. 2841 din 18 septembrie 2018 și nr. 3624 din 30 octombrie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au fost pronunțate în urma recursului formulat de aceștia împotriva încheierii din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bacău. Revizuenții au susținut că aceste decizii sunt emise cu încălcarea imperativă a prevederilor art. 459 alin. (2) C. proc. civ. și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Revizuenții au invocat și excepția de nelegalitate a actelor administrative emise împotriva reprezentanților SC C. SRL Onești, în persoana lui A. și B. și direct împotriva SC C. SRL Onești, în perioada scursă din 22 noiembrie 2001 până în prezent.

În motivarea excepției de nelegalitate, revizuenții au precizat că legalitatea unui act poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, la cerere sau din oficiu.

Revizuenții au mai arătat că instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate trebuie să să soluționeze cauza dacă apreciază că excepția este întemeiată, fără a ține seama de actul asupra căruia s-a constatat nelegalitatea.

În susținerea acestei excepții revizuenții au invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate excepția de nelegalitate invocată de revizuenții A. și B., Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă.

Obiectul cererii de revizuire și motivele acesteia sunt strict prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar conform art. 513 din același cod, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, excepția de nelegalitate reglementată prin art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 poate avea ca obiect numai un act administrativ individual de care depinde soluționarea pe fond a litigiului în cadrul căruia se invocă excepția.

În acest context procesual, Înalta Curte reține că soluționarea cererii de revizuire nu depinde de constatarea nelegalității unor acte administrative emise începând cu data de 22 noiembrie 2001, care nu au legătură cu motivele de revizuire invocate și cu reglementarea limitativă a căii extraordinare de retractare, motiv pentru care, nefiind îndeplinită condiția prevăzută în art. 4 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de revizuire, Înalta Curte examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma susținerilor revizuenților și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este inadmisibilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat.

Revizuenții au invocat un prim motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în speță, acest motiv nu este admisibil, deoarece, după cum rezultă din expunerea rezumativă de la pct. I.1., hotărârile a căror revizuire se solicită nu au fost pronunțate asupra fondului și nu evocă fondul, or art. 509 alin. (1) prevede expres că se poate solicita revizuirea doar a unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

În ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, reține că dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe acest motiv, condiția ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri [...] poate fi cerută dacă: [...] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune, în esență, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

(a) Să existe hotărâri definitive contradictorii;

(b) Hotărârile potrivnice să fie pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

(c) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există contrarietate de hotărâri, în accepțiunea textului de lege invocat, cele două hotărâri indicate în cerere vizează cereri diferite în cadrul aceluiași dosar, o primă decizie pronunțată în cadrul recursului declarat împotriva unor încheieri ale Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și o a doua decizie pronunțată în soluționarea cererii de completare a dispozitivului celei dintâi decizii.

Totodată, Înalta Curte constată că revizuenții nu au indicat alte hotărâri potrivnice deciziilor a căror revizuire o solicită, care să atragă incidența cazului de revizuire prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că și acest motiv de revizuire este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de revizuenții A. și B.

Respinge cererea de revizuire formulată de recurenții-reclamanți A. și B., în calitate de reprezentanți ai SC C. SRL Onești, împotriva Deciziilor nr. 3624 din 30 octombrie 2018 și nr. 2841 din 18 septembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT