ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 emis de parat, pana la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestui ordin.

Prin Sentința nr. 3325 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale.

S-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87, alin. (8) din Legea nr. 304/2004.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate art. 87, alin. (9) din Legea nr. 304/2004.

În baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus executarea Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 emis de Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea ordinului formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul Șef al Direcției Naționale Anticorupție - B..

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1, 8 și 14 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Procurorului Șef al DNA cât și în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare provizorie a ordinului de revocare în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Primul aspect de nelegalitate privește nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Procurorului Șef al DNA B..

Se susține că în raport de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 1, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 privind DNA în cauză, în raport de obiect Procurorul Șef al DNA nu este o autoritate publică în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și pe cale de consecință nu are calitate procesuală pasivă, chiar dacă are calitate de emitent al Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017.

Recurentul-pârât susține că cererea de suspendare astfel cum a fost formulată privește o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 1 și 4 din O.U.G. nr. 43/2002, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Iar Procurorul șef al DNA, deși emitent al ordinului a cărei suspendare se solicită nu are calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Pe acest aspect se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Procurorului Șef DNA și respingerea cererii de suspendare formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat privește soluția de admitere a cererii de suspendare în opinia recurentului cererea nu îndeplinea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât susține faptul că în privința primei condiții cea a existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 prima instanță a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 care nu poate fi aplicabilă în cadrul unei cereri de suspendare, care presupune o verificare sumară a aspectelor de nelegalitate. Iar verificarea efectivă de prima instanță - este greșită în condițiile în care revocarea reclamantei din funcția de procuror DNA nu este condiționată de efectuarea vreunei criterii disciplinare respectiv revocarea din cauză nefiind o consecință a unei sancțiunii disciplinare.

În raport de dispozițiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 reclamanta-intimată a fost revocată pe motiv că și-a exercitat necorespunzător atribuțiile specifice funcției existând avizul pozitiv al secției de Procurori din cadrul CSM, recurentul-pârât apreciind că aceste aspecte nu au fost analizate de prima instanță.

Se apreciază că ordinul a cărui suspendare se solicită, a fost emis în condiții de legalitate, cu avizul CSM secția de procurori în cauză neexistând aspecte vădite de nelegalitate de natură a fi încadrate în cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente recurentul-pârât apreciază că această condiție nu este îndeplinită în raport de situația reclamantului procuror care după data revocării a solicitat numirea ca judecător în una din judecătoriile din raza teritorială a Curții de Apel București.

Se solicită, în raport de acest motiv de nelegalitate admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pe motiv că recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond, iar în cauză Procurorul Șef DNA nu a formulat recurs.

În ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare se solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea pe excepția nulității recursului invocată de reclamantul-intimat urmează a o respinge pentru următoarele considerente.

Nulitatea a fost invocată de reclamanta-intimată pe motiv că recursul a fost declarat de o autoritate - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. care nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond invocându-se dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) în sensul că "cererea de recurs va cuprinde numele părții în favoarea căreia se exercită recursul".

Curtea constată că în cauză recursul a fost declarat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și semnat deci însușit de Procurorul Șef B. care are calitatea de parte în prezenta cauză, în raport de modul în care a înțeles reclamanta să-și formuleze acțiunea și în raport de soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive dispusă prin sentința atacată.

Ținând cont de obiectul cererii de suspendare și de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, prima instanță acceptând întâmpinarea formulată în cauză de către Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Curtea apreciază că acest minister - reprezentat de către Procurorul Șef DNA a avut calitatea procesuală de a formula prezenta cale de atac.

Recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a fost semnat de conducătorul acestui minister respectiv de Procurorul Șef, care în dosar are calitatea de emitent al Ordinului nr. 301 din 5 iulie 2017 a cărei suspendare se solicită, Curtea apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 486 (1) lit. a) și e) C. proc. civ.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge excepția nulității recursului.

Pe recurs analizând aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului Șef al D.N.A. Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

Aceasta în condițiile în care ordinul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Procurorul șef al DNA în calitate de conducător al DNA conform art. 82 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În această calitate Procurorul șef al DNA are competența de a dispune revocarea procurorilor din cadrul DNA conform art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 și în această calitate dobândește capacitate administrativă procesuală, putând avea în anumite condiții calitatea procesuală pasivă, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta cu atât mai mult cu cât prin acțiunea de fond reclamanta-intimată a solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate nu sunt fondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de norma legală.

În ceea ce privește prima condiție respectiv îndeplinirea condiției existenței unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că prima instanță a efectuat o analiză a aspectelor de fapt invocate de reclamantă în limita unei analize care poate fi efectuată în cadrul unei cereri de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că Procurorul General al DNA a avut competența materială de a emite ordinul de revocare al reclamantei în baza art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 și a existat avizul pozitiv al secției de Procurori al CSM nu înlătură îndeplinirea acestei condiții în prezenta cauză.

Prima instanță a identificat împrejurări de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității ordinului de revocare din funcție a reclamantei, împrejurări care au legătură cu "exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției", în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Revine instanței competente cu judecarea acțiunii în anulare să verifice în concret aspectele de fond invocate, de nelegalitate privind Ordinul nr. 201 din 5 iulie 2017.

Curtea nu va reține ca întemeiate susținerile din recurs privind legalitatea Ordinului nr. 201/2017 strict în ceea ce privește emiterea avizului CSM, secția de procurori.

Faptul că anterior emiterii ordinului de revocare din funcție a reclamantei intimate a existat avizul pozitiv, prealabil al CSM, secția de procurori nu reprezintă o probă absolută de legalitate a ordinului. Acest aviz conform reprezintă o condiție pentru revocarea din funcție, dar această sancțiune fără a fi una strict disciplinară, în cazul reclamantei a întrunit condițiile de a fi suspendată provizoriu existând contestații serioase privind "exercitarea necorespunzătoare" a atribuțiilor de către reclamantă în calitate de procuror DNA.

În ceea ce privește a doua condiție cea a existenței unei pagube iminente astfel cum este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că prima instanță a analizat corect îndeplinirea acestei condiții la data emiterii ordinului de revocare - iulie 2017.

Aceasta din perspectiva producerii pentru reclamantă și familia sa a unor consecințe materiale imediate ca urmare a revocării reclamantei din funcția de procuror DNA central și al pierderilor pe care aceasta le-ar suporta în lipsa suspendării executării ordinului contestat.

Faptul că ulterior emiterii ordinului reclamanta - intimată a formulat cereri succesive de numire ca judecător în raza CAB, cereri respinse de CSM nu reprezintă un fapt de natură a înlătura îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente, care se analizează la data emiterii ordinului de revocare din funcție.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496, 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Curtea va face aplicarea art. 451 C. proc. civ. și va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata - reclamantă A..

Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței nr. 3325 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 835 de RON, în favoarea intimatei-reclamante.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - MM