AFFAIRE BEYAZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

01.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BEYAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 [1] CAUZA BEYAZ c. TURCIA (solicitarea nr. 16254/02) HOTĂRÂREA STRASBURG iulie 2008 DEFINIF 01/10/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Beyaz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Iș 16254/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Hasan Beyaz ( La 10 noiembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul era funcționar la momentul faptelor și lucra în calitate de tehnician în construcție la Hotărârea Generală Drumuri din Tunceli (denumită în continuare "direcția Generală") și a fost membru al sindicatului Enerji-Yap Prin decizia din 17 octombrie 2001, la cererea prefectului regiunii aflate în stare de urgență, reclamantul a fost transferat la Sinop, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 657 care reglementează statutul și cariera funcționarilor publici. La 19 octombrie 2001, această decizie a fost notificată reclamantului. În noiembrie 2001, reclamantul, referindu-se la apropierea sa de pensionare, a solicitat Direcției Generale să modifice locul mutației sale, limitându-l la Bursa unde intenționase să se mute cu familia sa după pensionare. În aceeași zi, conducerea generală i-a acceptat cererea. 10. La 15 ianuarie 2002, reclamantul s-a pensionat. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 11. Dreptul intern relevant referitor la regiunea aflată în situație de urgență în vigoare la momentul faptelor și jurisprudența națională aferentă sunt expuse în Hotărârile Ertak c. Turcia 20764/92, § 97, CEDH 2000 V), quetin și alții c. Turcia 40153/98 și 4016/98, § 24-32, CEDH 2003 III), Akat c. Turcia, (n 4505/98, § 29, 20 septembrie 2005). PRIVIND VIOLAȚII ALE ARTICOLELOR 11 ȘI 14 DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul susține că decizia de mutare a fost luată ca urmare a activităților sale sindicale și politice și constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere și, în acest sens, invocă articolele 11 și 14 din convenție. Curtea consideră că faptele descrise de reclamant se încadrează în special în domeniul de aplicare al articolului 11 și decide să examineze aceste obiecțiuni numai din acest unghi. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru consideră că un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a-și modifica statutul de stat membru al Uniunii Europene sau de a-și modifica statutul de stat membru al Uniunii Europene, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile în conformitate cu art. 11 din convenție. Curtea amintește că a trebuit deja să cunoască fapte similare în cauzele Akat c. Turcia, citată anterior, Bul Electroluxa și alții c. Turcia, (n 43974/98, 20 septembrie 2005) Ertaș Ayd În speță, Curtea constată, având în vedere elementele care fac obiectul evaluării sale, că reclamantul nu a luat în considerare faptul că autoritățile lalle ar fi transferat ca urmare a activității sale sindicale (K mailkaya c. Turcia, n 50690/99, § 18, 20 noiembrie 2007). Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Curtea consideră că această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 3 din convenție și trebuie, prin urmare, respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 18. Recurentul denunță o încălcare a articolului 6 din Convenție, acuzându-se de lipsa unor căi de atac efective pentru a contesta legalitatea unei decizii de transfer luate de prefectul unei regiuni aflate în stare de urgență. Curtea consideră că, astfel cum a formulat reclamantul, Ö Õ este cazul să examineze pe teren art. 13 astfel de formulare. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitate 19. Guvernul explică faptul că statutul funcționarilor este reglementat de legea nr. 657. Normele serviciului public se bazează pe noțiunea de "de" interes public, iar autoritățile publice dispun de o putere discreționară și susțin că contestațiile privind recrutarea, cariera și încetarea activității funcționarilor ies, în general, din domeniul de aplicare al Convenției. 20. Reclamantul contestă această teză. 21. Curtea reamintește că, în principiu, Convenția sa se aplică procedurilor la care face parte un funcționar ( Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], n 63235/00, § 62, 19 aprilie 2007 K Reclamantul se referă la o acțiune în anulare introdusă de un funcționar transferat prin decizia prefectului regiunii aflate în situație de urgență, care a fost respinsă în temeiul articolului 7 din Decretul-lege nr 285. Acesta susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pentru a contesta teza reclamantului, guvernul reiterase observațiile pe care le formulase deja pentru obiecții cu privire la conținutul identic în alte cauze (a se vedea, de exemplu, Ertaș Ayd.n și altele, citată anterior, § 57). În speță, Curtea consideră că, în pofida elementelor din dosar care nu au permis să se ajungă la concluzia că dreptul la libertatea de asociere a reclamantului a fost necunoscut, această împrejurare nu privează în mod necesar Ö de caracterul său pârât Õ art. 11. Concluzia Curții cu privire la binefacerea n a anulează obligația unei acțiuni efective în fața unei instanțe naționale în conformitate cu art. 13 din Convenție (Soysal și altele, menționate anterior, §§ 50-51). În special, Comisia observă că lipsa oricărui control jurisdicțional în fața prerogativelor extinse ale prefectului în materie de mutații a privat reclamantul de garanții adecvate pentru a evita abuzurile cu caracter personal, reamintind că art. 11 vizează în principal protejarea persoanei fizice împotriva oricărei ingerințe arbitrare a autorităților publice în exercitarea drepturilor pe care le consacră ( [GC], 52562/99 și 52620/99, 11 ianuarie 2006, § Soysal și alții, citată anterior, § 52. 26. Având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (printre altele, Metin Turan c. Turcia, n 20868/02, § 23, 14 noiembrie 2006 Bul , menționat anterior, § 32) și Ö absența oricărei circumstanțe care necesită o plecare Õ, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, din cauza existenței, în dreptul intern, a unei acțiuni în fața unei instanțe naționale care să permită contestarea deciziei de mutare luate împotriva reclamantului de prefectul regiunii aflate în stare de urgență. Õ III. În plus, reclamantul invocă încălcarea articolului 5 din Carta socială europeană. 28. Curtea amintește că competența sa, în temeiul articolului 32 din Convenție, se limitează la aspecte legate de interpretarea și aplicarea acesteia și a protocoalelor sale mutatis mutandis, Djaoui c. Franța , nr. 5107/04, § 64, 4 octombrie 2007). În consecință, acest litigiu este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4). În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă această sumă. 32. Curtea constată că reclamantul a suferit o pagubă morală din cauza faptului că există o acțiune în dreptul intern în fața unei instanțe naționale care permite să se conteste decizia de mutare luată împotriva sa de prefectul regiunii aflate în stare de urgență (Ademylmaz și alte c. Turcia, 41496/98, 41499/98, 41551/98, 41592/98, 41599, 41692/98 și 43606, § 52, 21 martie 2006). Statuând în echitate, Comisia acordă reclamantului 500 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 33. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. Nu prezintă niciun document justificativ pentru pretențiile sale. 34. Guvernul contestă această sumă. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor. În speță, având în vedere lipsa documentelor justificative pentru aceste pretenții, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 500 EUR (cinci cenți EUR) trebuie convertită în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. iulie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte